Produsele de curățenie care ucid 99% dintre microbi ar putea ascunde un pericol. Ce spun cercetătorii

Unele dintre cele mai populare produse dezinfectante conțin compuși chimici despre care cercetătorii spun că ar putea afecta fertilitatea, sistemul imunitar și respirator și chiar dezvoltarea creierului. Este vorba despre compușii cuaternari de amoniu, utilizați pe scară largă în șervețele, spray-uri și produse antibacteriene. Oamenii de știință atrag însă atenția că dovezile disponibile nu înseamnă că aceste substanțe provoacă în mod demonstrat aceleași probleme și la oameni.

Povestea a început într-un laborator de la Washington State University, unde cercetătoarea Patricia Hunt a observat ceva neobișnuit. Șoarecii din laborator începeau să piardă fetuși care prezentau malformații grave sau, în unele cazuri, nu se mai reproduceau deloc.

Experimente pe șoareci de laborator

Hunt mai întâlnise un fenomen asemănător cu ani în urmă. Atunci, cercetătoarea și echipa sa observaseră modificări anormale ale cromozomilor din ovulele și embrionii șoarecilor. Investigația a dus în cele din urmă la o substanță eliberată de cuștile din policarbonat ale animalelor: bisfenolul A, cunoscut drept BPA.

Pe măsură ce plasticul se degrada, șoarecii erau expuși la această substanță, despre care cercetările ulterioare au arătat că poate imita estrogenul și poate perturba sistemul hormonal.

Hunt a ajuns astfel să studieze legătura dintre BPA și problemele cromozomiale și reproductive. Ulterior, cercetările au asociat expunerea la BPA cu infertilitatea, anumite anomalii fetale, greutatea mică la naștere și unele probleme ale dezvoltării creierului și comportamentului la copii.

O nouă problemă a apărut în laborator

Aproape un deceniu mai târziu, Hunt, care se autointitulează „toxicolog accidental”, a întâlnit o altă situație care a atras atenția asupra unui grup de substanțe chimice: compușii cuaternari de amoniu, cunoscuți sub abrevierea QAC.

Aceștia sunt utilizați ca ingrediente active în numeroase dezinfectante și produse antibacteriene. Se găsesc în produse folosite în case, birouri, școli, spitale, centre pentru copii și cămine pentru persoane vârstnice. Compușii pot fi întâlniți inclusiv în șervețele pentru bebeluși, odorizante, produse pentru spălat rufe, picături pentru ochi, spray-uri nazale, șampoane, apă de gură și pastă de dinți.

QAC-urile au fost utilizate pe scară largă încă din anii 1940 și au fost mult timp considerate sigure atunci când produsele sunt folosite conform instrucțiunilor. Cercetările din ultimii ani ridică însă noi semne de întrebare.

„Acești compuși sunt extraordinari pentru că omoară totul, dar asta nu înseamnă că sunt siguri pentru oameni”, a explicat Patricia Hunt.

Citește și: Oamenii de știință transformă „chimicalele eterne” (PFAS) din apă în fluor, folosind lumina solară

Descoperire despre compușii cuaternari de amoniu

Studiile de laborator și cele realizate pe animale din ultimul deceniu au analizat posibile efecte ale QAC-urilor asupra inflamației, sistemului imunitar și respirator, hormonilor reproductivi și creierului aflat în dezvoltare. Unele cercetări au indicat că aceste substanțe pot agrava astmul și bolile pulmonare cronice, în special în cazul persoanelor expuse frecvent la ele la locul de muncă.

Compuși cuaternari de amoniu au fost identificați în probe de sânge, lapte matern, urină și materii fecale. Cercetătorii investighează, de asemenea, posibilitatea ca unele dintre aceste substanțe să se acumuleze în organe precum inima, rinichii, tractul digestiv și plămânii.

Un studiu publicat în 2024 a analizat efectele QAC-urilor asupra celulelor din creier și măduva spinării care produc mielină. Această substanță funcționează asemenea învelișului de cauciuc al unui fir electric și ajută neuronii să transmită rapid semnale.

Alte cercetări au analizat mitocondriile, structurile din celule care produc energia necesară organismului. Atât studiile pe celule umane, cât și cele pe animale au indicat că anumite substanțe din această categorie pot afecta capacitatea mitocondriilor de a produce ATP, principala formă de energie utilizată de celule.

Oamenii nu știu multe despre aceste riscuri

Pe măsură ce cercetările s-au acumulat, unii oameni de știință au început să se teamă că QAC-urile nu beneficiază de suficientă atenție publică. Rebecca Fuoco, director de comunicare științifică la Green Science Policy Institute, susține că acești compuși ar putea deveni următoarea mare problemă legată de substanțele chimice toxice.

„Suntem îngrijorați că publicul nu știe nimic despre aceste pericole”, a spus ea.

Industria produselor de curățenie contestă însă comparația cu substanțe precum PFAS. American Cleaning Institute a atras atenția că simpla identificare a unei substanțe în sânge, lapte matern sau urină nu demonstrează automat că aceasta produce efecte negative asupra sănătății.

Experții din industrie subliniază și faptul că rezultatele studiilor pe celule și animale trebuie interpretate în funcție de doză, durata expunerii și modul în care substanța a fost administrată. Cu alte cuvinte, cercetările ridică întrebări importante, dar nu permit încă să se spună că folosirea obișnuită a unui anumit dezinfectant provoacă aceleași efecte la oameni.

Citește și: „Chimicale permanente” în plasturi, descoperirea alarmantă a specialiștilor

Șoarecii au început să prezinte malformații

Unul dintre cele mai îngrijorătoare capitole ale cercetării a apărut atunci când Hunt a primit un telefon de la Terry Hrubec, cercetătoare în domeniul reproducerii din Virginia. Hrubec observase malformații grave la fetușii șoarecilor din grupul de control, adică la animale care nu trebuiau să primească niciun tratament experimental.

În laboratorul său, unele dintre malformații semănau cu defectele de tub neural întâlnite la oameni, inclusiv spina bifida și anencefalia.

„Mulți dintre șoareci aveau fetuși cu creier parțial, țesut cerebral care creștea în afara craniului sau fără creier deloc. Aveau, de asemenea, deschideri la nivelul coloanei vertebrale”, a povestit Hrubec.

Cercetătoarele au început să colaboreze pentru a afla ce se întâmplă. Șoarecii din cele două laboratoare au primit hrană care conținea QAC timp de șase luni. Rezultatele, publicate în 2014, au arătat o scădere semnificativă a capacității animalelor de a rămâne gestante și de a duce sarcina până la termen.

Femelele expuse la QAC au devenit letargice, au mâncat mai puțin și au prezentat dificultăți de respirație și pierderi ale controlului muscular în ultimele etape ale sarcinii. Unele au avut hemoragii vaginale și nașteri dificile, iar mai mult de o treime au murit în apropierea momentului nașterii.

Cercetări ulterioare au indicat că substanțele pot afecta direct placenta șoarecilor, organul prin care fătul primește oxigen și nutrienți.

Posibilă legătură și cu fertilitatea masculină

Cercetătorii au analizat și efectele QAC-urilor asupra sistemului reproducător masculin. În două dintre cele trei studii analizate de echipa lui Hrubec, șoarecii masculi expuși la aceste substanțe au avut un număr mai mic de spermatozoizi și spermatozoizi cu mobilitate redusă. Oamenii de știință nu știu încă dacă aceleași efecte apar la oameni.

„Întotdeauna aceasta este marea întrebare atunci când trecem de la studiile pe animale la oameni”, a explicat Hrubec.

Cercetătoarea spune însă că unele concentrații de QAC detectate în organismul uman au fost comparabile cu cele utilizate în anumite experimente pe animale și celule. Acest lucru justifică, în opinia sa, cercetări suplimentare privind posibilele efecte asupra fertilității.

Utilizarea dezinfectantelor în timpul pandemiei

Expunerea populației la QAC a crescut puternic în timpul pandemiei de COVID-19, când oamenii au început să dezinfecteze obsesiv mâinile, suprafețele și obiectele din jur.

Un studiu de mici dimensiuni a indicat că nivelul QAC din praful din locuințe a crescut cu 62% în timpul pandemiei. Într-o altă cercetare, concentrația acestor substanțe din sângele uman a crescut cu 77% într-un singur an. Deși pandemia a trecut, obiceiul de a dezinfecta în mod repetat locuințele, școlile și birourile a rămas, potrivit CNN.

În prezent, compușii cuaternari de amoniu se află în sute de produse dezinfectante aprobate de autoritățile americane pentru combaterea SARS-CoV-2.

Printre cei mai utilizați se numără clorura de benzalconiu, cunoscută și sub abrevierea BAC, folosită în săpunuri antibacteriene, șervețele și spray-uri dezinfectante. Un alt compus frecvent întâlnit este clorura de didecildimetilamoniu, DDAC.

Unde este expunerea cea mai mare

Riscul de expunere crește în spațiile în care dezinfectarea se face foarte des, precum grădinițe, săli de sport, spitale, școli, cămine pentru persoane vârstnice, birouri și anumite spații industriale.

Cercetările realizate de Amina Salamova, de la Emory University, au găsit niveluri de QAC în praful din centrele pentru copii și căminele pentru persoane vârstnice de aproximativ trei ori mai mari decât în locuințele obișnuite.

Patricia Hunt și colegii săi atrag atenția și asupra unei situații aparent paradoxale: folosirea excesivă a dezinfectantelor poate să nu fie necesară pentru o mare parte dintre activitățile cotidiene.

„Folosirea unui dezinfectant fără a curăța mai întâi nu este deloc eficientă”, a spus Hrubec.

În multe situații, spun cercetătorii, apa și săpunul sunt suficiente pentru îndepărtarea microorganismelor de pe suprafețe.

Cum poți reduce expunerea la substanțe

Experții recomandă în primul rând verificarea etichetelor produselor. Termeni precum „antibacterian”, „antimicrobian”, „dezinfectant”, „igienizant” sau „elimină microbii” pot indica prezența unor substanțe antimicrobiene. Și afirmații precum „controlul mirosurilor”, „protecție de lungă durată” sau „suprafață care rămâne curată mai mult timp” pot sugera că produsul conține astfel de compuși.

Asta nu înseamnă că oamenii ar trebui să renunțe complet la curățenie sau dezinfectare.

„Mesajul nostru nu este să nu mai curățăm sau să nu mai dezinfectăm. Mesajul este să înțelegem când este suficient să cureți și când este cu adevărat nevoie să dezinfectezi”, a explicat Salamova.

Dezinfectarea poate fi importantă, de exemplu, atunci când cineva din locuință suferă de o boală infecțioasă. Nu este însă neapărat necesară de fiecare dată când este făcută curățenie. Atunci când un dezinfectant este într-adevăr necesar, cercetătorii menționează ca alternative anumite produse pe bază de acid citric, peroxid de hidrogen sau alcool etilic.

Pentru Patricia Hunt, situația amintește de povestea BPA: o substanță chimică este introdusă în numeroase produse și devine parte din viața de zi cu zi, iar abia ulterior oamenii de știință încep să înțeleagă pe deplin efectele expunerii.

Cercetările privind compușii cuaternari de amoniu sunt încă în desfășurare. Până când oamenii de știință vor avea răspunsuri mai clare, recomandarea generală este să nu se abuzeze de dezinfectante și să fie folosite atunci când există un motiv real pentru acest lucru.