Rezultatele au fost publicate în Cell Reports Medicine și indică o posibilă schimbare de paradigmă în abordarea terapeutică a bolii. foto: AI Un compus experimental aflat în fază de cercetare preclinică a reușit să inverseze pierderi importante de memorie în două modele distincte de șoareci cu boală Alzheimer aflată în stadii avansate. Cercetătorii au fost surprinși să constate că, deși animalele prezentau deja deteriorări cognitive severe, administrarea tratamentului le-a readus performanțele aproape de nivel normal. Această observație contrazice ideea larg acceptată potrivit căreia degradarea cerebrală din Boala Alzheimer este ireversibilă odată ce a depășit un anumit prag. Rezultatele au fost publicate în Cell Reports Medicine și indică o posibilă schimbare de paradigmă în abordarea terapeutică a bolii. În loc să țintească exclusiv acumulările de proteine toxice – precum amiloidul sau tau – noua strategie urmărește refacerea echilibrului energetic al neuronilor, considerat esențial pentru supraviețuirea și funcționarea lor. Dezechilibrul energetic – un factor central în degradarea cerebrală Echipa coordonată de medicul și cercetătorul Andrew A. Pieper, afiliat la University Hospitals din Statele Unite, a analizat atât creierul șoarecilor modificați genetic, cât și probe de țesut cerebral uman provenite de la pacienți diagnosticați cu Alzheimer, scrie sciencedirect.com. Analizele au evidențiat un tipar comun, prezent indiferent de stadiul bolii: incapacitatea neuronilor de a menține echilibrul chimic necesar producerii energiei. În centrul acestui proces se află molecula NAD+ (nicotinamid adenin dinucleotid), un cofactor esențial în metabolismul celular. NAD+ are un rol critic în mai multe mecanisme vitale pentru neuron: susține producerea de energie în mitocondrii; contribuie la repararea leziunilor ADN; participă la sinteza proteinelor indispensabile funcționării celulare; ajută celulele să reziste stresului metabolic și oxidativ. În mod natural, nivelurile de NAD+ scad odată cu înaintarea în vârstă. În creierul afectat de Alzheimer, însă, această reducere este mult mai pronunțată. Când concentrația moleculei coboară sub un anumit prag, neuronii nu mai pot compensa daunele cotidiene. Se instalează inflamația cronică, iar conexiunile sinaptice – esențiale pentru memorie – se degradează progresiv. P7C3-A20 – o abordare diferită față de suplimentele clasice Pentru a contracara această „criză energetică”, cercetătorii au utilizat P7C3-A20, un compus experimental cu efect neuroprotector. Spre deosebire de suplimentele care încearcă să crească direct nivelul NAD+, această moleculă nu forțează producția, ci ajută neuronii să mențină niveluri stabile de NAD+ în perioadele de stres metabolic intens. Tratamentul a fost administrat zilnic șoarecilor după instalarea simptomelor cognitive, deci într-o fază deja avansată a bolii. Chiar și în aceste condiții, efectele au fost notabile: îmbunătățirea semnificativă a memoriei; reducerea deteriorării ADN-ului neuronal; scăderea markerilor biologici asociați cu afectarea cerebrală; normalizarea unor procese biochimice din interiorul celulelor. Potrivit lui Andrew A. Pieper, restabilirea echilibrului energetic a generat atât ameliorări funcționale (legate de comportament și memorie), cât și modificări patologice măsurabile la nivel celular. Eficiență demonstrată în două mecanisme diferite ale bolii Pentru a testa soliditatea ipotezei, cercetătorii au folosit două modele genetice diferite de Alzheimer: un model care dezvoltă plăci de amiloid, depozite proteice ce se acumulează între neuroni; un model caracterizat prin formarea de agregate de proteină tau în interiorul celulelor nervoase. Aceste două procese sunt considerate principalele mecanisme implicate în declanșarea și progresia bolii. Cu toate acestea, P7C3-A20 a îmbunătățit performanțele cognitive în ambele situații. Mai mult, după tratament au fost observate și alte modificări favorabile: diminuarea scurgerilor la nivelul vaselor de sânge cerebrale; funcționarea mai eficientă a celulelor care susțin integritatea vasculară; stabilizarea mediului chimic necesar activității neuronale. Aceste schimbări pot crea condiții favorabile refacerii circuitelor implicate în memorie. Următorul pas: testarea la oameni Deși rezultatele obținute la animale sunt promițătoare, ele nu garantează automat eficiența la pacienți. Echipa de cercetare pregătește studii clinice pentru a evalua dacă stabilizarea nivelului de NAD+ poate îmbunătăți memoria și alte funcții cognitive la persoane diagnosticate cu Alzheimer. Viitoarele cercetări vor urmări două categorii principale de indicatori: modificări ale markerilor biologici din sânge corelați cu deteriorarea cerebrală; evoluția performanțelor cognitive pe parcursul tratamentului. Potrivit cercetătorilor, doar prin studii clinice riguros concepute se va putea determina dacă această strategie energetică – diferită de terapiile axate exclusiv pe proteinele toxice – poate deveni o opțiune terapeutică viabilă pentru pacienții cu Alzheimer. Citește și: Poluarea aerului ar putea crește riscul de Alzheimer, potrivit unui studiu. Cât de expuși sunt românii? Distribuie articolul pe: