Copiii nu trebuie să crească având impresia că părinții sunt mereu de acord. Sursa foto: Ingram / Profimedia Deși termenul „parenting” a ajuns să fie folosit uneori în sens peiorativ sau să fie privit ca ceva rezervat „părinților perfecți”, scopul parentingului modern, atunci când este făcut bine, este să pună siguranța și bunăstarea copilului pe primul loc. Iar una dintre întrebările pe care și le pun mulți părinți în ultimii ani este: „Chiar nu trebuie să ne vadă deloc certându-ne?”. Pentru caloria.ro, psihologul Amelia Prunduș a lămurit această dilemă. „Copilul nu trebuie niciodată să-și vadă părinții certându-se”. Care este, de fapt, adevărul Un copil care crește într-un mediu în care există violență poate ajunge, uneori, la maturitate să întâmpine dificultăți în relațiile cu ceilalți. Îi poate fi greu să interpreteze reacțiile celor din jur, poate deveni mai vigilent la schimbările de dispoziție ale celor apropiați sau poate ajunge chiar el să repete tiparul pe care l-a cunoscut în copilărie. Experiențele de acest fel pot influența felul în care înțelege apropierea, încrederea și modul în care oamenii își rezolvă neînțelegerile. Violența nu este un mijloc de educare sau de conștientizare. Însă din teama de a nu le provoca traume copiilor, unii părinți, mai ales dacă au avut la rândul lor o copilărie dificilă, pot ajunge să creadă că orice discuție contradictorie la care cel mic este martor va avea urmări grave. Dar nu este realist să ne așteptăm ca doi adulți să aibă mereu aceeași părere sau să nu existe niciodată momente tensionate între ei. Diferențele de opinie fac parte dintr-o relație și sunt firești. Problemele apar atunci când discuțiile ajung la țipete, jigniri sau amenințări, iar copilul ajunge să se simtă nesigur ori să creadă că trebuie să intervină pentru a opri conflictul. „Conflictele dintre părinți pot influența emoțional copilul, mai ales atunci când vorbim despre certuri frecvente, țipete, jigniri, amenințări sau situații în care copilul simte că siguranța familiei este în pericol. Nu cred însă că este realist ca un copil să creadă că doi adulți nu sunt niciodată în dezacord. Și părinții pot avea păreri diferite. Diferența este felul în care copilul îi vede gestionând acel dezacord”, a explicat Amelia Prunduș. Citește și: Violența nu lasă urme doar pe piele. Cum este afectat viitorul unui copil care a crescut într-o casă în care exista agresivitate. Cristina Stănescu, psiholog: „Nu trebuie să fie victima directă a violenței pentru ca aceasta să îl afecteze” EXCLUSIV Copilul nu trebuie implicat în conflict Când cel mic vede că doi oameni care nu sunt de acord pot discuta, își pot exprima nemulțumirile și pot ajunge la o soluție prin calm și comunicare, acesta învață o lecție importantă pentru viitor. Înțelege că diferențele de opinie sunt firești într-o relație și că o neînțelegere nu trebuie să se transforme într-o ceartă în care fiecare încearcă să îl rănească pe celălalt. Mai mult, copilul poate observa că oamenii pot avea perspective diferite asupra aceleiași situații și că este posibil să găsească o cale de mijloc fără să renunțe la respectul reciproc. Nu la fel de benefică este situația în care cel mic este tratat ca un judecător și pus în postura de a decide care dintre părinți are dreptate. Atunci când adulții îi cer să țină partea unuia dintre ei sau îl implică în conflictul lor, copilul poate ajunge să simtă că trebuie să aleagă între mama și tata. O astfel de responsabilitate nu ar trebui să îi revină, pentru că problemele dintre adulți trebuie rezolvate de aceștia, fără ca cel mic să fie transformat în arbitru. „Una este să vadă doi părinți care spun: ‘Nu sunt de acord cu tine’, discută, poate se și enervează, dar nu se jignesc și ulterior ajung să repare situația. Alta este să vadă agresivitate, dispreț, amenințări sau să fie pus chiar el la mijloc: ‘Spune tu cine are dreptate’. Deci nu este nevoie ca toate diferențele de opinie să fie ascunse de copil. Dintr-un conflict gestionat sănătos poate chiar să învețe că doi oameni pot să nu fie de acord și totuși să se respecte. În schimb, conflictele puternice dintre adulți nu ar trebui purtate în fața copilului. Și dacă el a asistat la o ceartă, este bine să vadă și partea de reparare, nu să rămână doar cu imaginea conflictului”, a continuat Amelia Prunduș. Citește și: Gentle parenting nu înseamnă să îi permiți copilului orice. Cum pui limite fără frică, pedepse sau umilință atunci când teoria nu funcționează. Psiholog Amelia Prunduș: „Copilul nu are de unde să știe toate regulile sociale dacă nu îl învățăm” EXCLUSIV Distribuie articolul pe: