O gingie care sângerează, o rană care nu trece sau o gură mereu uscată nu trebuie ignorate. Dr. Elena Onacă a spus ce poate observa stomatologul despre sănătatea întregului organism. Sursa foto: Instagram Medicii atrag constant atenția asupra importanței sănătății orale. Totuși, din lipsă de timp, din motive financiare sau doar pentru că riscurile nu sunt atât de discutate, mulți oameni amână controalele stomatologice până în momentul în care acestea devin o urgență. Aspectul mucoaselor, starea gingiilor, modificările limbii, uscăciunea gurii sau chiar respirația urât mirositoare pot ridica întrebări care merg dincolo de sănătatea dentară și pot fi asociate, în anumite situații, cu alte afecțiuni. Într-un interviu acordat pentru caloria.ro, Dr. Elena Onacă a vorbit pe larg despre ce se poate ascunde, de fapt, în spatele unor simptome care, la prima vedere, par banale și chiar ajung să fie considerate o normalitate. „Gura nu este separată de restul corpului”. Ce afecțiuni se pot ascunde în spatele unor simptome pe care mulți pacienți nu le iau în serios Andreea Manole (caloria.ro): Cavitatea bucală poate oferi indicii despre starea generală de sănătate a unei persoane? Ce afecțiuni pot fi observate încă din timpul unui consult stomatologic? Dr. Elena Onacă: Da. Eu spun mereu că gura nu este separată de restul corpului. Dinții nu locuiesc singuri acolo. Uneori, în timpul unui consult stomatologic, putem observa niște semne care ne fac să punem întrebări suplimentare pacientului sau să recomandăm investigații. De exemplu, o paloare neobișnuită a mucoaselor poate apărea în anemii, anumite modificări ale limbii pot fi asociate cu deficiențe de fier sau vitamine, iar uscăciunea gurii poate apărea din cauza unor medicamente, a unor boli sistemice sau pur și simplu a unei hidratări insuficiente. Boala parodontală este și ea foarte importantă, mai ales că există o relație între sănătatea gingiilor și anumite afecțiuni generale, precum diabetul. Asta nu înseamnă că stomatologul se uită la limbă și pune diagnosticul de anemie sau diabet. Nu funcționează chiar atât de spectaculos. Dar putem observa niște semnale de alarmă și putem îndruma pacientul mai departe. Sângerarea gingiilor nu este niciodată „ceva normal” Andreea Manole (caloria.ro): Mulți oameni ignoră sângerarea gingiilor și o consideră normală. Ce transmite, de fapt, acest simptom și când ar trebui să ne îngrijoreze? Dr. Elena Onacă: Aici aș vrea să rămână o idee foarte simplă: gingia sănătoasă nu sângerează. Dacă te speli pe dinți și gingiile sângerează constant, nu înseamnă că „te-ai spălat prea bine”. Cel mai frecvent înseamnă că acolo există inflamație. De multe ori vorbim despre gingivită, care, descoperită la timp și tratată corect, este reversibilă. Problema este când inflamația este ignorată ani întregi și evoluează către boală parodontală, unde începem să pierdem osul care susține dinții. Și mai există un obicei pe care îl întâlnesc foarte des: „Îmi sângerează acolo, așa că nu mai periez zona.” Exact acolo trebuie curățat corect. Altfel intrăm într-un cerc vicios: nu curățăm pentru că sângerează, se acumulează și mai multă placă bacteriană, inflamația crește și gingia sângerează și mai mult. Dacă sângerarea este frecventă, apare spontan sau persistă în ciuda unei igiene corecte, merită investigată. Mirosul neplăcut poate avea o cauză pe care nu o vezi în oglindă Andreea Manole (caloria.ro): Respirația urât mirositoare persistentă nu este întotdeauna cauzată de o igienă orală precară. Ce alte probleme de sănătate poate ascunde? Dr. Elena Onacă: În primul rând, cele mai multe cauze ale halitozei sunt tot în cavitatea orală. Poate fi vorba despre depozitele de pe limbă, tartru, carii, boală parodontală, lucrări dentare care nu mai sunt corecte sau pur și simplu zone care nu sunt igienizate suficient. Un lucru pe care mulți pacienți îl uită este limba. Poți să periezi dinții impecabil, dar dacă limba rămâne încărcată, bacteriile de acolo pot produce miros neplăcut. Dacă am exclus cauzele stomatologice, atunci ne uităm mai departe. Pot exista probleme ORL – de exemplu amigdalite, sinuzite sau acele mici depozite care se formează în criptele amigdaliene – dar și reflux gastroesofagian sau uscăciunea gurii. Important este că guma de mestecat și apa de gură pot masca temporar problema, dar nu tratează cauza. E ca și cum am da cu parfum într-o cameră în care trebuie, de fapt, deschis geamul. „Saliva este mult mai importantă decât pare” Andreea Manole (caloria.ro): Senzația de gură uscată apare frecvent, mai ales odată cu înaintarea în vârstă sau în urma anumitor tratamente. Când este un simptom care necesită investigații? Dr. Elena Onacă: Gura uscată ocazional nu este neapărat motiv de panică. Poate apărea dacă suntem deshidratați, dacă respirăm pe gură, după alcool, cafea sau în perioade de stres. Dar dacă pacientul simte constant că nu are suficientă salivă, se trezește noaptea să bea apă, îi este greu să vorbească sau să înghită alimente uscate, atunci merită investigat. Saliva este mult mai importantă decât pare. Nu este acolo doar ca să „țină gura umedă”. Protejează dinții, mucoasele și ajută la controlul bacteriilor și al acidității. De aceea, pacienții cu gură uscată persistentă pot dezvolta mult mai repede carii, sensibilitate, infecții fungice sau probleme gingivale. Foarte multe medicamente pot reduce secreția salivară, așa că primul lucru pe care îl întreb este ce tratamente urmează pacientul. Dacă simptomul este persistent și nu găsim o explicație evidentă, recomand investigații suplimentare. Nu orice rană care nu se vindecă este o aftă Andreea Manole (caloria.ro): Aftele bucale sunt comune, însă există situații în care ele pot indica o afecțiune mai serioasă? După cât timp ar trebui să ne prezentăm la medic dacă nu se vindecă? Dr. Elena Onacă: Aftele sunt foarte comune și, în majoritatea cazurilor, nu sunt periculoase. Pot apărea după traumatisme, stres, perioade de oboseală sau în asociere cu anumite deficiențe nutriționale. Ce nu vreau însă să facă pacientul este să numească „aftă” orice rană din gură timp de două luni și să aștepte liniștit să treacă. Ca regulă simplă, o leziune din cavitatea orală care nu se vindecă în aproximativ două săptămâni trebuie văzută de un medic. Mai ales dacă își modifică aspectul, crește, sângerează, este întărită la atingere sau reapare mereu în același loc. Nu înseamnă automat ceva grav. De foarte multe ori cauza este banală – un dinte ascuțit, o proteză care rănește, o mușcătură accidentală. Dar prefer să verificăm de zece ori ceva banal decât să ignorăm o dată ceva important. De ce se albește limba Andreea Manole (caloria.ro): Limba albă sau încărcată este întâlnită la multe persoane. Care sunt cele mai frecvente cauze și când poate semnala o problemă medicală? Dr. Elena Onacă: De cele mai multe ori, o limbă albă sau încărcată are cauze foarte simple: acumulare de bacterii și resturi, deshidratare, fumat, respirație orală sau igienizarea insuficientă a limbii. De aceea recomand și curățarea limbii, nu doar a dinților. Uneori însă poate fi vorba despre o infecție fungică, de exemplu candidoza orală. Aceasta poate apărea după tratamente cu antibiotice, la persoanele care folosesc anumite inhalatoare cu corticosteroizi, la purtătorii de proteze sau în anumite situații în care imunitatea este afectată. Dacă depozitul persistă, reapare, există usturime, durere sau observăm o zonă albă care nu se îndepărtează, atunci trebuie examinată. Deci nu orice limbă albă este candidoză și nu orice limbă albă are nevoie de tratament. Uneori are nevoie pur și simplu de… o racletă / periuță de limbă și mai multă apă. Citește și: Efectele curățării limbii asupra florei bacteriene din depozitele de pe limbă și din placa dentară: un studiu de tip crossover Nu orice schimbare a limbii este periculoasă, dar investigațiile nu trebuie amânate Andreea Manole (caloria.ro): Există modificări ale culorii, texturii sau aspectului limbii care ar trebui să trimită pacientul cât mai repede la medic? Dr. Elena Onacă: Da. În special o leziune care persistă mai mult de două săptămâni. Zonele albe sau roșii persistente, ulcerațiile care nu se vindecă, o zonă care devine mai tare, sângerează fără motiv, crește sau își schimbă aspectul trebuie evaluate. La fel și dacă apare o formațiune nouă sau pacientul observă o modificare care evoluează. În schimb, există și variații perfect benigne ale limbii care pot arăta destul de dramatic. De exemplu, limba geografică poate speria pacientul când o vede prima dată, dar de multe ori nu reprezintă ceva periculos. De aceea nu recomand diagnosticul după Google. În general, după zece minute acolo, toți avem cel puțin trei boli rare. Stomatologul te poate îndruma către un alt specialist Andreea Manole (caloria.ro): Cât de importantă este colaborarea dintre medicul stomatolog și alți specialiști atunci când apar astfel de simptome? În ce situații trimiteți pacienții către investigații suplimentare? Dr. Elena Onacă: Este foarte importantă. Rolul meu este să tratez ceea ce ține de stomatologie, dar și să recunosc momentul în care ceva nu mai pare strict stomatologic. Dacă văd, de exemplu, o paloare accentuată a mucoaselor sau modificări care mă fac să suspectez o carență, pot recomanda analize și consult medical. Pentru anumite leziuni persistente ale mucoasei sau limbii pot recomanda chirurgie orală, dermatologie sau ORL. Pentru uscăciune severă și persistentă poate fi nevoie de medicină internă sau alte specialități, în funcție de context. La fel, dacă respirația neplăcută persistă după ce am eliminat toate cauzele dentare, pacientul trebuie investigat și din punct de vedere ORL sau gastroenterologic, în funcție de simptome. Cred foarte mult în ideea asta: nu trebuie să încercăm să găsim explicații stomatologice pentru absolut orice doar pentru că pacientul se află pe scaunul stomatologic. Uneori cel mai bun lucru pe care îl poate face medicul este să spună: „Aici vreau să mai cerem o părere”. Până la urmă, noi nu tratăm doar niște dinți. Dinții vin de fiecare dată cu un pacient. Citește și: Canalele radiculare și glicemia: o legătură surprinzătoare și adesea trecută cu vederea Distribuie articolul pe: