Particule de plastic și metale, descoperite în creierul unor persoane vârstnice. Ce legătură ar putea exista între poluare și demență?

Aerul pe care îl respirăm ar putea influența sănătatea creierului mai mult decât se credea până acum. Cercetările recente au identificat particule microscopice de plastic, metale și alte materiale în țesutul cerebral al unor persoane vârstnice. În paralel, studiile realizate pe grupuri mari de oameni au evidențiat o asociere între expunerea îndelungată la poluarea atmosferică și un risc mai mare de demență.

Una dintre cercetările importante în acest domeniu a urmărit aproape 490.000 de persoane din Marea Britanie. Rezultatele au arătat că oamenii care locuiau în zone cu niveluri ridicate de particule fine aveau un risc cu 14% mai mare de a dezvolta demență, comparativ cu cei expuși la concentrații mai mici.

Oamenii de știință încearcă acum să înțeleagă cum ajung poluanții în creier și dacă aceștia pot afecta direct celulele nervoase. Deși există indicii îngrijorătoare, mecanismele nu sunt pe deplin cunoscute. Cercetările nu demonstrează că simpla prezență a particulelor în țesutul cerebral provoacă demență.

Ce substanțe au fost descoperite în creierul persoanelor vârstnice

O echipă de cercetători de la Rush Alzheimer’s Disease Center din Chicago și din alte centre americane a analizat probe de țesut cerebral provenite de la 11 persoane care au murit între 80 și 91 de ani.

Participanții făcuseră parte dintr-un proiect de cercetare dedicat îmbătrânirii și acceptaseră să își doneze creierul după moarte. Analizele au identificat mai multe tipuri de particule și fibre microscopice.

Printre materialele observate s-au numărat:

• fibre de dioxid de siliciu;
• particule de plastic de dimensiuni foarte mici;
• fragmente de metal și carbon;
• filamente din grupa amfibolilor, o familie de minerale din care fac parte anumite tipuri de azbest.

Rezultatele au fost publicate în revista științifică Frontiers in Toxicology.

Cele mai multe dintre particulele identificate se aflau în bulbul olfactiv, regiunea creierului care primește informațiile legate de miros. Alte particule au fost observate în amigdală, implicată în procesarea emoțiilor și a unor aspecte ale memoriei, precum și în cerebel, care contribuie la echilibru și coordonarea mișcărilor.

Totuși, studiul a inclus numai 11 persoane. Prin urmare, rezultatele nu pot fi considerate reprezentative pentru întreaga populație și nu stabilesc dacă particulele au provocat leziuni sau probleme cognitive.

Cum pot ajunge particulele din aer în creier

Particulele fine sunt suficient de mici pentru a pătrunde adânc în sistemul respirator. Unele pot ajunge până în alveolele pulmonare, unde are loc schimbul de gaze dintre aer și sânge.

Cercetătorii iau în calcul mai multe căi prin care anumite particule inhalate ar putea ajunge în creier.

Prima posibilitate este transportul prin sânge. După ce pătrund în circulația sanguină, unele particule sau substanțe rezultate din expunerea la poluanți ar putea ajunge la nivelul creierului. Bariera hematoencefalică limitează trecerea multor substanțe din sânge în țesutul cerebral, dar nu reprezintă o protecție absolută împotriva tuturor particulelor sau efectelor inflamatorii.

O altă ipoteză este legată de cavitatea nazală. Particulele inhalate ar putea ajunge în apropierea nervilor implicați în miros și sensibilitatea feței. De aici, anumite materiale ar putea urma căi care le apropie de structurile cerebrale.

Faptul că unele particule au fost identificate în bulbul olfactiv susține interesul pentru această posibilitate. Totuși, traseul exact al particulelor și cantitatea care poate ajunge în creier la oameni sunt încă studiate.

Cercetătorii au observat și modificări ale mielinei în probele analizate. Mielina este învelișul protector al fibrelor nervoase și contribuie la transmiterea eficientă a semnalelor între celulele nervoase. Unele particule se aflau în apropierea celulelor care susțin și protejează țesutul cerebral.

Nu s-a stabilit însă dacă aceste modificări au fost provocate de poluanți sau dacă există o relație directă între prezența particulelor și deteriorarea funcțiilor cerebrale.

Ce legătură există între poluarea aerului și riscul de demență

Pe lângă studiile care analizează direct țesutul cerebral, cercetătorii au urmărit și efectele expunerii îndelungate la poluarea atmosferică.

Un studiu publicat în 2026, în revista The Journal of Nutrition, Health & Aging, a analizat datele a aproape 490.000 de persoane din Marea Britanie, monitorizate timp de aproximativ 14 ani.

Cercetarea s-a concentrat asupra particulelor PM2.5. Acestea au un diametru de cel mult 2,5 micrometri, fiind mult mai mici decât grosimea unui fir de păr. Din cauza dimensiunilor reduse, pot pătrunde adânc în plămâni.

Rezultatele au indicat că persoanele care locuiau în zone cu niveluri mai ridicate de poluare prezentau un risc mai mare de demență. Diferența estimată a fost de 14% între persoanele din zonele cele mai poluate și cele din regiunile cu cele mai mici concentrații de particule fine.

Cercetătorii au identificat și asocieri între expunerea la poluare și reducerea volumului cerebral. Unele măsurători au sugerat o îmbătrânire biologică accelerată, iar investigațiile imagistice au evidențiat modificări la nivelul anumitor regiuni ale creierului.

Aceste rezultate ridică semne de întrebare privind efectele expunerii pe termen lung. Totuși, un studiu observațional nu poate demonstra că poluarea este cauza directă a demenței. Alți factori, precum bolile existente, stilul de viață și condițiile sociale, pot influența rezultatele.

Hipocampul, o regiune importantă pentru memorie, ar putea fi afectat

O altă cercetare, publicată în revista Environmental Pollution, a analizat datele a aproape 270.000 de persoane și a identificat o asociere între expunerea la particule fine și modificările hipocampului.

Această regiune cerebrală are un rol esențial în formarea amintirilor și în procesul de învățare. Hipocampul este una dintre structurile afectate în boala Alzheimer, motiv pentru care cercetătorii încearcă să identifice factorii care ar putea contribui la deteriorarea sa.

Studiul a analizat și posibile mecanisme biologice, inclusiv inflamația și schimbările în metabolismul grăsimilor. Aceste procese au explicat doar o mică parte din asocierea statistică observată între poluare și demență.

Rezultatele sugerează că efectele poluării ar putea implica mai multe mecanisme, nu doar unul singur. Sunt necesare însă cercetări suplimentare pentru a stabili în ce măsură particulele fine contribuie la modificările cerebrale și dacă anumite persoane sunt mai vulnerabile decât altele.

De ce ar putea conta metalele din aerul poluat

Nu toți poluanții au aceeași compoziție și nici aceleași efecte asupra organismului. Unele particule provenite din traficul rutier și din arderea combustibililor conțin metale și alte substanțe care pot contribui la stresul oxidativ și la inflamație.

Pentru a investiga acest aspect, cercetătorii au realizat un experiment pe șoareci, comparând efectele emisiilor motoarelor diesel, ale fumului de lemne și ale prafului colectat după prăbușirea turnurilor World Trade Center din New York.

Animalele au fost expuse timp de cinci ore la fiecare dintre cele trei tipuri de particule. Emisiile diesel și praful din New York au provocat modificări ale activității a peste 1.200 de gene, inclusiv ale unor gene implicate în inflamație, în metabolismul grăsimilor și în procese legate de proteina beta-amiloid.

Această proteină este cunoscută pentru rolul său în formarea plăcilor care apar în creierul persoanelor cu boala Alzheimer.

În schimb, fumul de lemne nu a produs același tipar de modificări. Cercetătorii au observat că emisiile diesel și praful provenit de la World Trade Center aveau un conținut ridicat de metale și au luat în calcul posibilitatea ca acestea să contribuie la efectele observate.

Experimentul oferă indicii despre mecanismele biologice care ar putea fi implicate, dar rezultatele nu pot fi aplicate automat oamenilor. Expunerea animalelor în laborator nu reproduce toate condițiile întâlnite în viața de zi cu zi.

Citește și: Poluarea ar putea fi asociată și cu alte forme de demențăPoluarea aerului ar putea crește riscul de Alzheimer, potrivit unui studiu. Cât de expuși sunt românii?

Cercetările nu se limitează la boala Alzheimer. Oamenii de știință analizează și posibila legătură dintre poluarea aerului și demența cu corpi Lewy, o afecțiune neurodegenerativă care poate provoca probleme de atenție, halucinații vizuale și tulburări de mișcare.

Boala este asociată cu acumularea anormală a unei proteine numite alfa-sinucleină în interiorul neuronilor. Aceste depozite, cunoscute sub numele de corpi Lewy, afectează funcționarea celulelor nervoase.

Un studiu publicat în 2025, în revista Science, a analizat datele privind internările a aproximativ 56,5 milioane de americani, colectate între 2000 și 2014.

Cercetătorii au observat că persoanele care locuiau în zone cu niveluri mai ridicate de PM2.5 erau internate mai frecvent pentru demență cu corpi Lewy sau pentru demența asociată bolii Parkinson.

Pentru o creștere de aproximativ 4,1 micrograme pe metru cub a concentrației medii anuale de PM2.5, analiza a estimat o creștere de 12% a riscului de demență cu corpi Lewy și de 17% a riscului de demență asociată bolii Parkinson.

Cercetătorii au realizat și experimente pe șoareci. După expunerea repetată la particule fine timp de zece luni, animalele au prezentat acumulări anormale de alfa-sinucleină, pierderi de neuroni și modificări ale capacităților cognitive.

Aceste observații susțin necesitatea unor cercetări suplimentare, dar nu demonstrează că poluarea provoacă în mod direct demența la oameni.

Cum te poți proteja de particulele fine din aer

Deși nu putem controla întotdeauna calitatea aerului din orașul în care locuim, există câteva măsuri care pot reduce expunerea la poluanți.

Aerisește locuința în mod corespunzător

Gătitul, mai ales prăjirea alimentelor, poate produce particule fine în interiorul locuinței. Folosește hota în timpul preparării mâncării și las-o să funcționeze puțin după ce ai terminat. Dacă este posibil, alege un sistem care evacuează aerul în exterior.

Aerisirea poate ajuta la eliminarea poluanților, dar este important să ții cont și de calitatea aerului de afară. Atunci când nivelurile de poluare sunt ridicate, deschiderea ferestrelor poate introduce particule suplimentare în locuință.

Citește și: Locul în care trăiești îți poate afecta somnul. Ce au descoperit cercetătorii despre cartierul în care locuiești

Evită fumul de țigară în interior

Fumul de țigară este o sursă importantă de particule fine. Evitarea fumatului în locuință poate reduce expunerea tuturor persoanelor care trăiesc acolo.

Curăță filtrele sistemelor de ventilație

Filtrele aparatelor de aer condiționat și ale sistemelor de ventilație trebuie întreținute conform instrucțiunilor producătorului. Un purificator de aer cu filtru HEPA, ales în funcție de dimensiunea camerei, poate contribui la reducerea particulelor aflate în suspensie.

Aceste dispozitive nu elimină toate tipurile de poluanți și nu înlocuiesc măsurile de reducere a surselor de poluare.

Alege trasee mai puțin aglomerate

Atunci când ieși la plimbare sau faci sport, încearcă să alegi parcuri și străzi aflate la distanță de traficul intens. Concentrațiile de poluanți pot fi mai mari în apropierea drumurilor aglomerate.

În zilele cu poluare ridicată, este indicat să limitezi efortul fizic intens în aer liber și să urmărești informările oficiale privind calitatea aerului.

Ai grijă de sănătatea cardiovasculară

Controlul tensiunii arteriale, al glicemiei și al colesterolului este important pentru sănătatea vaselor de sânge, inclusiv a celor care alimentează creierul.

O alimentație echilibrată, activitatea fizică regulată, somnul suficient și evitarea fumatului contribuie la menținerea sănătății generale. Aceste măsuri nu garantează prevenirea demenței, dar pot ajuta la reducerea unor factori de risc cunoscuți.

Ce trebuie reținut despre legătura dintre poluare și demență

Cercetările recente arată că poluarea aerului merită luată în considerare atunci când sunt analizate cauzele și factorii de risc ai bolilor neurodegenerative. Particule microscopice au fost identificate în probe de țesut cerebral, iar studiile populaționale au evidențiat asocieri între expunerea îndelungată la PM2.5 și un risc mai mare de demență.

Cu toate acestea, oamenii de știință nu au demonstrat că particulele de plastic sau metalele descoperite în creier provoacă direct boala. Nici asocierea statistică dintre poluare și demență nu înseamnă că fiecare persoană expusă va dezvolta o afecțiune neurodegenerativă.

Cercetările viitoare vor trebui să clarifice ce particule pot ajunge efectiv în creier, în ce cantități și prin ce mecanisme pot afecta celulele nervoase.

Până atunci, reducerea expunerii la aer poluat, îmbunătățirea calității aerului din locuință și menținerea unui stil de viață sănătos rămân măsuri utile pentru protejarea sănătății pe termen lung.