Dincolo de glumă, cercetările arată că acest tipar are o bază biologică reală. foto: freepik.com Ideea că femeile reacționează mai intens la lucruri considerate „scârboase” apare frecvent în cultura populară. În multe comedii de situație, scena este previzibilă: copilul aduce în casă un cățel murdar sau intră încălțat plin de noroi, tatăl ridică din umeri, iar mama pornește imediat un adevărat ritual de curățare. Sensibilitatea crescută la dezgust în rândul femelelor de primate Studii realizate pe mai multe specii de primate – inclusiv pe oameni – indică faptul că femelele adulte tind să manifeste o reacție mai puternică la stimuli asociați cu contaminarea sau boala decât masculii. De pildă, la lemurii de șoarece cenușii și la macacii japonezi, femelele sunt mai prudente când vine vorba de hrană posibil contaminată. În mod similar, la gorilele de câmpie vestică și la babuinii măslinii, femelele evită mai frecvent indivizii care prezintă semne vizibile de infecție cutanată. Potrivit cercetătoarei Cécile Sarabian, ecolog cognitiv la Institutul de Studii Avansate din Toulouse, această exigență ar putea avea un rol protector. O atenție sporită față de igienă și evitarea surselor de infecție ar putea reduce incidența bolilor – de la paraziți intestinali la infecții cu transmitere sexuală. În timp, acumularea acestor avantaje ar putea contribui la faptul că femelele primatelor, în medie, trăiesc mai mult decât masculii. Lecțiile din teren: macacii japonezi În perioada studiilor doctorale la Universitatea Kyoto, Sarabian a observat macacii japonezi de pe insula Kojima. A remarcat diferențe clare între sexe în comportamentul alimentar. Femelele obișnuiau să curețe ghindele de resturile de frunze înainte de a le consuma, în timp ce masculii verificau sumar hrana și o înghițeau rapid. Cercetările au arătat că femelele aveau o rată mai scăzută de infecție cu geohelminți – paraziți intestinali transmiși prin contact fecal. Deși impactul exact al acestor infecții asupra sănătății macacilor nu este pe deplin cunoscut, există indicii că femelele tratate împotriva paraziților prezintă o greutate corporală mai bună și un succes reproductiv crescut. Astfel, „pretențiile” lor alimentare pot avea consecințe biologice concrete. Dezgustul are și limite Ipoteza că dezgustul funcționează ca un mecanism de igienă naturală a câștigat susținere și în alte contexte. În Tanzania, femelele de babuini măslinii evită împerecherea cu masculi infectați cu Treponema – bacteria responsabilă de sifilis la oameni – care produce leziuni vizibile și respingătoare. În Republica Congo, femelele de gorile de câmpie vestică pot părăsi grupul atunci când un mascul prezintă semne evidente ale aceleiași infecții, căutând o comunitate mai sănătoasă. Totuși, reacția de dezgust nu este absolută. Evitarea contaminării vine cu un cost: refuzul hranei poate însemna pierdere de energie. Într-un experiment realizat pe macacii din Kojima, animalele au primit alimente plasate deasupra unor grămezi de fecale. Citește și: Speranță neașteptată în lupta cu Alzheimer: un tratament inovator ar putea readuce memoria înapoi în stadii avansate O boabă de grâu astfel prezentată a fost acceptată doar de aproximativ o treime dintre indivizi. În schimb, o jumătate de arahidă – mult mai bogată caloric – a fost consumată în toate cazurile, inclusiv de femele. Când recompensa energetică este suficient de mare, pragul dezgustului scade. Dezgustul la oameni: între biologie și cultură La oameni, cercetarea se face prin metode indirecte. Participanții nu primesc alimente contaminate, ci sunt rugați să privească imagini sau să își imagineze situații precum călcarea desculț în fecale, descoperirea unui vierme în mâncare sau prezența unui șobolan în bucătărie. Nivelul de dezgust este evaluat pe o scară numerică. Antropologul Tara Cepon Robins, de la Universitatea din Colorado Boulder, a constatat că, în societățile occidentale, femeile tind să obțină scoruri mai mari la aceste teste. Într-un studiu realizat în rândul populației Shuar din Ecuador, persoanele care au evaluat scenariile drept mai puțin dezgustătoare prezentau o probabilitate mai mare de a fi infectate cu bacterii sau virusuri. Deși nu s-au observat diferențe clare între sexe în acel eșantion, cercetătoarea sugerează că variațiile de vârstă și schimbările de stil de viață – precum accesul la apă curată sau îmbunătățirea condițiilor de igienă – pot influența sensibilitatea la agenți patogeni. foto: freepik.com Modernizarea pare să intensifice reacția de dezgust: cu cât oamenii au mai mult control asupra mediului și igienei, cu atât devin mai sensibili la potențiale surse de contaminare. Un sistem de alarmă pentru imunitate În ansamblu, dezgustul funcționează ca un mecanism preventiv, o primă linie de apărare comportamentală înainte ca sistemul imunitar să fie nevoit să intervină. De-a lungul evoluției, primatele – inclusiv oamenii – au dezvoltat o sensibilitate crescută față de stimuli care, istoric, au fost asociați cu boala. Astfel, ceea ce pare un simplu „moft” sau o reacție exagerată poate reprezenta, de fapt, o strategie adaptativă subtilă, cu efecte cumulative asupra sănătății și longevității. Sursa: nationalgeographic Distribuie articolul pe: