Perturbatorii endocrini, o amenințare tot mai mare pentru sănătate. Studiu ONU și OMS: Costurile depășesc 1.000 de miliarde de dolari anual

Google Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
|Andreea Nicole |
Perturbatorii endocrini, o amenințare tot mai mare pentru sănătate. Studiu ONU și OMS: Costurile depășesc 1.000 de miliarde de dolari anual

Perturbatorii endocrini, o amenințare tot mai mare pentru sănătate. Foto: AI

Substanțele chimice care pot interfera cu activitatea hormonilor sunt prezente în numeroase produse folosite în viața de zi cu zi și reprezintă un risc tot mai important pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu. Un amplu raport realizat de Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) avertizează că reglementările actuale sunt insuficiente, în condițiile în care cercetările indică legături între expunerea la acești compuși și mai multe probleme medicale.

Analiza, bazată pe 14 ani de cercetări și mii de studii științifice, estimează că efectele perturbatorilor endocrini generează costuri de peste 1.000 de miliarde de dolari anual, prin impactul asupra sănătății și mediului.

„Dovezile ştiinţifice sunt clare: perturbatorii endocrini reprezintă o ameninţare globală tot mai mare pentru sănătatea umană şi pentru mediu”, avertizează autorii raportului, care consideră că normele existente sunt „inegale şi insuficiente”.

Ce sunt perturbatorii endocrini și unde se găsesc

Perturbatorii endocrini sunt substanțe chimice care pot modifica modul în care funcționează sistemul hormonal. Unele imită acțiunea hormonilor naturali, în timp ce altele le pot bloca activitatea sau pot interveni în producerea, transportul și metabolizarea acestora.

Expunerea poate avea loc prin intermediul unor produse și materiale întâlnite frecvent: ambalaje și obiecte din plastic, cosmetice, jucării, materiale de construcții sau articole vestimentare. Printre substanțele analizate în raport se numără bisfenolii, ftalații și parabenii.

Studiul reunește dovezi privind posibilele efecte ale acestor compuși asupra sănătății. Cele mai consistente legături identificate vizează anumite afecțiuni neurologice și tulburări ale sistemului reproducător, inclusiv reducerea producției de spermatozoizi.

Cercetătorii au identificat, de asemenea, indicii tot mai numeroase privind o posibilă asociere cu diabetul de tip 2 și astmul. În schimb, dovezile referitoare la bolile cardiovasculare sunt încă insuficiente pentru a stabili o legătură la fel de clară.

Autorii raportului atrag atenția că unele modificări ale stării de sănătate observate în ultimele decenii s-au produs prea repede pentru a putea fi explicate în principal prin mutații genetice.

Citește și: Hainele ieftine pot conține substanțe chimice periculoase, avertizează experții

De ce este dificil de stabilit cât de periculoasă este expunerea

Substanțele chimice care pot interfera cu activitatea hormonilor sunt prezente în numeroase produse folosite în viața de zi cu zi. Foto: pexels.com
Substanțele chimice care pot interfera cu activitatea hormonilor sunt prezente în numeroase produse folosite în viața de zi cu zi. Foto: pexels.com

Una dintre problemele majore este că perturbatorii endocrini pot avea efecte chiar și la concentrații reduse. În plus, oamenii sunt expuși simultan la mai multe substanțe, iar combinația acestora ar putea amplifica efectele asupra organismului.

Laura Vandenberg, coautoare a raportului și profesoară de științe ale sănătății mediului la Universitatea Massachusetts din Amherst, a subliniat că aceste substanțe sunt răspândite în mediul înconjurător și pot afecta sănătatea chiar și în cantități foarte mici.

Până în prezent au fost identificate aproximativ 1.000 de substanțe cu potențial de perturbare endocrină. Experții avertizează însă că numeroși compuși chimici nu au fost cercetați suficient, astfel că efectele lor asupra organismului nu sunt pe deplin cunoscute.

O altă dificultate este evaluarea expunerii la mai multe substanțe în același timp. Specialiștii încearcă să determine în ce condiții combinațiile de perturbatori endocrini pot produce efecte mai puternice decât fiecare compus analizat separat.

Pentru Frederic Leusch, profesor de toxicologie de mediu la Universitatea Griffith din Australia, una dintre cele mai mari provocări este stabilirea nivelului de expunere la care aceste substanțe încep să afecteze sănătatea.

Angajații din industria plasticului și reciclării, cei mai expuși

Riscurile nu sunt distribuite în mod egal. Potrivit raportului, lucrătorii din industria chimică și din sectorul reciclării se numără printre categoriile care pot intra în contact cu un număr mai mare de substanțe periculoase, în special în țările unde regulile de protecție sunt mai puțin stricte.

Un studiu realizat în 2024 de Rețeaua Internațională pentru Eliminarea Poluanților (IPEN) a analizat expunerea la substanțe chimice a unor angajați din Thailanda și Kenya. Participanții au purtat brățări din silicon concepute să absoarbă compușii din mediul înconjurător.

Rezultatele au indicat prezența a 20 de substanțe periculoase în cazul lucrătorilor din sectoarele deșeurilor de plastic și reciclării. Chiar și angajații care lucrau în birouri au fost expuși la cel puțin 11 astfel de substanțe.

Datele evidențiază faptul că expunerea nu este limitată la persoanele care manipulează direct materiale plastice sau produse chimice, ci poate apărea și în alte medii de lucru.

Citește și: Plasticul din caserolele cu mâncare și detergenți ne poate îmbolnăvi. Avertismentul medicilor

De ce nu există reguli unitare pentru toate aceste substanțe

Până și produsele destinate copiilor sunt periculoase. Foto: pexels.com
Până și produsele destinate copiilor sunt periculoase. Foto: pexels.com

Mai multe țări au introdus restricții pentru anumiți perturbatori endocrini, printre care bisfenolul A, în special în produsele destinate copiilor. Totuși, stabilirea substanțelor care trebuie interzise și a limitelor de expunere rămâne o problemă dificilă pentru autorități.

Ake Bergman, profesor pensionat de chimie a mediului, care a participat și la edițiile din 2002 și 2012 ale raportului, a explicat că această complexitate poate îngreuna adoptarea unor decizii politice.

„Acest lucru îi sperie, într-o oarecare măsură, pe politicieni, deoarece este un domeniu extrem de complicat”, a declarat specialistul.

Potrivit experților citați în raport, pentru majoritatea perturbatorilor endocrini nu este cunoscut un prag de expunere care să poată fi considerat sigur în toate situațiile. Efectele pot depinde de substanță, cantitate, durata expunerii și particularitățile persoanei expuse.

Consiliul Internațional al Asociațiilor Chimice a cerut, într-un comunicat, ca viitoarele măsuri să fie fundamentate științific și să țină cont și de rolul produselor și tehnologiilor chimice în societatea modernă.

În schimb, cercetătoarea Tracey Woodruff, coautoare a raportului și profesoară la Universitatea Stanford, consideră că este nevoie de măsuri mai ferme pentru reducerea riscurilor.

„Trebuie să oprim creşterea producţiei de materiale plastice (…), să reducem expunerea la PE şi să interzicem cele mai nocive substanţe”, a declarat aceasta. „Chiar dacă avem mereu nevoie de mai multe cunoştinţe ştiinţifice, nu ne trebuie mai multe pentru a acţiona.”

Legătura dintre poluanții eterni și cancerul de sân

Riscurile asociate substanțelor chimice din mediul înconjurător sunt analizate și în alte cercetări. Un studiu realizat de Institutul Național de Sănătate din Statele Unite (NIH) a identificat o asociere între nivelurile ridicate a doi poluanți persistenți și un risc cu până la 93% mai mare de apariție a unei forme agresive de cancer de sân.

Această cercetare vizează poluanți eterni, cunoscuți drept PFAS, o categorie de substanțe chimice care persistă mult timp în mediu. PFAS și perturbatorii endocrini nu sunt termeni interschimbabili: unele substanțe pot avea proprietăți de perturbare endocrină, însă cele două categorii nu se suprapun în totalitate.

Concluziile acestor cercetări readuc în atenție nevoia de evaluare a substanțelor chimice la care oamenii sunt expuși zilnic și de actualizare a regulilor de protecție. Raportul ONU și OMS subliniază că, în ciuda lacunelor din cercetare, există deja suficiente dovezi pentru ca autoritățile să acorde o atenție mai mare reducerii expunerii la cei mai periculoși compuși.

Distribuie articolul pe: