Substanță chimică folosită în ambalajele alimentare din plastic, asociată cu o greutate mai mică la naștere. Ce au descoperit cercetătorii despre DINCH

O substanță chimică prezentată de industrie drept o alternativă mai sigură la plastifianții considerați toxici ar putea afecta dezvoltarea fătului. Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din New York a identificat o legătură între expunerea la DINCH în timpul sarcinii, greutatea mai mică la naștere și riscul ca bebelușii să fie mai mici decât ar fi normal pentru vârsta gestațională.

O nouă generație de substanțe chimice utilizate pentru fabricarea ambalajelor din plastic, promovată drept mai sigură pentru sănătate, ridică semne de întrebare. Expunerea la DINCH, un plastifiant folosit pe scară largă în industria ambalajelor alimentare din Statele Unite și Uniunea Europeană, a fost asociată cu o greutate mai mică la naștere și cu posibile probleme de dezvoltare fetală.

Concluziile apar într-un studiu evaluat de specialiști și publicat în revista Environment International. Cercetarea a fost realizată de o echipă de la NYU Langone Health, care a analizat date medicale provenite din peste 6.600 de sarcini.

Substanța a fost introdusă în industrie ca alternativă la ftalați, o categorie de compuși utilizați pentru a face plasticul mai flexibil, dar care au ridicat îngrijorări privind efectele asupra sănătății. DINCH a fost prezentat drept un plastifiant cu un profil de siguranță mai bun. Noile rezultate sugerează însă că nici această alternativă nu ar trebui considerată lipsită de riscuri.

Ce este DINCH și unde se găsește

Denumirea chimică a substanței este 1,2-ciclohexan dicarboxilat de diisononil. Aceasta este folosită pentru a face plasticul mai flexibil și mai rezistent și se regăsește în numeroase produse de consum.

Printre acestea se numără ambalajele alimentare flexibile, folia alimentară, dopurile din plastic pentru sticlele de vin, jucăriile pentru copii, unele dispozitive medicale, textilele și materialele pentru pardoseli.

Deși utilizarea lui s-a extins în ultimii ani, informațiile despre efectele DINCH asupra sănătății sunt încă limitate. Cercetările existente au indicat posibilitatea ca substanța să interfereze cu sistemul hormonal și să afecteze procesele implicate în dezvoltarea copiilor.

Studiul realizat de echipa NYU este primul care identifică o asociere între expunerea la DINCH în timpul sarcinii și greutatea și lungimea mai mici ale nou-născuților.

Citește și: Etichetele alimentelor „sănătoase” te pot induce în eroare. Ce înseamnă, de fapt, „natural”, „bio” și „fără gluten”

Legătura dintre DINCH și dezvoltarea fătului

Pentru a evalua efectele expunerii, cercetătorii au analizat datele provenite din peste 6.600 de sarcini incluse în programul american Environmental influences on Child Health Outcomes (ECHO), coordonat de National Institutes of Health.

Rezultatele au arătat că până la 70% dintre femeile participante aveau urme de DINCH în urină. Cu cât nivelul substanței era mai ridicat, cu atât creștea și probabilitatea ca bebelușul să fie încadrat în categoria „mic pentru vârsta gestațională”.

Această clasificare se referă la nou-născuții a căror greutate se situează sub percentila a zecea în comparație cu alți copii născuți la aceeași vârstă gestațională. Potrivit calculelor cercetătorilor, fiecare creștere de zece ori a nivelului de expunere la DINCH a fost asociată cu o reducere de aproximativ 27 de grame a greutății la naștere. Pentru comparație, un nou-născut cântărește în medie aproximativ 3.400 de grame.

Studiul a mai indicat că asocierea a fost mai pronunțată în cazul copiilor născuți de mame hispanice sau de femei cu un nivel mai scăzut de educație.

„Substanțele chimice ar trebui testate corespunzător pentru a le verifica siguranța înainte de a ajunge să fie utilizate pe scară largă, expunând fără știrea lor oamenii din populația generală”, a declarat Leonardo Trasande, unul dintre autorii principali ai cercetării realizate la NYU.

Cum ar putea afecta DINCH dezvoltarea fătului

Cercetările anterioare, realizate pe animale și pe celule umane, au sugerat că produșii rezultați din metabolizarea DINCH ar putea interfera cu activitatea hormonilor implicați în dezvoltarea fătului. De asemenea, acești compuși ar putea favoriza inflamația, ceea ce ar putea afecta modul în care nutrienții și oxigenul ajung la copil prin placentă.

O dezvoltare fetală insuficientă poate avea consecințe care se extind dincolo de perioada sarcinii. Potrivit autorilor, problemele de creștere intrauterină pot fi asociate cu un risc mai mare de afecțiuni cardiovasculare, obezitate și dificultăți de învățare, care se pot manifesta în copilărie, adolescență sau chiar la vârsta adultă.

Este important de precizat că studiul identifică o asociere între expunerea la DINCH și anumite rezultate la naștere, nu demonstrează că substanța provoacă în mod direct aceste probleme.

De ce înlocuirea unui compus periculos cu altul poate fi o problemă

Cercetarea readuce în discuție un fenomen cunoscut în domeniul siguranței chimice sub denumirea de „substituție regretabilă”. Acesta apare atunci când o substanță considerată periculoasă este înlocuită cu un alt compus despre care există prea puține informații, iar ulterior se descoperă că și acesta poate avea efecte negative asupra sănătății.

Un exemplu este cel al ftalaților. După ce autoritățile din Statele Unite și Uniunea Europeană au început să restricționeze utilizarea unor compuși precum DEHP, industria a crescut utilizarea DINCH, prezentat drept o alternativă mai sigură.

Compania germană BASF se numără printre producătorii importanți ai acestui plastifiant. Potrivit datelor citate în cercetare, volumul producției globale de DINCH a crescut de la aproximativ 25.000 de tone în 2002 la 400.000 de tone în 2024.

Un mecanism similar a fost observat și în cazul substanțelor perfluoroalchilate și polifluoroalchilate, cunoscute sub numele de PFAS sau „substanțe chimice eterne”. Unele companii au înlocuit compuși precum PFOA cu substanțe din categoria GenX, însă cercetările ulterioare au arătat că anumite variante pot avea efecte toxice chiar mai pronunțate.

Citește și: Produse „pentru copii” doar în aparență. Specialiștii avertizează: ambalajele colorate ascund ingrediente nocive, iar legislația lipsește

DINCH poate ajunge din ambalajele alimentare în mâncare

Specialiștii de la Food Packaging Forum, o organizație din Elveția care studiază impactul ambalajelor asupra sănătății, și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu utilizarea DINCH și cu lipsa informațiilor suficiente despre efectele sale.

Există dovezi că substanța poate migra din ambalajele alimentare în produsele pe care le consumăm. În plus, datele disponibile indică o creștere a nivelurilor de DINCH detectate în populația din Uniunea Europeană în ultimele decenii. Organizația elvețiană desfășoară în prezent cercetări suplimentare pentru a evalua efectele asupra sănătății.

Rezultatele studiului NYU ridică „îngrijorări serioase cu privire la fenomenul substituției regretabile”, a declarat Leonardo Trasande.

„Aceste rezultate subliniază necesitatea unui control mai strict asupra substanțelor chimice folosite în ambalajele alimentare și în alte produse de uz casnic. Acestea ar trebui testate înainte de a fi introduse pe piață, nu după ce sunt asociate cu probleme de sănătate”, a mai spus cercetătorul, potrivit The Guardian.

Trasande a atras atenția și asupra negocierilor desfășurate la nivelul Organizației Națiunilor Unite pentru un tratat internațional privind poluarea cu plastic, considerând că acestea reprezintă o oportunitate pentru adoptarea unor reguli mai eficiente.

Cum poți reduce expunerea la substanțele chimice din plastic

Până când vor exista mai multe date despre efectele DINCH, reducerea contactului cu anumite produse din plastic poate fi o măsură de precauție. Autorii recomandă alegerea, pe cât posibil, a unor alternative fără plastic, inclusiv în cazul hainelor, jucăriilor și obiectelor folosite în gospodărie.

În ceea ce privește alimentele, o variantă este să alegi produse ambalate în sticlă atunci când ai această posibilitate. Pentru depozitarea mâncării și ustensilele de bucătărie, pot fi folosite recipiente și obiecte din sticlă sau lemn.

Aceste măsuri pot contribui la reducerea contactului cu anumite substanțe utilizate în fabricarea plasticului, însă nu elimină complet expunerea. Cercetătorii subliniază că responsabilitatea nu ar trebui să revină exclusiv consumatorilor: producătorii și autoritățile trebuie să se asigure că substanțele chimice sunt evaluate riguros înainte de a ajunge în produse folosite zilnic.