APOE4, un factor important în Alzheimer. Noi indicii despre modul în care afectează creierul. Foto: AI O variantă genetică este cunoscută de mult timp pentru legătura sa cu un risc mai mare de boală Alzheimer. Este vorba despre APOE4. Cercetătorii de la Mount Sinai au încercat să afle mai exact cum acționează această variantă asupra creierului. Rezultatele a două studii recente indică mai multe mecanisme prin care APOE4 ar putea afecta vasele de sânge cerebrale și capacitatea unor celule de a elimina proteinele anormale. Partea interesantă este că unele dintre modificările observate în experimente au putut fi reduse. Descoperirea oferă astfel noi direcții pentru cercetările privind tratamentele viitoare. Totuși, rezultatele nu înseamnă că a fost descoperit un tratament pentru Alzheimer. Studiile identifică mecanisme biologice care ar putea deveni, în viitor, ținte terapeutice. Cum poate afecta APOE4 vasele de sânge din creier Unul dintre studiile publicate în revista Cell s-a concentrat asupra vaselor de sânge cerebrale. Echipa de la Icahn School of Medicine at Mount Sinai a analizat celulele care formează și susțin aceste vase. O atenție deosebită a fost acordată pericitelor, conform mountsinai. Aceste celule au un rol important. Ele ajută la menținerea structurii vaselor mici de sânge și contribuie la funcționarea barierei hematoencefalice, mecanismul care controlează ce substanțe pot trece din sânge către țesutul cerebral. Cercetătorii au observat că, în prezența APOE4, pericitele se pot transforma. Ele ajung să semene cu celule implicate în formarea țesutului cicatricial. Acest proces poate favoriza fibrozarea vaselor de sânge. În același timp, cercetătorii au observat și acumularea de amiloid în jurul vaselor. Rolul căii TGF-β în aceste modificări Oamenii de știință au identificat și implicarea unei căi de semnalizare numite TGF-β. Aceasta participă la comunicarea dintre celule și la procesele prin care țesuturile se modifică și se repară. În experimente, cercetătorii au blocat această cale. Rezultatul a fost important. Pericitele au început să își recapete, cel puțin parțial, caracteristicile normale. În același timp, au fost observate mai puțină fibroză și o reducere a acumulării de amiloid în jurul vaselor. Efectul nu a fost observat doar în experimentele pe celule. Cercetătorii au raportat rezultate similare și în modele de șoareci în vârstă care exprimau APOE4. Acest lucru sugerează că TGF-β ar putea reprezenta una dintre direcțiile care merită investigate în continuare. APOE4 poate afecta și eliminarea proteinelor anormale Un al doilea studiu, publicat în Cell Stem Cell, a urmărit un alt mecanism. De această dată, cercetătorii au folosit un model tridimensional de țesut cerebral uman. Acesta se numește miBrain și este obținut din celule stem pluripotente induse. Citește și: Cercetătorii au identificat un posibil mecanism implicat în Alzheimer. O proteină ar putea contribui la afectarea celulelor nervoase Modelul este important deoarece include mai multe tipuri de celule. Printre acestea se află neuroni, celule gliale, celule care produc mielină și celule asociate vaselor de sânge. Astfel, cercetătorii pot observa mai bine modul în care diferitele celule din creier interacționează. Foto: AI Studiul s-a concentrat în special asupra astrocitelor. Aceste celule îndeplinesc numeroase funcții de susținere și protecție în creier. Excesul de colesterol afectează astrocitele În modelele care exprimau APOE4, oamenii de știință au observat o acumulare de colesterol în astrocite. Problema nu s-a oprit aici. Cantitatea prea mare de colesterol a afectat funcționarea lizozomilor. Lizozomii sunt structuri din interiorul celulelor care participă la descompunerea și eliminarea diferitelor materiale și resturi celulare. Când funcționarea lor este perturbată, celula poate avea dificultăți în procesarea și eliminarea anumitor proteine. În cazul analizat de cercetători, astrocitele au devenit mai puțin eficiente în eliminarea alfa-sinucleinei. Această proteină este asociată cu mai multe boli neurodegenerative. Acumularea ei anormală este cunoscută în special în cazul bolii Parkinson și al demenței cu corpi Lewy. În experimente, alfa-sinucleina s-a acumulat ulterior sub forma unor agregate în neuroni. De ce sunt importante aceste rezultate APOE4 este considerată de mult timp una dintre cele mai importante variante genetice asociate cu riscul de Alzheimer. Prezența unei singure copii poate crește riscul de a dezvolta boala. În cazul persoanelor care moștenesc două copii, riscul este mai mare. Totuși, APOE4 nu înseamnă că o persoană va dezvolta în mod inevitabil Alzheimer. Noile cercetări sunt importante pentru că încearcă să explice ce se întâmplă în creier. Nu se limitează la asocierea dintre gena respectivă și boală. Rezultatele indică mai multe procese care ar putea avea un rol. Printre acestea se află modificarea vaselor cerebrale, transformarea pericitelor, activarea căii TGF-β, dereglarea metabolismului colesterolului și problemele apărute la nivelul lizozomilor. Cercetarea nu reprezintă încă un tratament pentru Alzheimer Rezultatele sunt promițătoare din punct de vedere științific, dar trebuie interpretate cu prudență. Faptul că anumite modificări au fost reduse în experimente nu înseamnă că există deja un tratament care poate preveni sau inversa boala Alzheimer la oameni. Cercetările au fost realizate folosind țesut cerebral uman, modele animale și modelul tridimensional miBrain. Sunt necesare studii suplimentare pentru a vedea dacă mecanismele observate pot fi vizate în siguranță în organismul uman. De asemenea, cercetătorii trebuie să afle dacă modificarea acestor procese poate influența efectiv evoluția bolii. Noi direcții pentru cercetările viitoare Studiile de la Mount Sinai sugerează că efectele APOE4 asupra creierului sunt mai complexe decât simpla acumulare de amiloid. Varianta genetică pare să influențeze mai multe mecanisme în același timp. Sunt afectate vasele de sânge, celulele care le susțin și modul în care anumite celule cerebrale gestionează proteinele. Modelul miBrain le oferă cercetătorilor posibilitatea de a urmări aceste interacțiuni într-un sistem tridimensional care reproduce mai multe caracteristici ale țesutului cerebral uman. Echipa de cercetare lucrează și cu modele obținute de la pacienți. În viitor, acestea ar putea ajuta la înțelegerea diferențelor dintre persoane și la testarea unor posibile strategii terapeutice mai apropiate de biologia umană. Pentru moment, descoperirea oferă mai ales noi ținte de cercetare. Următorul pas este să se stabilească dacă aceste mecanisme pot fi modificate în siguranță și dacă intervenția asupra lor poate avea un efect real asupra bolii Alzheimer. Citește și: Dieta bogată în grăsimi care ar putea proteja creierul îmbătrânit de boala Alzheimer. Ce au descoperit cercetătorii Distribuie articolul pe: