O schimbare subtilă a vocii ar putea semnala un risc mai mare de demență

Felul în care vorbim s-ar putea dovedi un indiciu important despre sănătatea creierului. O modificare a vocii, chiar dacă pare neînsemnată la început, ar putea fi asociată cu un risc mai mare de apariție a problemelor cognitive și a demenței, potrivit unui studiu recent.

Cercetarea a analizat legătura dintre tulburările de voce, pierderea auzului și apariția ulterioară a unor afecțiuni precum demența sau boala Alzheimer. Rezultatele sugerează că persoanele care se confruntă cu probleme de voce, mai ales atunci când acestea sunt însoțite de dificultăți de auz, ar putea avea o probabilitate mai mare de a dezvolta tulburări cognitive.

Specialiștii atrag însă atenția că o schimbare a vocii nu înseamnă automat că o persoană va suferi de demență. Este vorba despre o asociere observată în cadrul cercetării, nu despre un test care poate pune diagnosticul.

Ce legătură ar putea exista între voce și sănătatea creierului

Vocea se poate modifica din mai multe motive. Uneori devine mai răgușită, mai slabă sau mai greu de înțeles. În alte situații, se schimbă tonalitatea, volumul ori claritatea vorbirii.

Aceste manifestări pot apărea în cazul unor afecțiuni care afectează laringele și corzile vocale. Printre exemple se numără laringita, paralizia corzilor vocale, leziunile acestora și disfonia spasmodică, o tulburare care provoacă spasme involuntare ale mușchilor implicați în producerea vocii.

Potrivit cercetătorilor, astfel de probleme ar putea avea o legătură cu sănătatea cognitivă. Una dintre explicațiile luate în calcul este că dificultățile de comunicare îi pot determina pe oameni să evite conversațiile și întâlnirile sociale.

În timp, reducerea interacțiunilor cu ceilalți poate însemna și mai puține ocazii de stimulare mentală. Or, activitățile sociale și conversațiile pot contribui la menținerea funcțiilor cognitive.

Ce au arătat datele obținute de la peste 833.000 de persoane

Studiul a fost realizat de o echipă de la Facultatea de Medicină a Universității Drexel din Philadelphia. Cercetătorii au analizat informațiile medicale ale 833.417 persoane cu vârsta de cel puțin 50 de ani.

Scopul a fost să observe dacă există o legătură între tulburările de voce, pierderea auzului și riscul ulterior de apariție a demenței sau a altor probleme cognitive. Au fost luate în calcul și diagnosticele de boală Alzheimer.

Cercetătorii au urmărit evoluția participanților începând de la un an după diagnosticarea problemelor de voce sau de auz. Rezultatele au evidențiat diferențe importante între grupurile analizate:

• Persoanele cu tulburări de voce, dar fără pierderea auzului, au prezentat o probabilitate cu 58% mai mare de a dezvolta demență sau tulburări cognitive.
• În cazul celor care aveau atât probleme de voce, cât și pierderea auzului, probabilitatea a fost cu 104% mai mare.
• Participanții cu tulburări de voce, indiferent dacă aveau sau nu probleme de auz, au prezentat o creștere de 29% a probabilității de apariție a unor probleme cognitive.
• Pentru persoanele care aveau doar pierderea auzului, creșterea observată a fost de 27%.

Cele mai puternice asocieri au fost observate în cazul persoanelor care se confruntau simultan cu dificultăți de vorbire și de auz. Robert Sataloff, profesor și coordonator al echipei de la Universitatea Drexel, a subliniat că această combinație a fost asociată cu cel mai mare risc dintre grupurile analizate.

Rezultatele au fost publicate în revista științifică Journal of Voice.

De ce problemele de vorbire și auz pot afecta viața socială

O posibilă explicație pentru legătura observată ține de felul în care aceste afecțiuni influențează comunicarea de zi cu zi.

Persoanele care au dificultăți atunci când vorbesc sau aud pot ajunge să evite conversațiile. Unele se retrag treptat din activitățile sociale, deoarece le este greu să participe la discuții sau se simt inconfortabil în prezența altor persoane.

De exemplu, cineva care are dureri atunci când vorbește poate renunța la întâlnirile cu prietenii. O persoană care nu mai aude bine poate evita discuțiile în grup, unde îi este dificil să urmărească ceea ce spun ceilalți.

În timp, aceste schimbări pot reduce stimularea mentală. Conversațiile, întâlnirile și activitățile desfășurate alături de alte persoane solicită atenția, memoria și capacitatea de a procesa informații.

Potrivit lui Robert Sataloff, persoanele care resimt durere sau disconfort atunci când vorbesc ori cântă pot participa mai rar la activități care stimulează creierul. Astfel, izolarea socială ar putea reprezenta unul dintre mecanismele care explică asocierea observată de cercetători.

Ce afecțiuni pot modifica vocea

Schimbările vocii nu au întotdeauna legătură cu îmbătrânirea sau cu problemele neurologice. Ele pot apărea din cauza unor afecțiuni care afectează laringele și corzile vocale.

Printre tulburările menționate de specialiști se numără:

• Laringita: inflamația laringelui, care poate provoca răgușeală, iritație și dificultăți în producerea sunetelor.
• Paralizia corzilor vocale: o afecțiune în care una sau ambele corzi vocale nu se mai mișcă normal. Vocea poate deveni slabă sau răgușită.
• Leziunile corzilor vocale: modificări ale țesutului care pot afecta claritatea și calitatea vocii.
• Disfonia spasmodică: o tulburare neurologică ce provoacă spasme involuntare ale mușchilor laringelui. Vorbirea poate deveni întreruptă, tensionată sau dificil de înțeles.

Aceste probleme pot avea cauze diferite și necesită evaluare medicală. Unele sunt temporare, în timp ce altele pot necesita tratament de specialitate.

Tratarea problemelor de voce și auz poate fi importantă

Cercetătorii atrag atenția că persoanele care observă modificări persistente ale vocii nu ar trebui să le ignore. Identificarea cauzei și tratarea afecțiunii pot îmbunătăți comunicarea și calitatea vieții.

De exemplu, o persoană care se confruntă cu răgușeală persistentă poate avea nevoie de un consult ORL. În cazul dificultăților de auz, o evaluare realizată de un specialist poate stabili dacă este necesar un tratament sau un dispozitiv auditiv.

Intervenția poate ajuta persoana să își recapete încrederea în conversații și să participe din nou la activitățile sociale. Acest lucru este important și pentru menținerea unei vieți active din punct de vedere mental.

Totuși, autorii cercetării nu susțin că tratarea unei tulburări de voce previne automat demența. Studiul a identificat o asociere între anumite afecțiuni și riscul cognitiv, fără să demonstreze că una dintre probleme o provoacă direct pe cealaltă.

Vezi și: Particule de plastic și metale, descoperite în creierul unor persoane vârstnice. Ce legătură ar putea exista între poluare și demență?

O schimbare a vocii nu înseamnă automat demență

Deși rezultatele sunt importante, specialiștii recomandă prudență în interpretarea lor. O voce mai răgușită, mai slabă sau mai puțin clară poate avea numeroase explicații.

De asemenea, nu orice persoană care suferă de o tulburare vocală va dezvolta probleme de memorie sau demență. Nici pierderea auzului nu reprezintă, în sine, o dovadă a declinului cognitiv.

Studiul nu stabilește că modificările vocii sunt un semn sigur al debutului bolii Alzheimer. Ele pot fi considerate, cel mult, un element care merită investigat atunci când apar și persistă, mai ales dacă sunt însoțite de dificultăți de auz sau de alte schimbări cognitive.

Sursa: foxnews.com