Zahărul nu înseamnă doar desert. Cât consumăm fără să ne dăm seama, cât e prea mult, unde se ascunde și ce rol au, de fapt, îndulcitorii. Ntr. Prof. Ing. Ana-Maria Demetrescu: „Îl putem găsi în produse la care nu ne-am aștepta neapărat” EXCLUSIV

În ultimii ani, zahărul pare să fi devenit cel mai mare dușman al unei „alimentații sănătoase”. Dar orice cantitate de zahăr este un pericol? Mai ales că nu vorbim numai despre lingurița adăugată dimineața în cafea sau desertul pe care îl mâncăm, ocazional sau nu, după masă. Uneori, îl includem în alimentația noastră fără să ne dăm seama, din produse care par la prima vedere alegeri „mai bune”.

Cerealele pentru micul dejun, iaurturile cu fructe, batoanele, pâinea, sosurile sau băuturile pot aduce în alimentația de zi cu zi mai multe zaharuri decât am fi tentați să credem. Iar atunci când ajungem în fața raftului, termeni precum „natural”, „fitness”, „integral”, „light” sau „fără zahăr” ne pot convinge rapid că sunt varianta corectă, în timp ce informațiile care ne interesează sunt, de fapt, pe spatele ambalajului.

Despre toate acestea am stat de vorbă cu Ana-Maria Demetrescu, profesor inginer în industria alimentară și nutriționist specializat în realizarea de planuri alimentare personalizate și educație nutrițională adaptată fiecărei persoane. De asemenea, în interviul acordat pentru caloria.ro ea a explicat cât zahăr este cu adevărat prea mult și cât de utili sunt, de fapt, îndulcitorii.

Cât zahăr este, de fapt, prea mult? Ntr. Prof. Ing. Ana-Maria Demetrescu a oferit explicații

Andreea Manole (caloria.ro): Cât zahăr este prea mult pentru un adult și care este cantitatea de zahăr adăugat pe care ar trebui să încercăm să nu o depășim într-o zi?

Ntr. Prof. Ing. Ana-Maria Demetrescu: Zahărul este un carbohidrat simplu. În această categorie intră zaharuri precum glucoza, fructoza, galactoza, zaharoza și lactoza.

Recomandările actuale indică faptul că zaharurile libere ar trebui să reprezinte mai puțin de 10% din aportul energetic zilnic. La un aport de aproximativ 2.000 kcal pe zi, acest lucru înseamnă aproximativ 50 g de zaharuri pe zi. Un nivel de aproximativ 5%, adică în jur de 25 g pe zi, este considerat și mai favorabil.

Este important să înțelegem că aceste valori se referă la zaharurile libere, nu la toate glucidele pe care le consumăm. Glucidele reprezintă o categorie mult mai largă și includ și amidonul din pâine, paste, orez, cartofi, cereale și alte produse făinoase, precum și fibrele alimentare.

De asemenea, cei 50 g nu reprezintă o cantitate de zahăr pe care ar trebui să încercăm să o consumăm zilnic, ci mai degrabă un reper superior. Cu cât aportul de zaharuri libere este mai redus, în cadrul unei alimentații echilibrate, cu atât este mai bine.

În alimentația de zi cu zi, contează atât cantitatea de zahăr pe care o adăugăm noi, cât și zaharurile care se regăsesc deja în produsele pe care le consumăm.

Produsele „sănătoase” nu sunt lipsite de zahăr

Andreea Manole (caloria.ro): În ce alimente se ascunde cel mai des zahărul, fără să ne dăm seama? Există produse pe care le considerăm sănătoase, dar care pot avea, de fapt, mult zahăr?

Ntr. Prof. Ing. Ana-Maria Demetrescu: Da. De multe ori, nu zahărul pe care îl adăugăm noi în cafea sau în desert este problema principală, ci zaharurile pe care le consumăm fără să ne dăm seama, din produsele ambalate.

Îl putem găsi în produse la care nu ne-am aștepta neapărat: cereale pentru micul dejun, batoane de cereale sau proteice, iaurturi cu fructe și aromatizate, biscuiți, produse de patiserie, conserve, ketchup și alte sosuri, dressinguri pentru salate, pâine și produse de panificație, băuturi vegetale, produse instant și diverse produse promovate ca fiind „fitness”, „light”, „naturale” sau „sănătoase”.

Un exemplu foarte bun îl reprezintă cerealele pentru micul dejun și batoanele de cereale. Faptul că pe ambalaj apar cereale integrale, fructe, semințe sau mențiuni precum „sursă de fibre” nu înseamnă automat că produsul are un conținut redus de zaharuri.

„Multe dintre tipurile de pâine disponibile în comerț au în compoziție zahăr adăugat”

La fel se întâmplă și în cazul iaurturilor cu fructe. Un iaurt simplu conține în mod natural lactoză, în timp ce un iaurt cu fructe sau aromatizat poate conține, pe lângă zaharurile naturale din lapte, și zaharuri adăugate.

Un alt exemplu este pâinea. Multe dintre tipurile de pâine disponibile în comerț au în compoziție zahăr adăugat, inclusiv zahăr alb. De aceea, faptul că alegem pâine nu înseamnă automat că alegem un produs fără zahăr adăugat.

Și în cazul conservelor putem întâlni zahăr adăugat, inclusiv în unele conserve de legume, sosuri sau preparate gata de consum. Cantitatea poate varia foarte mult de la un produs la altul, motiv pentru care eticheta este cea care ne oferă informația concretă.

De aceea, recomand să nu ne lăsăm ghidați doar de imaginea produsului sau de mesajele de pe partea din față a ambalajului. Cuvinte precum „natural”, „fitness”, „integral”, „light” sau „cu fructe” nu ne spun singure cât de mult zahăr conține un produs. Cel mai simplu este să verificăm ingredientele și tabelul nutrițional de pe etichetă.

Cum citim corect eticheta unui produs

Andreea Manole (caloria.ro): Cum citim corect eticheta unui produs ca să înțelegem cât zahăr conține și cât din acesta este adăugat?

Ntr. Prof. Ing. Ana-Maria Demetrescu: Pentru a afla cât zahăr conține un produs, primul lucru la care trebuie să ne uităm este tabelul nutrițional de pe etichetă, în special rubrica „din care zaharuri”. Valoarea este exprimată, de regulă, în grame la 100 g sau la 100 ml de produs.

Este important însă să știm că această valoare reprezintă cantitatea totală de zaharuri din produs, nu doar zahărul adăugat. De exemplu, într-un iaurt simplu, o parte dintre zaharurile indicate în tabel provin în mod natural din lactoză.

Pentru a vedea dacă produsul conține și zahăr adăugat, trebuie să verificăm lista ingredientelor de pe etichetă. Ingredientele sunt trecute în ordine descrescătoare, în funcție de cantitatea în care se regăsesc în produs. Dacă printre primele ingrediente găsim zahăr, siropuri sau alte ingrediente care reprezintă surse de zaharuri, este un indiciu că produsul conține o cantitate importantă de zahăr adăugat.

„Pentru o imagine cât mai corectă, trebuie să privim împreună tabelul nutrițional”

Un alt aspect important este să fim atenți la cantitatea pe care o consumăm efectiv. Tabelul poate prezenta valorile pentru o porție stabilită de producător, însă noi putem consuma două sau chiar trei porții.

Așadar, pentru o imagine cât mai corectă, trebuie să privim împreună tabelul nutrițional și lista ingredientelor de pe etichetă: primul ne arată cât zahăr conține produsul, iar cea de-a doua ne ajută să înțelegem de unde provin aceste zaharuri.

Zahărul poate avea mai multe „nume” pe etichetă

Andreea Manole (caloria.ro): Pe lista de ingrediente, zahărul poate apărea sub mai multe denumiri. Care sunt cele mai importante pe care ar trebui să le recunoaștem?

Ntr. Prof. Ing. Ana-Maria Demetrescu: Da, zahărul nu apare întotdeauna pe etichetă pur și simplu sub denumirea de „zahăr”. De aceea, este util să recunoaștem câteva dintre cele mai frecvente denumiri.

Putem întâlni zahăr sau zaharoză, glucoză, fructoză, dextroză, maltoză, sirop de glucoză, sirop de glucoză-fructoză, sirop de porumb, zahăr invertit, melasă, miere, dar și diferite tipuri de siropuri, precum sirop de agave sau sirop de arțar.

Și concentratele de suc de fructe pot reprezenta o sursă de zaharuri libere și pot fi utilizate în anumite produse pentru îndulcire. Este important însă să nu privim aceste ingrediente ca fiind „rele” în sine. Ceea ce contează este cantitatea totală de zaharuri și frecvența cu care consumăm produsul.

De asemenea, faptul că un produs nu are scris „zahăr” în primele poziții ale listei de ingrediente nu înseamnă automat că are puține zaharuri. Producătorul poate utiliza mai multe surse diferite de zaharuri în aceeași rețetă.

De aceea, recomand să ne uităm întotdeauna la lista completă de ingrediente împreună cu tabelul nutrițional de pe etichetă și să raportăm gramajul la necesarul organismului nostru.

Zahărul nu se găsește doar în mâncare: „Băuturile pot reprezenta una dintre cele mai ușoare modalități prin care ajungem să consumăm cantități mari de zahăr, fără să ne dăm seama”

Andreea Manole (caloria.ro): Cât de mult contează zahărul din băuturi, de la sucuri și energizante până la cafeaua îndulcită sau sucurile de fructe?

Ntr. Prof. Ing. Ana-Maria Demetrescu: Contează foarte mult, pentru că băuturile pot reprezenta una dintre cele mai ușoare modalități prin care ajungem să consumăm cantități mari de zahăr, fără să ne dăm seama.

În cazul sucurilor carbogazoase, al băuturilor energizante, al ceaiurilor îndulcite, al cafelelor în care adăugăm zahăr sau siropuri și al altor băuturi îndulcite, zahărul poate ajunge foarte repede la o cantitate importantă. În plus, atunci când consumăm zahărul sub formă lichidă, este mai ușor să bem o cantitate mare într-un timp scurt.

Și aici există o diferență importantă între fructul întreg și sucul de fructe. Un fruct întreg conține fibre și necesită un proces de masticație, în timp ce prin stoarcere putem ajunge să consumăm într-un singur pahar zaharurile provenite din mai multe fructe.

Ce conțin, de fapt, băuturile „light”

Chiar și sucul de fructe 100% fără zahăr adăugat reprezintă o sursă de zaharuri libere și trebuie consumat cu măsură. Faptul că nu are zahăr adăugat nu înseamnă că este echivalent, din punct de vedere nutrițional, cu consumul fructului întreg.

Aș face însă o precizare și în cazul băuturilor pe care le găsim sub denumirea de „light”, „zero” sau „fără zahăr”. Acestea nu conțin zahăr sau conțin cantități foarte mici, dar gustul dulce este obținut cu ajutorul îndulcitorilor. Faptul că un produs nu conține zahăr nu înseamnă automat că este alegerea ideală pentru consum zilnic.

Îndulcitorii autorizați sunt evaluați din punct de vedere al siguranței și există limite de consum considerate acceptabile pentru fiecare substanță. Totuși, utilizarea lor pe termen lung nu trebuie privită ca o soluție pentru o alimentație sănătoasă sau pentru controlul greutății. Mai important este să reducem treptat preferința pentru gustul foarte dulce.

În ceea ce privește cafeaua, dacă adăugăm zilnic zahăr, siropuri sau creme îndulcite, cantitatea se poate aduna de-a lungul zilei, mai ales atunci când bem mai multe cafele.

Din acest motiv, una dintre cele mai simple metode prin care putem reduce aportul de zahăr este să fim atenți la ceea ce bem. Apa, apa minerală, ceaiul neîndulcit și cafeaua cu cât mai puțin zahăr pot fi alegeri simple pentru consumul zilnic, iar băuturile îndulcite sau cele cu îndulcitori pot rămâne mai degrabă pentru consum ocazional.

Zahărul brun, mierea și siropurile sunt mai bune decât zahărul alb?

Andreea Manole (caloria.ro): Zahărul brun, mierea, siropul de agave și siropul de arțar sunt alternative mai bune la zahărul alb sau diferențele sunt mai mici decât credem?

Ntr. Prof. Ing. Ana-Maria Demetrescu: Există anumite diferențe între ele din punct de vedere al compoziției și al gradului de procesare, însă, din perspectiva aportului de zaharuri, diferențele sunt mai mici decât credem.

Zahărul brun conține o cantitate mică de melasă, ceea ce îi conferă culoarea și aroma caracteristică, însă acest lucru nu îl transformă într-un îndulcitor care poate fi consumat fără limită. Siropul de agave și siropul de arțar conțin, la rândul lor, cantități importante de zaharuri.

În ceea ce privește mierea de albine, aici aș face o diferențiere. Din punctul meu de vedere, dacă vrem să alegem un îndulcitor natural, mierea este o variantă pe care o prefer, deoarece este un produs natural, mai puțin procesat decât zahărul alb și are o compoziție mai complexă.

Totuși, trebuie să ținem cont că mierea conține în principal zaharuri și, din punct de vedere nutrițional, nu trebuie privită ca un aliment pe care îl putem consuma fără limită. Mierea și siropurile sunt incluse în categoria zaharurilor libere.

Contează și indicele glicemic, adică viteza cu care un aliment poate crește glicemia. Unele tipuri de miere au un indice glicemic mai mic decât zahărul alb, însă valorile diferă în funcție de tipul și compoziția mierii.

Dar mierea are automat un indice glicemic crescut și nu este potrivită pentru o persoană cu diabet, deși este un îndulcitor natural și potrivit pentru o persoană fără afecțiuni medicale.

Ce alte variante de îndulcitori există

Dacă vorbim strict despre un îndulcitor cu impact foarte mic asupra glicemiei, există variante precum stevia sau eritritolul, care pot fi utile atunci când dorim să reducem zahărul și aportul de carbohidrați.

Totuși, nici acestea nu ar trebui să ne determine să menținem permanent un consum foarte mare de alimente și băuturi foarte dulci.

În final, pentru o alimentație echilibrată, nu contează doar dacă alegem zahăr alb, zahăr brun, miere sau sirop. Contează cantitatea, frecvența consumului și, în anumite situații, impactul pe care îl are acel aliment asupra glicemiei.

Îndulcitorii pot fi un ajutor, dar nu rezolvă pofta de dulce

Andreea Manole (caloria.ro): Ce loc au îndulcitorii în alimentație? Pot fi o alternativă utilă la zahăr și ce ar trebui să știm înainte să îi folosim?

Ntr. Prof. Ing. Ana-Maria Demetrescu: Îndulcitorii pot avea un loc în alimentație, mai ales atunci când sunt utilizați pentru a reduce cantitatea de zahăr consumată. Nu îi consider însă o soluție pentru a păstra permanent gustul foarte dulce în alimentație, ci mai degrabă un instrument care poate fi folosit în anumite situații.

Este important să facem diferența între tipurile de îndulcitori. Există îndulcitori fără zahăr și cu aport energetic foarte redus sau practic neglijabil, precum stevia, sucraloza, acesulfamul-K sau aspartamul, dar și polioli, precum eritritolul, xilitolul, sorbitolul sau maltitolul. Aceștia au proprietăți diferite și nu trebuie tratați ca și cum ar fi aceeași categorie.

Pentru persoanele care doresc să reducă aportul de zahăr, inclusiv în cazul obezității, prediabetului sau diabetului, anumite variante pot fi utile deoarece au un impact mult mai mic asupra glicemiei decât zahărul. De exemplu, stevia și eritritolul pot fi opțiuni atunci când vrem să păstrăm gustul dulce, dar să reducem aportul de zahăr.

Un produs fără zahăr nu este automat unul sănătos

Totuși, faptul că un produs este „fără zahăr” nu înseamnă automat că este și un produs sănătos. Trebuie să verificăm în continuare compoziția alimentului, pentru că un produs poate să nu conțină zahăr, dar să aibă alte ingrediente care îi cresc aportul caloric sau să fie un produs ultraprocesat.

De asemenea, cantitatea contează. În cazul poliolilor, consumul în cantități mari poate produce efecte digestive precum balonare, gaze sau diaree. Iar în cazul îndulcitorilor fără zahăr, recomandarea mea este să nu îi folosim ca justificare pentru a consuma permanent alimente și băuturi foarte dulci.

În cazul copiilor, aș fi și mai atentă la utilizarea îndulcitorilor, deoarece este important să formăm de la vârste mici preferința pentru gusturi cât mai puțin dulci.

Ideal este să lucrăm și la reducerea treptată a preferinței pentru gustul foarte dulce. Îndulcitorii pot fi un ajutor atunci când vrem să facem tranziția de la zahăr, dar obiectivul final ar trebui să fie o alimentație în care gustul dulce să nu fie prezent la fiecare masă sau în fiecare băutură.

De asemenea ne putem satisface „pofta” de dulce, consumând alimente precum fructele și ciocolata neagră cu conținut ridicat de cacao, în cantități moderate așa cum am specificat de fiecare dată.

Pofta de dulce nu se rezolvă doar cu „mai multă voință”

Andreea Manole (caloria.ro): Cum putem reduce consumul de zahăr în viața de zi cu zi, fără să renunțăm complet la dulciuri și fără să ajungem la restricții exagerate?

Ntr. Prof. Ing. Ana-Maria Demetrescu: În primul rând, cred că trebuie să ne întrebăm de ce simțim atât de des nevoia de a consuma ceva dulce. Nu întotdeauna problema este lipsa voinței. Uneori, pofta de dulce poate fi legată de modul în care ne organizăm alimentația pe parcursul zilei.

Sunt persoane care nu au mese regulate, nu consumă suficientă mâncare la mesele principale și ajung să „ciugulească” pe tot parcursul zilei. Atunci când organismul are nevoie rapidă de energie, este firesc să apară dorința pentru alimente foarte dulci, pentru că acestea furnizează carbohidrați care pot fi utilizați rapid.

Dacă acest comportament se repetă, ajungem foarte ușor la un cerc vicios: mâncăm ceva dulce pentru energie sau pentru senzația de bine pe moment, după care revenim la aceeași senzație de foame sau la aceeași poftă.

De aceea, primul lucru pe care îl recomand este să ne uităm la alimentația de bază. Avem trei mese echilibrate? Aportul de proteine, grăsimi și carbohidrați este adecvat? Consumăm suficiente fibre, legume și alimente nutritive? Dacă alimentația este dezechilibrată, este mult mai greu să controlăm pofta de dulce doar prin voință.

Citește și: „Zahărul nu este inamicul principal”. Ce se întâmplă în organism după reducerea consumului și de ce efectele nu apar peste noapte EXCLUSIV

„Pofta de dulce poate avea o componentă emoțională”

În același timp, pofta de dulce poate avea și o componentă emoțională. În perioade de stres, anxietate, oboseală sau dispoziție depresivă, unele persoane folosesc alimentele dulci ca formă de recompensă, confort sau relaxare. Gustul dulce este asociat cu mecanisme de recompensă la nivel cerebral și poate produce o senzație plăcută pe termen scurt. Tocmai de aceea, pentru unele persoane, consumul repetat de dulciuri poate deveni un comportament foarte greu de întrerupt.

Mai există și situații în care o poftă persistentă sau foarte intensă de dulce merită investigată, mai ales dacă este însoțită de alte simptome sau de modificări ale greutății și ale metabolismului. Nu aș pune automat această poftă pe seama unei „lipse de voință” și nici nu aș presupune automat că este vorba despre o deficiență de crom sau despre o problemă de glicemie. Dacă există astfel de suspiciuni, ele trebuie evaluate individual.

Pofta de dulce se reduce dacă avem o alimentație echilibrată

După ce ne asigurăm că alimentația de bază este echilibrată, reducerea dulciurilor devine, de multe ori, mult mai ușoară. Dacă avem mese regulate și suficiente din punct de vedere nutrițional, nu mai ajungem atât de des în situația în care organismul cere o sursă rapidă de energie.

Apoi putem reduce treptat cantitatea de zahăr: mai puțin zahăr în cafea, mai puține băuturi îndulcite, produse cu un conținut mai redus de zaharuri și deserturi consumate mai rar. Nu este nevoie să eliminăm complet dulciurile. Din contră, o interdicție rigidă poate face ca alimentul respectiv să devină și mai atractiv pentru unele persoane.

Pe măsură ce reducem gustul foarte dulce, ne putem educa și papilele gustative. Un desert care înainte ni se părea normal poate ajunge să ni se pară exagerat de dulce. Practic, nu trebuie să luptăm permanent cu pofta de dulce, ci să construim o alimentație în care organismul și gustul nostru să nu mai fie stimulate atât de intens în fiecare zi.

„Reducerea zahărului nu înseamnă renunțarea la desert”

Și este important să înțelegem că zahărul nu vine doar din prăjituri și bomboane. Așa cum am discutat și anterior, îl putem întâlni în numeroase produse consumate zilnic, inclusiv în băuturi, sosuri, produse de panificație, cereale, produse procesate și chiar în unele produse de tip fast-food.

Prin urmare, reducerea zahărului nu înseamnă să ne interzicem o prăjitură atunci când avem poftă. Înseamnă, în primul rând, să avem o alimentație echilibrată, să identificăm motivul pentru care simțim nevoia de dulce și să reducem treptat aportul de zahăr care se adună, uneori fără să ne dăm seama, pe parcursul întregii zile.

Un desert consumat ocazional nu este problema. Problema apare atunci când dulcele devine principala noastră sursă de energie, recompensă sau confort și ajungem să îl consumăm zilnic, în cantități mari.

Concluzia specialistului: nu trebuie să ne fie frică de dulce

Ntr. Prof. Ing. Ana-Maria Demetrescu: Astăzi, când vorbim despre zaharuri, nu mai vorbim doar despre zahărul alb pe care îl adăugăm în cafea sau în desert. Industria alimentară a evoluat foarte mult, iar zaharurile, siropurile și diferiții îndulcitori se regăsesc într-o varietate foarte mare de produse. În același timp, gustul dulce activează mecanismele de recompensă ale creierului și poate genera plăcere și dorința de a repeta comportamentul. Tocmai de aceea, consumul frecvent de alimente foarte dulci poate deveni un obicei greu de controlat.

Problema este că, în ritmul de viață actual, suntem atât de ocupați și suprasolicitați fizic și psihic, încât de multe ori nu mai suntem atenți la ceea ce ne transmite organismul. Nu mai acordăm suficientă importanță meselor echilibrate și necesarului de proteine, grăsimi, carbohidrați, vitamine, minerale și fibre de care avem nevoie pentru energie și pentru buna funcționare a organismului. Ajungem astfel să alegem alimente care ne oferă rapid sațietate și plăcere, de multe ori combinații foarte dense energetic, bogate în zaharuri, grăsimi saturate și sare, dar mai sărace în nutrienți.

Pe termen scurt, aceste alimente ne pot face să ne simțim mai bine sau ne pot oferi energie rapidă. Pe termen lung însă, un astfel de model alimentar poate favoriza creșterea în greutate și apariția unor dezechilibre metabolice. De aceea, atunci când o persoană simte permanent nevoia de dulce, eu consider important să nu încercăm doar să „tăiem zahărul”, ci să ne întrebăm și de ce apare această nevoie. Poate fi vorba despre o alimentație dezechilibrată, mese neregulate, stres, oboseală sau, în anumite situații, despre probleme metabolice ori nutriționale care merită investigate.

„Din punctul meu de vedere, nu avem nevoie de interdicții absolute și nici de diete extreme”

Din experiența mea de peste 10 ani în lucrul cu pacienții, am observat că atunci când reducem treptat dulciurile și zaharurile din alimentație și le înlocuim cu alimente mai nutritive, inclusiv fructe sau, ocazional, o cantitate mică de ciocolată neagră, organismul se adaptează foarte bine. În multe cazuri, după primele săptămâni, persoanele care consumau zilnic dulciuri nu mai simt aceeași nevoie permanentă de gust dulce. Pofta poate să mai apară în anumite perioade de stres, oboseală sau, în cazul femeilor, în perioada premenstruală, însă frecvența și intensitatea ei se pot reduce considerabil.

Din punctul meu de vedere, nu avem nevoie de interdicții absolute și nici de diete extreme. Avem nevoie să ne hrănim organismul suficient și corect, cu alimente cât mai naturale și cât mai puțin procesate, să reducem excesul de zaharuri și să ne reeducăm treptat gustul.

Când facem acest lucru, nu urmărim doar să mâncăm mai puțin dulce. Urmărim să avem energie mai stabilă pe parcursul zilei, o alimentație mai echilibrată și un risc mai redus de apariție a unor probleme metabolice, inclusiv rezistența la insulină și diabetul zaharat de tip 2. În final, cred că acesta este mesajul cel mai important: nu trebuie să ne fie frică de dulce, ci trebuie să învățăm să nu mai depindem de el pentru energie, plăcere sau confort.

Citește și: Cortizolul, hormonul pe care toată lumea îl învinovățește. Ce face cu adevărat stresul în organism și cât de mult influențează greutatea corporală. Ntr.Prof. Ing.Ana-Maria Demetrescu: „Termeni precum ‘cortisol face’ sau ‘cortisol belly’ au pornit din observații reale, dar au fost exagerați în online” EXCLUSIV