Oasele ar putea avea un rol neașteptat în procesul de îmbătrânire, conform specialiștilor

Îmbătrânirea organismului nu este determinată doar de schimbările care apar la nivelul pielii, mușchilor sau organelor. Cercetările recente indică faptul că un mecanism important ar putea porni dintr-un loc mai puțin intuitiv: măduva osoasă, țesutul aflat în interiorul oaselor, responsabil de producerea continuă a celulelor din sânge și a numeroase componente ale sistemului imunitar.

Un studiu publicat în revista Nature Aging atrage atenția asupra modului în care îmbătrânirea celulelor stem hematopoietice poate influența întregul organism. Cercetătorii au observat că, odată cu trecerea timpului, aceste celule își pot modifica modul de funcționare și pot favoriza apariția unor celule imunitare asociate inflamației.

Descoperirea este importantă deoarece celulele produse în măduva osoasă nu rămân acolo. Ele circulă prin sânge și ajung în aproape toate zonele organismului, inclusiv în mușchi, plămâni, creier și alte organe.

Măduva osoasă funcționează ca o adevărată fabrică de celule

Oasele au un rol mult mai complex decât acela de a susține și proteja corpul. În interiorul anumitor oase se găsește măduva osoasă, un țesut extrem de activ în care sunt produse celule sangvine noi.

Acest proces face ca sănătatea celulelor stem hematopoietice să fie importantă pentru întregul organism. Dacă aceste celule își schimbă comportamentul pe măsură ce îmbătrânesc, efectele nu se limitează la nivelul oaselor.

Celulele rezultate ajung în circulația sanguină și pot influența țesuturi aflate la distanță. Astfel, modificările produse în măduva osoasă ar putea contribui la unele dintre procesele asociate îmbătrânirii generale.

De ce devine inflamația o problemă odată cu înaintarea în vârstă

Inflamația este, în condiții normale, un mecanism esențial de apărare. Atunci când organismul detectează o infecție sau o leziune, sistemul imunitar declanșează o reacție menită să elimine amenințarea și să permită vindecarea.

Vezi și: Cercetătorii au identificat un posibil mecanism implicat în Alzheimer. O proteină ar putea contribui la afectarea celulelor nervoase

Problema apare atunci când acest răspuns rămâne activ la un nivel redus pentru perioade foarte lungi.

Inflamația cronică de intensitate scăzută este asociată cu deteriorarea treptată a țesuturilor și cu mai multe procese caracteristice îmbătrânirii. Cercetătorii încearcă de aceea să afle de unde pornește această activitate inflamatorie și de ce devine mai pronunțată odată cu vârsta.

Studiul coordonat de cercetători de la Universitatea California, Berkeley, s-a concentrat tocmai asupra acestei întrebări.

SIRT3, proteina care ar putea schimba comportamentul celulelor stem

Unul dintre elementele centrale ale cercetării este SIRT3, o proteină implicată în buna funcționare a mitocondriilor, structurile celulare care asigură energia necesară organismului.

SIRT3 participă și la mecanismele prin care celulele fac față stresului celular. Potrivit cercetătorilor, nivelul acestei proteine tinde să scadă pe măsură ce organismul îmbătrânește.

Această diminuare ar putea avea consecințe asupra celulelor stem din măduva osoasă. Cercetătorii au urmărit să afle dacă restabilirea unui nivel mai ridicat de SIRT3 ar putea influența modul în care aceste celule produc celulele sistemului imunitar.

Pentru a testa ipoteza, echipa de cercetare a modificat genetic celule stem hematopoietice provenite de la șoareci astfel încât acestea să producă mai multă SIRT3.

Experimentele pe șoareci au indicat efecte asupra întregului organism

Celulele modificate au fost transplantate ulterior în șoareci tineri. Cercetătorii au urmărit ce se întâmplă pe termen lung cu animalele care au primit aceste celule.

Rezultatele au indicat că, atunci când șoarecii au ajuns la vârste înaintate, aceștia prezentau niveluri mai reduse ale unor celule imunitare asociate inflamației.

Mai mult, animalele au prezentat o serie de rezultate favorabile în mai multe zone ale organismului. Cercetătorii au observat performanțe fizice și cognitive mai bune, un control mai eficient al glicemiei și o stare mai bună a plămânilor.

Vezi și: Dependența de telefon poate avea consecințe serioase asupra sănătății. Specialiștii avertizează asupra sindromului „texting thumb”

Observația este importantă deoarece sugerează că modificarea comportamentului celulelor stem din măduva osoasă poate avea consecințe care depășesc cu mult țesutul în care acestea se află.

Celulele imunitare ar putea transmite efectele către organe îndepărtate

Pentru a verifica dacă efectele observate erau legate într-adevăr de celulele imunitare produse de celulele stem modificate, cercetătorii au realizat un experiment suplimentar.

Celule imunitare provenite de la șoarecii ale căror celule stem produceau mai multă SIRT3 au fost transferate către alte animale tinere.

Și în acest caz au fost observate efecte favorabile, ceea ce susține ipoteza că celulele imunitare pot reprezenta o verigă prin care modificările apărute în măduva osoasă influențează alte organe.

Cu alte cuvinte, măduva osoasă ar putea avea un rol mai important în procesul de îmbătrânire decât se credea, prin modul în care celulele produse aici interacționează ulterior cu restul organismului.

Cercetarea nu demonstrează încă un tratament pentru îmbătrânire

Deși rezultatele sunt interesante, există o limitare majoră: experimentele prezentate au fost realizate pe șoareci.

Prin urmare, nu se poate spune în acest moment că aceeași strategie va produce efecte identice la oameni. Organismul uman este mult mai complex, iar mecanismele care controlează îmbătrânirea sunt influențate de numeroși factori.

Este nevoie de cercetări suplimentare pentru a determina dacă scăderea nivelului SIRT3 în celulele stem hematopoietice are un rol similar și la oameni și dacă intervenția asupra acestei proteine ar putea deveni, în viitor, o strategie terapeutică sigură.

O nouă direcție pentru cercetarea îmbătrânirii

Studiul oferă însă o perspectivă interesantă asupra modului în care ar putea evolua cercetarea îmbătrânirii. În loc ca atenția să fie concentrată exclusiv asupra organelor care prezintă semne vizibile de degradare, oamenii de știință analizează tot mai mult mecanismele care pornesc din țesuturile responsabile de producerea și reglarea celulelor, relatează sciencealert.com.

Dacă legătura dintre SIRT3, celulele stem hematopoietice și inflamația asociată vârstei va fi confirmată și în cazul oamenilor, măduva osoasă și celulele sangvine ar putea deveni o țintă importantă pentru viitoare terapii destinate combaterii efectelor îmbătrânirii.

Deocamdată, rezultatele trebuie privite ca o etapă de cercetare, nu ca dovada existenței unui tratament care poate opri sau inversa îmbătrânirea. Totuși, ele sugerează că procesul ar putea fi influențat de mecanisme care pornesc mult mai profund în organism decât cele observabile la exterior.