Ce reacție surprinzătoare au ochii atunci când purtăm conversații doar în mintea noastră. Foto: AI Obișnuim să purtăm conversații în mintea noastră fără să ne dăm seama cât de complex este acest proces. Ne repetăm anumite cuvinte, facem calcule, ne pregătim ce vrem să spunem sau ne imaginăm diferite situații. Deși nu scoatem niciun sunet, creierul nostru rămâne activ, iar organismul poate reacționa în moduri mai puțin evidente. Un studiu realizat de cercetători din Japonia arată că dialogul interior și vorbirea cu voce tare produc reacții diferite la nivelul pupilelor. Diferențele au fost observate chiar și atunci când participanții efectuau aceleași exerciții de numărare. Rezultatele oferă indicii despre felul în care creierul gestionează limbajul și despre legătura dintre activitatea mentală și reacțiile fizice ale organismului. Ce au observat oamenii de știință în timpul experimentelor Cercetarea a fost coordonată de Ryuta Kuwamizu, de la Universitatea Tsukuba, și Ryoichi Watanabe, de la Universitatea Ritsumeikan, ambele din Japonia. Rezultatele au fost publicate în revista științifică iScience. La cele trei experimente au participat 80 de studenți sănătoși. Cercetătorii au urmărit modul în care se modifică dimensiunea pupilelor atunci când oamenii rostesc cuvinte cu voce tare, comparativ cu situațiile în care desfășoară aceeași activitate doar în minte. Participanții au primit mai multe sarcini de numărare, iar reacțiile ochilor lor au fost monitorizate pe parcursul exercițiilor. Scopul nu a fost doar să observe dacă pupilele se modifică, ci și să afle dacă reacțiile depind de dificultatea sarcinii și de modul în care este produs limbajul. Rezultatele au arătat că vorbirea cu voce tare a fost însoțită în mod constant de dilatarea pupilelor. În schimb, atunci când participanții numărau în gând, reacția varia în funcție de exercițiul pe care îl aveau de îndeplinit. Cum reacționează pupilele atunci când vorbim în gând Primul exercițiu a fost relativ simplu. Participanții trebuiau să numere în ordine, începând de la unu. În această situație, atunci când numărau în gând, pupilele lor s-au contractat. În al doilea experiment, voluntarii au fost puși să numere obiecte, precum pisici, mingi sau cărți. De această dată, cercetătorii nu au observat o schimbare semnificativă a dimensiunii pupilelor în timpul dialogului interior. Ultima sarcină a fost mai dificilă. Participanții trebuiau să numere din doi în doi, din trei în trei sau din patru în patru. Acest exercițiu presupunea un efort mental mai mare decât numărarea obișnuită. În această etapă, pupilele s-au dilatat și atunci când participanții efectuau calculele în minte. Totuși, modificarea a fost mai redusă decât cea observată în timpul vorbirii cu voce tare. Prin urmare, simplul fapt că o persoană vorbește în gând nu determină întotdeauna aceeași reacție a ochilor. Contează și cât de dificilă este activitatea mentală pe care o desfășoară. Citește și: Bacterii comune ale ochiului, asociate cu demența și boala Alzheimer De ce se dilată pupilele atunci când rostim cuvintele cu voce tare Atunci când vorbim, organismul trebuie să coordoneze mai multe procese simultan. Creierul transformă gândurile în cuvinte, controlează mișcările necesare pronunției și gestionează respirația. În același timp, trebuie să monitorizăm sunetele pe care le producem și să ne adaptăm ritmul vorbirii. Aceste mecanisme implică mai multe sisteme ale organismului, inclusiv pe cele asociate atenției și stării de alertă. Cercetătorii consideră că această activitate combinată ar putea explica de ce pupilele se dilată constant atunci când vorbim cu voce tare. Producerea efectivă a sunetelor adaugă cerințe suplimentare față de simpla formulare a cuvintelor în minte. În cazul dialogului interior, o parte dintre procesele implicate în vorbire sunt active, dar nu este necesară aceeași coordonare a aparatului vocal și a respirației pentru producerea sunetelor. Acest lucru nu înseamnă că gândirea în cuvinte este lipsită de efort. Rezultatele arată mai degrabă că vorbirea interioară și cea exprimată cu voce tare nu sunt procese identice, chiar dacă pot presupune formularea acelorași cuvinte. Ce legătură există între dimensiunea pupilelor și activitatea creierului Pupilele se modifică permanent în funcție de mai mulți factori. Lumina este unul dintre cei mai cunoscuți, însă dimensiunea lor poate fi influențată și de atenție, efort mental și nivelul de activare al organismului. De aceea, cercetătorii urmăresc reacțiile pupilare în diferite experimente care analizează modul în care oamenii procesează informațiile. O pupilă dilatată nu indică automat că o persoană gândește mai intens sau că are o anumită emoție. Reacția trebuie interpretată în context, ținând cont de condițiile în care a fost observată. În studiul japonez, diferențele dintre cele două tipuri de vorbire au oferit indicii despre implicarea proceselor motorii, a respirației, a feedbackului senzorial și a atenției. Cu alte cuvinte, ochii pot reflecta anumite schimbări care apar în timpul activității mentale, dar dimensiunea pupilelor nu poate fi folosită singură pentru a stabili cu exactitate ce gândește o persoană. Un efort mental intens poate produce schimbări măsurabile În timpul celui mai dificil exercițiu, dilatarea pupilelor asociată vorbirii cu voce tare a ajuns la aproximativ 0,4 milimetri și s-a menținut mai mult de zece secunde. Autorii au remarcat că amplitudinea reacției era comparabilă cu cea observată în anumite condiții de efort fizic intens, precum mersul pe bicicletă la aproximativ 80% din consumul maxim de oxigen. Comparația se referă la intensitatea unei reacții fiziologice măsurate și nu înseamnă că vorbitul este echivalent, în toate privințele, cu un antrenament fizic solicitant. Constatarea arată însă că o activitate aparent obișnuită, precum rostirea unor numere, poate fi însoțită de schimbări corporale măsurabile. Organismul nu funcționează separat de procesele mentale, iar unele dintre reacțiile sale apar fără să le observăm în mod conștient. Citește și: Prima terapie de întinerire a ochilor a fost testată pe un pacient. Speranțe noi pentru recuperarea vederii Dialogul interior și vorbirea cu voce tare folosesc aceleași zone ale creierului? Cercetările anterioare bazate pe tehnici de neuroimagistică au sugerat că dialogul interior implică o rețea de regiuni cerebrale din zonele frontală și temporală, asociate și cu producerea vorbirii. Totuși, cele două activități nu activează rețele perfect identice. Există zone comune, dar și diferențe în modul în care creierul gestionează fiecare proces. Atunci când vorbim în gând, putem formula propoziții, repeta o conversație sau ne putem pregăti răspunsurile fără să mișcăm în mod vizibil buzele. În schimb, vorbirea cu voce tare presupune și coordonarea mecanismelor necesare producerii sunetelor. Studiul asupra pupilelor completează aceste observații și arată că diferențele dintre cele două forme de limbaj pot fi sesizate și prin reacții fiziologice. Cercetătorii subliniază însă că rezultatele trebuie interpretate în limitele experimentelor realizate. Pentru a înțelege mai bine mecanismele implicate, sunt necesare investigații suplimentare. Ce ne spune această descoperire despre felul în care gândim Conversațiile purtate în minte sunt o parte obișnuită a vieții cotidiene. Le folosim atunci când ne organizăm activitățile, luăm decizii, repetăm informații sau ne pregătim pentru o discuție importantă. Studiul realizat în Japonia arată că această activitate poate fi însoțită de reacții diferite ale pupilelor, în funcție de sarcina mentală. În același timp, vorbirea cu voce tare determină o dilatare mai constantă, probabil pentru că implică mai multe procese care trebuie coordonate simultan. Descoperirea nu înseamnă că ochii pot dezvălui exact gândurile unei persoane. Ea oferă însă o perspectivă interesantă asupra legăturii dintre limbaj, creier și reacțiile corpului. Chiar și atunci când avem impresia că nu facem nimic altceva decât să ne vorbim în gând, creierul și organismul lucrează împreună în moduri complexe, dintre care unele pot fi observate cu ajutorul instrumentelor științifice. Distribuie articolul pe: