Speranța de viață a crescut cu aproape 7 ani din 2000. De ce oamenii din țările bogate nu trăiesc neapărat mai mult

Speranța medie de viață la nivel mondial a ajuns la 73,2 ani, cu aproape șapte ani mai mult față de începutul anilor 2000. O amplă analiză demografică arată însă că prosperitatea economică a unei țări nu garantează automat o viață mai lungă pentru locuitorii săi. Japonia, Coreea de Sud și Taiwan se află printre regiunile cu cele mai ridicate valori, în timp ce Statele Unite rămân în urma altor țări dezvoltate.

Potrivit cercetării realizate de Christian Vandermotten și Christian Dessouroux, de la Universitatea Liberă din Bruxelles, și publicate în revista Population & Sociétés, speranța medie de viață la nivel global a crescut de la 66,5 ani în 2000 la 73,2 ani în 2023.

Progresul este vizibil și în distribuția populației: în prezent, 46% dintre oameni trăiesc în regiuni unde speranța de viață este de cel puțin 75 de ani. La începutul anilor 2000, proporția era de numai 16%.

Accesul la vaccinuri și tratamente a salvat milioane de vieți

Cele mai importante progrese au fost înregistrate în regiunile în care speranța de viață era inițial foarte scăzută. Un exemplu este Africa subsahariană, unde aceasta a crescut cu 11 ani în intervalul analizat, de la 52,1 ani în 2000 la 63,1 ani în 2023.

Evoluția este legată de îmbunătățirea accesului la servicii medicale și de extinderea unor intervenții esențiale de sănătate publică. Printre factorii care au contribuit la reducerea mortalității se numără vaccinarea copiilor, îngrijirea medicală mai bună în timpul sarcinii și al nașterii, dar și accesul la tratamente împotriva HIV/SIDA.

Aceste măsuri au avut un impact deosebit în comunitățile în care bolile infecțioase și complicațiile asociate nașterii reprezentau riscuri majore pentru viață.

Citește și: Cele trei fructe pe care un expert în longevitate recomandă să le consumăm cu atenție

Țările bogate nu au întotdeauna cea mai mare speranță de viață

Unul dintre aspectele evidențiate de analiza demografică este că nivelul de trai și bogăția unei țări nu sunt singurii factori care determină cât trăiesc oamenii. Accesul la servicii medicale, alimentația, activitatea fizică și relațiile sociale pot avea, de asemenea, un rol important.

Japonia, Coreea de Sud și Taiwan, liderii longevității

Japonia, Coreea de Sud și Taiwan se află în fruntea clasamentului, cu o speranță de viață de aproximativ 84 de ani. Europa mediteraneeană se situează, la rândul ei, printre regiunile cu rezultate foarte bune, cu o medie de 83,4 ani.

Stilul de viață este unul dintre elementele care pot contribui la aceste rezultate. Alimentația bogată în legume, fructe și pește, consumul unor grăsimi considerate benefice, precum uleiul de măsline în zona mediteraneeană, respectiv soia și ceaiul în Asia, sunt caracteristici frecvent asociate cu aceste regiuni.

Mișcarea regulată, inclusiv mersul pe jos, și relațiile sociale solide sunt alte elemente care pot susține sănătatea pe termen lung. Legăturile cu familia și comunitatea pot contribui la reducerea izolării și a stresului.

Statele Unite rămân în urma altor țări dezvoltate

Deși au unul dintre cele mai costisitoare sisteme de sănătate din lume, Statele Unite nu se află în fruntea clasamentului speranței de viață.

Cercetătorii indică mai mulți factori care pot contribui la această situație: consumul ridicat de alimente ultraprocesate, sedentarismul, obezitatea și costurile mari ale serviciilor medicale, care îngreunează accesul unei părți a populației la îngrijirea de care are nevoie.

Exemplul american arată că investițiile financiare în sistemul medical nu sunt suficiente, dacă nu sunt însoțite de măsuri eficiente de prevenție și de acces echitabil la servicii de sănătate.

Citește și: Experții în longevitate explică ce putem face pentru a trăi mai mult. „Genele nu sunt o profeție”

Important este să îmbătrânim sănătos

În țările dezvoltate, creșterea speranței de viață a început să încetinească. Progresele în prevenirea și tratarea bolilor cardiovasculare nu mai sunt la fel de rapide ca în trecut, iar noile terapii împotriva cancerului nu și-au produs încă pe deplin efectele asupra longevității la nivelul populației.

În cazul bolilor neurodegenerative, precum Alzheimer și alte forme de demență, rezultatele tratamentelor rămân, de asemenea, limitate. Prin urmare, obiectivul nu mai este doar prelungirea vieții, ci și menținerea unei stări bune de sănătate la vârste înaintate. Prevenția joacă un rol important, iar obiceiurile zilnice pot face diferența pe termen lung.

O alimentație echilibrată, mișcarea constantă, mersul pe jos și un program regulat de somn sunt câteva dintre măsurile care pot susține sănătatea. Aceste obiceiuri devin importante încă de la vârsta adultă, inclusiv după 40 de ani, când prevenirea bolilor cronice poate contribui la o îmbătrânire mai sănătoasă.

Creșterea speranței de viață la nivel mondial reprezintă un progres major al sănătății publice. Provocarea următoare este ca anii câștigați să fie și ani trăiți cu o stare bună de sănătate, mobilitate și independență.