Un compus din afine și struguri atrage atenția cercetătorilor. Cum ar putea influența metabolismul grăsimilor

Google Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
|Andreea Nicole |
Un compus din afine și struguri atrage atenția cercetătorilor. Cum ar putea influența metabolismul grăsimilor

Ce efect are pterostilbenul asupra grăsimilor din organism. Cercetătorii au identificat un mecanism promițător. Foto: AI

Un compus vegetal întâlnit în mod natural în afine, struguri și alte fructe de pădure a atras atenția oamenilor de știință după ce, în experimente de laborator, a redus cantitatea de lipide depozitate în celulele musculare și a favorizat mecanismele prin care acestea folosesc acizii grași pentru obținerea energiei.

Substanța se numește pterostilben, un polifenol care face parte din aceeași familie de compuși vegetali studiați pentru acțiunile lor asupra metabolismului. Cercetătorii japonezi au descoperit că acesta pare să influențeze o proteină implicată în reglarea proceselor de utilizare a grăsimilor.

Rezultatele sunt însă preliminare. Experimentul nu a fost realizat pe oameni și nici pe animale vii, ci pe celule musculare cultivate în laborator. Prin urmare, cercetarea nu demonstrează că simplul consum de afine sau struguri duce la arderea grăsimii corporale.

Studiul a fost realizat de cercetători de la Shinshu University din Japonia și publicat în revista Food Bioscience. Echipa a urmărit să descopere dacă anumite substanțe provenite din alimente ar putea modifica felul în care mușchii gestionează și depozitează lipidele.

Pterostilbenul, compusul vegetal care a ieșit în evidență

Pterostilbenul este un polifenol natural prezent în cantități mici în anumite plante și fructe. Printre sursele alimentare în care poate fi găsit se numără afinele și strugurii.

Substanța a mai fost analizată în cercetări experimentale legate de metabolismul hepatic și țesutul adipos. De această dată, oamenii de știință au vrut să afle ce se întâmplă atunci când pterostilbenul acționează asupra celulelor musculare, conform sciencedirect.com.

Interesul pentru această zonă este legat de rolul important pe care îl are mușchiul scheletic în metabolism. Mușchii consumă cantități importante de glucoză și acizi grași, iar modificările în modul în care folosesc aceste surse de energie pot influența sănătatea metabolică.

În cadrul experimentelor, cercetătorii au comparat mai mulți compuși vegetali și au observat că pterostilbenul s-a numărat printre substanțele care au redus cel mai vizibil acumularea de lipide în celulele musculare.

Important este că efectul observat nu a fost asociat cu blocarea dezvoltării normale a celulelor.

Nu doar țesutul adipos poate depozita grăsime

Când este vorba despre acumularea kilogramelor în plus, atenția se îndreaptă de obicei către țesutul adipos. În realitate, grăsimile se pot depozita și în alte țesuturi, inclusiv în mușchi.

Acest fenomen este cunoscut drept acumulare ectopică de lipide și poate fi întâlnit mai ales în asociere cu obezitatea, lipsa activității fizice și înaintarea în vârstă.

Atunci când în interiorul celulelor musculare se acumulează cantități prea mari de lipide, procesele metabolice pot fi perturbate. Cercetările anterioare au asociat acest fenomen cu modificări ale sensibilității la insulină și cu un metabolism mai puțin eficient al glucozei și acizilor grași.

Din acest motiv, oamenii de știință încearcă să identifice mecanisme prin care mușchiul să poată utiliza mai eficient lipidele și să reducă depozitarea lor excesivă.

Ce au observat cercetătorii în celulele musculare

Un aspect interesant al experimentului este că pterostilbenul nu a împiedicat pătrunderea acizilor grași în celulele musculare.

Cu alte cuvinte, celulele continuau să primească lipide. Diferența apărea ulterior, în modul în care acestea erau procesate.

După expunerea la pterostilben, cercetătorii au observat modificări ale expresiei unor gene implicate în oxidarea acizilor grași. Acest proces permite celulelor să descompună acizii grași și să îi utilizeze pentru producerea de energie.

În același timp, experimentul a indicat o creștere a eliberării de glicerol, un marker utilizat pentru evaluarea proceselor de descompunere a lipidelor.

Consecința observată în culturile celulare a fost o reducere a cantității de grăsime depozitate în interiorul celulelor musculare.

PPARδ pare să aibă un rol central în mecanism

Pentru a înțelege de ce apare acest efect, cercetătorii au urmărit activitatea unei proteine numite PPARδ.

Aceasta este implicată în reglarea unor gene care controlează metabolismul energetic și utilizarea acizilor grași. Practic, PPARδ contribuie la modul în care celulele musculare gestionează sursele de energie disponibile.

Experimentele au arătat că atunci când activitatea PPARδ era redusă artificial, efectele pterostilbenului asupra proceselor asociate metabolismului grăsimilor deveneau mult mai slabe.

Observația i-a determinat pe cercetători să considere că această proteină reprezintă o componentă importantă a mecanismului prin care acționează compusul vegetal. Foto: AI

Pterostilbenul nu activează pur și simplu proteina, ci pare să îi prelungească existența

Una dintre cele mai interesante concluzii ale cercetării privește modul în care pterostilbenul influențează PPARδ.

La prima vedere, oamenii de știință s-ar fi putut aștepta ca substanța să activeze direct receptorul. Datele obținute sugerează însă un mecanism diferit.

Pterostilbenul pare să încetinească degradarea PPARδ în interiorul celulelor.

În mod normal, proteinele de care celula nu mai are nevoie sunt marcate printr-un proces care implică ubiquitina. Ulterior, acestea sunt direcționate către sistemele celulare responsabile de degradarea lor.

Citește și: Cum spălăm corect căpșunile, afinele, murele și zmeura pentru a elimina cât mai multe pesticide. Bicarbonatul de sodiu, cea mai bună soluție

În experimentele realizate, pterostilbenul a redus procesul prin care PPARδ era marcat pentru degradare. Ca urmare, o cantitate mai mare din această proteină a rămas disponibilă în celulă.

Mai simplu spus, mecanismul nu seamănă atât cu apăsarea unui buton care pornește instantaneu arderea grăsimilor, cât cu menținerea mai mult timp a unui regulator metabolic care controlează genele implicate în utilizarea acizilor grași.

De ce este importantă această descoperire pentru cercetarea metabolică

Mușchiul scheletic reprezintă unul dintre cele mai active țesuturi ale organismului din punct de vedere energetic. El consumă glucoză și acizi grași și are un rol important în menținerea echilibrului metabolic.

Atunci când în celulele musculare se acumulează excesiv lipide, metabolismul poate fi afectat. Acest fenomen este investigat în legătură cu rezistența la insulină, obezitatea și diabetul de tip 2.

Prin urmare, mecanismul observat în laborator ar putea deveni, în viitor, o direcție de cercetare pentru identificarea unor noi strategii care să influențeze metabolismul muscular.

Cercetătorii coordonați de profesorul Takakazu Mitani consideră că rezultatele pot contribui la identificarea unor compuși proveniți din alimente care influențează modul în care mușchiul gestionează lipidele.

Printre domeniile care ar putea fi investigate ulterior se numără:

  • metabolismul asociat obezității;
  • rezistența la insulină;
  • diabetul de tip 2;
  • acumularea de lipide în mușchi;
  • modificările metabolice asociate îmbătrânirii.

Acestea sunt însă direcții de cercetare, nu efecte terapeutice demonstrate.

Studiul nu dovedește că afinele sau strugurii ajută la slăbit

Titlul unei astfel de cercetări poate fi ușor interpretat ca o descoperire a unui nou „arzător de grăsimi”. Datele experimentale nu permit însă o asemenea concluzie.

Cercetătorii au lucrat cu celule C2C12, o linie de celule musculare provenite de la șoarece și cultivate în condiții controlate de laborator.

Nu au participat voluntari umani la experiment.

De asemenea, cercetarea nu a urmărit efectele consumului de afine sau struguri asupra greutății corporale și nu a testat dacă oamenii care consumă aceste fructe pierd mai multă grăsime. Foto: AI

Prin urmare, rezultatele trebuie privite ca o descoperire despre un mecanism celular posibil, nu ca o dovadă că anumite fructe determină organismul să ardă mai repede grăsimea.

Și cantitatea de pterostilben contează

Un alt aspect care trebuie luat în calcul este concentrația substanței.

Pterostilbenul se găsește în mod natural în anumite fructe, dar în cantități mici. Într-un experiment de laborator, cercetătorii pot administra celulelor o concentrație precisă și controlată a unui compus.

În organismul uman, situația este mult mai complexă.

Substanța trebuie să fie consumată, absorbită, procesată de organism, să ajungă în circulație și, ulterior, să atingă țesutul muscular într-o concentrație suficientă pentru a produce efectul observat în laborator.

În prezent, nu este clar dacă nivelurile de pterostilben obținute în urma consumului obișnuit de alimente sunt suficiente pentru a reproduce efectul observat asupra celulelor musculare.

Din același motiv, rezultatele nu reprezintă o justificare pentru utilizarea suplimentelor cu pterostilben în scopul slăbirii.

Ce urmează după această cercetare

Următoarea etapă este testarea mecanismului în modele animale de obezitate. Cercetătorii vor să afle dacă stabilizarea PPARδ se produce și într-un organism viu și dacă acest proces poate modifica metabolismul muscular sau sensibilitatea la insulină.

Ulterior, dacă rezultatele se confirmă în aceste etape, ar putea fi necesare cercetări clinice pentru a vedea dacă mecanismul are relevanță și pentru oameni.

Până atunci, rezultatul trebuie interpretat cu prudență: faptul că o substanță naturală modifică metabolismul lipidelor în celule cultivate în laborator nu înseamnă automat că același efect apare după consumul alimentului care conține substanța.

Afinele și strugurii rămân alimente valoroase, dar nu trebuie confundate cu un tratament

Afinele și strugurii fac parte dintr-o alimentație variată și furnizează fibre și numeroși compuși vegetali. Valoarea lor nutrițională este însă un subiect diferit de mecanismul observat în acest experiment.

Prin urmare, concluzia cercetării nu este că afinele „topesc” grăsimea corporală.

Descoperirea importantă este că pterostilbenul a influențat, în condiții de laborator, un mecanism celular asociat cu utilizarea acizilor grași, iar PPARδ pare să joace un rol important în acest proces.

Pentru a afla dacă această observație poate avea implicații reale pentru prevenirea sau tratarea tulburărilor metabolice, sunt necesare mai multe etape de cercetare, inclusiv experimente pe animale și, ulterior, studii pe oameni.

Deocamdată, rezultatul oferă cercetătorilor o posibilă nouă pistă pentru studierea metabolismului muscular, fără a demonstra că un anumit fruct poate accelera direct arderea grăsimilor la om.

Distribuie articolul pe: