Primele semne ale schimbărilor de memorie pot apărea la 50 de ani. Ce se întâmplă în creier. Foto: AI Problemele de memorie sunt asociate, de cele mai multe ori, cu bătrânețea. Uitarea unui nume, dificultatea de a identifica imediat o persoană cunoscută sau imposibilitatea de a-ți aminti exact unde ai întâlnit un anumit chip sunt considerate adesea semne ale înaintării în vârstă. Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea Binghamton din Statele Unite sugerează însă că modificările proceselor implicate în memorie ar putea apărea mai devreme decât se credea. Potrivit rezultatelor, anumite schimbări în funcționarea hipocampului pot fi observate încă din perioada de mijloc a vieții. Cercetarea atrage astfel atenția asupra unei etape a vieții care a fost mult timp mai puțin analizată în studiile privind îmbătrânirea creierului. Cercetătorii au analizat persoane cu vârste între 18 și 74 de ani Pentru a observa modul în care se modifică memoria de-a lungul vieții, cercetătorii au testat aproximativ 60 de adulți cu vârste cuprinse între 18 și 74 de ani. Participanților le-au fost prezentate mai multe fețe, fiecare asociată cu un anumit obiect sau cu o anumită scenă. După o pauză de aproximativ cinci minute, persoanele incluse în experiment au trebuit să-și amintească ce obiect sau ce scenă fusese asociată fiecărui chip, scrie eurekalert.org. Citește și: Obiceiul pe care mulți îl consideră ciudat are beneficii surprinzătoare pentru memorie și concentrare În timpul testului, activitatea cerebrală a participanților a fost monitorizată cu ajutorul unui aparat de imagistică prin rezonanță magnetică (RMN), cercetătorii concentrându-se în special asupra hipocampului. Foto: pexels.com Această regiune a creierului are un rol important în formarea și recuperarea amintirilor, iar activitatea sa le-a oferit oamenilor de știință posibilitatea de a urmări ce se întâmplă atunci când o informație nouă este memorată și apoi readusă în minte. De ce este important hipocampul pentru memorie Potrivit cercetătorilor, formarea unei amintiri nu reprezintă un singur proces care se desfășoară instantaneu. Informația este mai întâi înregistrată de creier, după care urmează o perioadă în care memoria este consolidată. Hipocampul are un rol important în această etapă. Ulterior, atunci când o persoană are nevoie de informația respectivă, creierul încearcă să o recupereze. Studiul a urmărit tocmai continuitatea acestor procese și modul în care înaintarea în vârstă poate modifica felul în care amintirile sunt reactivate. „Acesta este unul dintre studiile dintr-o listă tot mai lungă care subliniază faptul că perioada vârstei de mijloc este cu adevărat importantă pentru funcționarea memoriei și nu ar trebui ignorată”, a explicat Ian McDonough, profesor asociat de psihologie la Universitatea Binghamton și coautor al cercetării. El a subliniat că multe dintre cercetările anterioare s-au concentrat în special pe diferențele dintre adulții tineri și cei vârstnici, lăsând mai puțin analizată perioada dintre aceste două etape. Primele modificări pot apărea în jurul vârstei de 50 de ani Rezultatele experimentului au evidențiat o scădere a acurateței memoriei între adulții aflați în jurul vârstei de 20-30 de ani și participanții ajunși la aproximativ 50 de ani. Acest lucru nu înseamnă că toate persoanele ajunse la vârsta mijlocie vor avea probleme importante de memorie. Cercetătorii vorbesc despre modificări detectabile la nivelul proceselor cerebrale implicate în memorare și recuperarea informațiilor. Citește și: O limbă dureroasă și problemele de memorie pot indica o deficiență, potrivit unui medic „Observăm o scădere semnificativă a acurateții memoriei de la grupul de vârstă de 20-30 de ani până la persoanele de 50 de ani. Unele dintre aceste procese hipocampale încep deja să se deterioreze la vârsta de mijloc”, a declarat McDonough. În opinia cercetătorului, aceste rezultate indică faptul că perioada de mijloc a vieții ar putea reprezenta un moment de tranziție important pentru funcționarea memoriei. Ce fel de greșeli făceau participanții Una dintre observațiile interesante ale cercetării a fost natura greșelilor făcute de participanții de vârstă mijlocie și de cei mai în vârstă. Aceștia nu uitau neapărat complet informația. În multe situații, recunoșteau că văzuseră anterior imaginea, însă nu mai reușeau să stabilească asocierea corectă dintre chip și obiect sau dintre chip și scenă. Cu alte cuvinte, informațiile păreau familiare, dar legătura exactă dintre ele devenea mai greu de recuperat. Fenomenul poate fi asemănat cu situația în care cineva își amintește că a întâlnit o persoană, însă nu își poate da seama imediat de unde o cunoaște. „Devine dificil deoarece acum toate aceste imagini de pe ecran în timpul testului par familiare. Ei știu că le-au văzut pe toate înainte, dar acum ceea ce trebuie să-și amintească este acea legătură specifică”, a explicat McDonough. Activitatea mai intensă a hipocampului nu a însemnat neapărat o memorie mai bună O altă descoperire a studiului i-a surprins pe cercetători. Inițial, oamenii de știință se așteptau ca persoanele în vârstă care făceau greșeli să prezinte o activitate mai redusă a hipocampului. Rezultatele nu au confirmat însă această ipoteză. În cazul adulților tineri, greșelile de memorie erau asociate cu faptul că tiparele de activitate cerebrală corespunzătoare amintirii inițiale nu erau reactivate suficient. La participanții mai în vârstă, situația era diferită. Creierul putea reactiva puternic tiparele asociate cu amintirea inițială, chiar și atunci când persoana oferea un răspuns greșit. „Cu cât reactivează mai mult hipocampul în mod consistent cu codificarea, cu atât sunt mai predispuși să facă aceste erori de memorie”, a spus cercetătorul. Prin urmare, o reactivare cerebrală mai puternică nu a fost asociată în acest caz cu o amintire mai precisă, ci cu anumite tipuri de erori. Cercetătorii nu știu încă de ce apare acest fenomen Deși experimentul a oferit indicii importante despre modul în care memoria se modifică odată cu vârsta, cercetătorii nu au găsit încă explicația completă pentru activitatea intensă a hipocampului observată la participanții mai în vârstă. Rămâne de stabilit de ce creierul reactivează cu forță anumite tipare de memorie, dar persoana nu reușește să folosească acea informație pentru a face asocierea corectă. O posibilă direcție pentru cercetările viitoare este analizarea separată a etapelor prin care trece o amintire: înregistrarea inițială a informației, consolidarea acesteia și recuperarea ulterioară. Oamenii de știință vor să afle și dacă intervenții aplicate după procesul de învățare ar putea influența modul în care memoria este consolidată. Vârsta mijlocie ar putea deveni o etapă esențială pentru cercetarea memoriei Autorii studiului consideră că rezultatele justifică o atenție mai mare acordată adulților aflați la vârsta mijlocie. În loc ca cercetătorii să compare în principal persoane foarte tinere cu persoane foarte vârstnice, ar putea fi utilă urmărirea acelorași indivizi pe perioade mai lungi. O astfel de abordare ar putea arăta când apar primele modificări și dacă ritmul lor diferă semnificativ de la o persoană la alta. „Nu avem cu adevărat o înțelegere științifică solidă a ceea ce se întâmplă la vârsta mijlocie, deoarece creierul nu se degradează uniform pe parcursul acestei perioade, unele regiuni degradându-se mai repede decât altele”, a precizat McDonough. Cercetătorul consideră că identificarea momentelor în care apar schimbările importante ar putea ajuta la înțelegerea procesului de îmbătrânire a creierului. Important este că studiul descrie modificări ale performanței și activității cerebrale la nivel de grup, nu stabilește că o anumită problemă de memorie la o persoană indică automat o boală. Uitarea ocazională este diferită de declinul cognitiv semnificativ, iar cercetarea mai are nevoie de confirmări și de studii pe termen lung pentru a clarifica mecanismele observate. Distribuie articolul pe: