Fast-food-ul nu este singurul responsabil pentru kilogramele în plus ale copiilor. Sursa foto: yanadjana / Alamy / Profimedia Burgerii, cartofii prăjiți, chipsurile sau pizza se numără printre alimentele care ne fac cu ochiul. Sunt gustoase și ușor de găsit, iar consumul lor ocazional nu trebuie privit ca o greșeală. Numai că, atunci când vine vorba despre alimentația copiilor, lucrurile se complică. Vedem uneori copii care consumă produse de tip fast-food încă de la vârsta diversificării sau preadolescenți pentru care acestea fac parte din meniul zilnic. Obiceiurile alimentare formate în copilărie pot avea consecințe asupra sănătății pe termen lung, iar o alimentație dominată de produse ultraprocesate poate favoriza apariția deficitelor nutriționale, acumularea kilogramelor în plus și chiar obezitatea infantilă. Pentru a înțelege mai bine ce efecte are fast-food-ul asupra organismului copiilor, am discutat cu Rodica Demenciuc, medic în gastroenterologie pediatrică. Aceasta a explicat de ce consumul ocazional nu trebuie privit automat ca un motiv de îngrijorare, care sunt riscurile unei alimentații bazate pe produse ultraprocesate și cum pot părinții să formeze obiceiuri alimentare sănătoase încă din primii ani de viață. Ce se întâmplă în organismul copiilor care consumă frecvent fast-food Andreea Manole (caloria.ro): Vedem tot mai mulți copii care mănâncă burgeri, cartofi prăjiți, nuggets sau pizza. Ce se întâmplă cu organismul unui copil care consumă frecvent astfel de produse? Rodica Demenciuc: Eu tind să cred că, de fapt, noi vedem mulți copii care mănâncă alimente ultraprocesate mai degrabă pentru că foarte mulți copii le consumă, și nu neapărat că acei copii le consumă foarte des. Poate e acea ieșire în oraș, o dată la câteva luni, și, din păcate, nu prea avem nici foarte multe alternative în oraș să mâncăm alimente foarte sănătoase. În plus, dacă și familia consumă ocazional astfel de alimente, ceea ce nu este neapărat ceva de speriat, este în regulă, dar bineînțeles că depinde de vârsta despre care discutăm. Dacă abordăm un pic modificările care se pot întâmpla, depinde categoric, per total, de ce se întâmplă cu alimentația unui copil, pentru că un aliment ultraprocesat nu-l face pe copil bolnav, la fel cum un fruct proaspăt pe zi nu schimbă mare lucru dacă 90% din mâncare este ultraprocesată. „Riscurile sunt de a face deficite nutriționale de micronutrienți, vitamine și minerale” Iar dacă, prin excepție, vorbim de un copil care mănâncă preponderent alimente ultraprocesate, bineînțeles că riscurile sunt de a face deficite nutriționale de micronutrienți, vitamine și minerale. În principiu, la nivel de macronutrienți, caloric vorbind, copilul poate primi suficient, dar de obicei nu are cum să-și asigure micronutrienții, care și ei, la rândul lor, sunt extrem de importanți în perioada activă de creștere. Iar dacă vorbim de modificări care se pot întâmpla la nivel de probe biologice, să zic așa, sunt dislipidemiile, adică modificările fracțiilor de colesterol, cu un colesterol rău în cantitate mare. Mai ales dacă vorbim de copii cu exces ponderal și obezitate, acest lucru de multe ori se reflectă în analize atunci când le facem controale de rutină sau când ajung să fie trimiși pentru investigații metabolice mai amănunțite. Copiii nu se îngrașă doar de la fast-food Andreea Manole (caloria.ro): Cât de mult contribuie fast-food-ul la obezitatea infantilă și ce alte probleme de sănătate pot apărea dacă acest tip de alimentație devine un obicei? Rodica Demenciuc: În general, dacă vorbim de obezitate infantilă, eu nu aș cataloga fast-food-ul ca fiind cel mai important factor declanșator, tocmai pentru că atunci când zicem fast-food ne referim de obicei la alimentele acestea deep-fried, la tot felul de burgeri sau alte alimente prăjite. Însă, de fapt, problema cea mai mare sau factorii cei mai mari care contribuie la obezitatea infantilă ar fi excesul caloric prin produse procesate din comerț, tot felul de biscuiți, chipsuri, diferite dulciuri care nu sunt fast-food, dar sunt alimente prezente frecvent în toate coșurile de cumpărături, în cantități mari. Sunt foarte disponibile, oricine are acces la ele, iar dacă mai adăugăm și sucurile sau toate băuturile acidulate, plus lipsa mișcării în cantitate suficientă (sedentarismul este destul de pronunțat și în rândul copiilor), atunci bineînțeles că vom avea și o rată a obezității infantile destul de mare. Cumva, fast-food-ul este doar un vârf de aisberg, să zic așa, pentru că puțini copii au exces ponderal pe baza consumului ocazional de fast-food; ceva ocazional nu poate să ne facă atât de mult rău, în schimb ceea ce consumă copilul zi de zi contează mult mai mult. Singura grupă de vârstă care probabil este cea mai afectată strict de partea de fast-food ar fi copiii de școală, ceva mai măricei, mai aproape de adolescență. Acolo părinții au foarte puțin control, din păcate: opțiunile pe care aceștia le au disponibile în jurul școlii și alegerile lor alimentare se învârt tot în jurul fast-food-ului, și atunci da, putem avea fast-food-ul într-o proporție mai mare ca factor care contribuie la supraponderabilitate, dar la copiii mici nu l-aș pune pe primele locuri. De la ce vârstă pot copiii să mănânce fast-food. Ce recomandă medicul Andreea Manole (caloria.ro): De la ce vârstă pot părinții să le ofere copiilor produse de tip fast-food? Există alimente pe care ar fi bine să le evite în primii ani de viață? Rodica Demenciuc: În general, dacă vorbim de vârsta la care putem să oferim astfel de alimente, cel mai bine este să așteptăm măcar până la doi ani: să oferim copilului alimente naturale, să le introducem treptat, să testăm, să verificăm dacă le tolerează și să încercăm să deprindem copilul cu acel gust natural pe care îl au alimentele, fără să-i oferim posibilitatea de a cunoaște gustul alimentelor ultraprocesate. Acum, bineînțeles că lucrul acesta cu gustatul se poate întâmpla și mai devreme de doi ani, uneori nici măcar planificat, mai ales dacă avem mai mulți copii și unii sunt mai măricei. Se poate întâmpla și, bineînțeles, nu este atât de grav, n-are ce să se întâmple că a gustat o dată sau de două ori, sau poate a gustat în vacanță un copil de un an și jumătate. Dar lucrul acesta nu trebuie să fie pe lista scopurilor noastre; până la doi ani trebuie să încercăm să ne ferim de aceste alimente și, eventual, dacă noi le consumăm, să le oferim cât mai rar posibil. Dacă mâncăm toți împreună, e ok, dar cât mai rar și ideal nu până la 2-3 ani. De ce ajung copiii să refuze mâncarea gătită în favoarea fast-food-ului Andreea Manole (caloria.ro): Dacă un copil se obișnuiește de mic să mănânce fast-food, poate ajunge să refuze mai ușor mâncarea gătită sau alte alimente? De ce se întâmplă acest lucru? Rodica Demenciuc: Da, din păcate, copiii care consumă alimente procesate și ultraprocesate din comerț în detrimentul alimentelor gătite în casă — și nu mă refer doar la fast-food — tind cumva să mănânce tot mai puține alimente în forma lor naturală, să zic așa: legume și fructe proaspete sau doar puțin gătite, cereale integrale, carne, pește. Asta pentru că ele nu pot avea acel gust atât de palatabil pe care îl au alimentele ultraprocesate. În plus, copiii mici, în perioada aceasta de la 1 la 3 ani, trec printr-o etapă în care tind să prefere, din diferite cauze, alimentele care au mereu același gust, care sunt previzibile. Acel biscuit pe care îl primește copilul în fiecare zi are mereu același gust, aceeași textură, același miros, absolut totul este la fel, pe când alimentele gătite în casă vor fi mereu diferite. Prin urmare, cu cât îi oferim copilului mai multe alimente previzibile, cu atât este mai mare șansa ca el să refuze alimentele în starea lor naturală. Citește și: Copilul refuză mâncarea? Rodica Demenciuc, medic în gastroenterologie pediatrică, a explicat ce greșeli fac părinții și când selectivitatea alimentară devine o problemă: „Mâncatul trebuie stimulat de pofta de mâncare, nu de șantaj” EXCLUSIV Cât de des pot mânca cei mici la fast-food Andreea Manole (caloria.ro): Cât de des poate mânca un copil la fast-food fără ca părinții să își facă griji? Contează ce produse alege, avem și variante mai sănătoase? Rodica Demenciuc: Bineînțeles că nu prea există un fast-food mai sănătos decât altul, dacă vorbim de fast-food în sensul în care se folosește cel mai des. Dar per general, fast-food, adică mâncare rapidă, poate să fie și o variantă de salată unde alegem efectiv ce legume punem și ce dressing, dar cine merge în oraș să mănânce salată?! Deci din punct de vedere nutrițional nu aș da prioritate pentru anumite alimente în detrimentul altora. Dar atunci când vorbim de niște excepții — o zi de naștere sau dorința copilului, ar fi bine să-i dăm voie copilului să-și aleagă ce-i este poftă, ce ar dori să mănânce. „Ocazional îl lăsăm pe copil să aleagă, iar dacă vrem să mâncăm mai des încercăm să facem variantele gătite în casă” Trebuie ținut cont că adulții tind să aibă un cheat meal săptămânal, pe când în cazul copiilor asta ar fi mult prea frecvent; o dată pe lună sau o dată la câteva luni ar fi de ajuns. Dacă ar mânca în fiecare zi, ar trebui să alegem cu mai multă grijă ce punem și în ce proporții, dar când vrea copilul, ar trebui să-l lăsăm să mănânce ceea ce vrea și să facem din ziua respectivă o excepție de la regulă. Când zic de a-i permite copilului să aleagă, vorbim de copii mai măricei, de 4-5 ani, și vorbesc de alimente chiar ultraprocesate, adică burgeri, cartofi prăjiți, nuggets-uri, adică artileria grea. Pentru că, de exemplu, pizza este un aliment de tip fast-food, însă poate să fie făcută cu ingrediente de calitate, cu un blat din făină integrală, un sos de roșii de calitate, cărniță bună, legume, deci poate să fie un preparat chiar sănătos, care să conțină toate principiile nutritive. Putem chiar să folosim acest aliment ca să introducem ingrediente pe care poate copilul nu le-ar consuma în mod uzual, dar puse pe o pizza ar fi tentat să le guste, și atunci putem introduce un aliment nou în meniul lui. Deci ideea e că ocazional îl lăsăm pe copil să aleagă, iar dacă vrem să mâncăm mai des încercăm să facem variantele gătite în casă. Ce pot face părinții când copilul cere mereu fast-food și refuză mâncarea pregătită acasă Andreea Manole (caloria.ro): Ce pot face părinții dacă cel mic cere mereu fast-food și refuză alternativele pregătite acasă? Cum pot schimba acest obicei? Rodica Demenciuc: Dacă un copil mic ajunge să ceară permanent fast-food, e un mare semn de întrebare la părinți. Majoritatea copiilor gustă fast-food la un moment dat, unii mai devreme, alții mai târziu, și s-ar putea să mai ceară, dar asta nu înseamnă că faptul că a gustat o dată va schimba radical situația. În schimb, dacă noi suntem indiferenți față de ceea ce mănâncă copilul și îi dăm o perioadă frecvent astfel de alimente, ar trebui să punem responsabilitatea pe umerii celui care este adult în ecuația asta: adultul este cel care decide ce mănâncă copilul. „Putem să-i permitem ocazional să mănânce aceste alimente” Da, putem să-i permitem ocazional să mănânce aceste alimente, însă asta nu poate să fie o variantă a normalului. Copilul trebuie să primească mâncare gătită în casă, iar noi îi oferim mereu ceea ce considerăm că ar trebui să mănânce, chiar dacă uneori refuză. Într-un fel, poate că nu ținem cont de fiecare dorință a copilului, dar noi suntem cei responsabili. Noi decidem ce mănâncă copilul, iar copilul decide dacă și cât mănâncă — asta e regula de bază când vine vorba de alimentație. Desigur, dacă noi mâncăm mereu gătit în casă, eu nu cred că un copil ar cere mereu fast-food. Sunt și situații excepționale, poate copiii cu tulburări alimentare care ar putea fi în această situație, unde familia mănâncă sănătos, iar ei cer doar alimente procesate. Dar, altfel, într-o familie în care există obișnuința de a găti, de a mânca variat, în care toată lumea consumă mâncare gătită în casă — pentru că sunt și familii în care un părinte mănâncă ultraprocesat și altul sănătos — dacă toți suntem de aceeași parte a baricadei, copilul nu are cum să ceară și să primească frecvent alimente ultraprocesate. Citește și: Poți mânca pizza, burger sau shaorma și să slăbești? Ce se întâmplă când te abții toată săptămâna și „recuperezi” în weekend. Ana-Damaris Popovici, dietetician: „Să renunțăm la mentalitatea de totul sau nimic” EXCLUSIV Distribuie articolul pe: