De ce este atât de greu să spui „nu”? Cum ajungem să fim people pleasers și cum putem schimba acest tipar. Andra Diaconu, psihoterapeut: „La început va fi un proces mai dificil” EXCLUSIV

Șeful ți-a zis să stai peste program, nu o dată, ci în mod repetat, iar tu ai acceptat fără să stai pe gânduri, chiar dacă aveai planuri, erai obosit sau, pur și simplu, nu îți doreai. Prietenul tău îți cere să-l duci aproape zilnic cu mașina undeva, altcineva își dorește ajutorul tău pentru ceva ce ar putea rezolva singur în câteva minute. Te simți suprasolicitat, ai impresia că ești pe locul doi în propria viață și, cu toate acestea, continui să spui „da”. Fenomenul poartă un nume tot mai des întâlnit în psihologie: people pleasing. Andra Diaconu, psihoterapeut cognitiv-comportamental, a explicat pentru caloria.ro de unde pornește acest tipar și cum putem ieși din el fără să devenim reci sau egoiști.

Dorința de a fi un om bun se transformă, uneori, într-o povară. Ce înseamnă, de fapt, să fii un people pleaser

Pentru mulți dintre noi, este firesc să-i ajutăm pe cei dragi, să facem compromisuri și să fim disponibili pentru ei, fizic și emoțional. Dar atunci când toate aceste gesturi nu se mai simt ca o alegere, ci ca o obligație, ajungem într-o situație care ne macină.

Psihologii numesc acest comportament people pleasing, iar Andra Diaconu a explicat în ce constă:

„Să fii un people pleaser înseamnă să fii o persoană care face mereu pe plac celorlalți (acceptă solicitări, nu refuză, se mulează mereu după ceilalți, face compromisuri etc.), toate din teama de a nu fi respinsă, neacceptată”, a dezvăluit Andra Diaconu.

Cum se formează, însă, acest tipar? Nimeni nu se trezește peste noapte și nu mai poate spune „nu”. De fapt, adesea pornește încă din copilărie atunci când, poate fără intenții rele, părinții ne repetă cum ar trebui să fim pentru a fi iubiți sau acceptați.

Totuși, lucrurile nu sunt întotdeauna atât de simple, iar copilăria nu este singura explicație. Uneori, experiențele de mai târziu și nevoia de validare pot întări același mecanism.

„Poate fi învățat din copilărie, când persoana primește mesaje de tipul ‘fii cuminte, poartă-te frumos, lasă de la tine, fii înțelegător/înțelegătoare, dacă nu te porți frumos, nu o să vrea nimeni să fie prieten cu tine’ etc.

E important de menționat că astfel de mesaje nu sunt rele în sine. Ele devin problematice dacă sunt foarte des repetate sau dacă persoana se blochează asupra lor și le consideră adevăruri general valabile și nu dezvoltă o gândire echilibrată. Dar nu e singura sursă.

O persoană poate deveni people pleaser și pe parcursul vieții, observând că atunci când e compliantă, ceilalți sunt fericiți, mulțumiți. Această observație, coroborată cu o teamă de a nu fi acceptat, abandonat, lăsat la o parte, poate duce la dezvoltarea tendinței de people pleasing”, a explicat specialista.

Citește și: Frica de singurătate începe în copilărie și ne poate ține captivi în relații toxice, avertizează psihologul clinician Gianina Șadi: „Iadul familiar e mai confortabil decât necunoscutul” EXCLUSIV

De ce e greu să spui „nu” chiar și atunci când nu-ți face bine

La început nu pare atât de grav. Ai spus „da” unei ieșiri cu prietenii, deși mâine ai o zi grea. Dar, până la urmă, e doar o seară. Totuși, în spatele unui răspuns afirmativ oferit cu inima strânsă se pot ascunde emoții puternice care ne fac să acceptăm lucruri care ne încarcă, chiar dacă știm că ne fac rău.

„De cele mai multe ori, în spate e o teamă: de a nu fi abandonați, de a nu fi acceptați, de a nu fi oameni buni, de a rămâne singuri. Deseori, teama aceasta e mai mare decât neplăcerea creată de faptul că nu spunem nu”, a spus Andra Diaconu.

Semnalele pe care le ignorăm fără să ne dăm seama

De multe ori nici nu ne dăm seama că am intrat în acest cerc. Pentru că ni se pare firesc să ajutăm și să fim responsabili pentru starea de bine a celor din jur. Dar, dacă am sta puțin să analizăm, am realiza ușor ce se petrece, subliniază psihoterapeutul:

„Trebuie doar să ne analizăm puțin tiparele comportamentale și să vedem dacă spunem întotdeauna sau aproape întotdeauna da la o solicitare, dacă ne deranjează că am acceptat, dacă avem un sentiment neplăcut sau simțim o greutate după ce am zis da, dacă suntem neliniștiți, stresați când refuzăm, dacă tot derulăm în minte discuția și ne îngrijorăm că poate cealaltă persoană s-a supărat”.

Ce plătim atunci când nu știm să punem limite

Lipsa limitelor sănătoase are aproape întotdeauna un cost și adesea noi suntem cei care îl plătim. De multe ori, îl vedem abia atunci când apare epuizarea sau sentimentul că nu mai avem energie pentru noi înșine.

„Cel mai adesea apar probleme emoționale și/sau fizice, deoarece nu trăim în conformitate cu ceea ce simțim și ce ne dorim. Evident, asta nu înseamnă că trebuie să avem o viață bazată pe hedonism și să facem numai ce vrem și niciodată să nu recurgem la compromis.

Aceasta ar fi cealaltă extremă, iar extremele nu sunt sănătoase. Cel mai recomandat e echilibrul, în care să ținem cont și de ce ne dorim noi, dar și de ce își doresc ceilalți și să găsim un compromis sau să putem jongla cu opțiunile (uneori să fac ce vreau, alteori să mă mulez după ceilalți). Dar să pot să aleg înseamnă să știu și să spun „nu””, a explicat Andra Diaconu.

Citește și: Insomniile, durerile, balonarea și starea permanentă de alertă pot ascunde traume. Mihaela Svet, psihoterapeut: „Corpul preia și ține emoțiile pe care psihicul conștient nu a reușit să le proceseze” EXCLUSIV

Cum înveți să spui „nu” fără să devii un om rece

Chiar și când suntem conștienți de aceste lucruri, apare teama că, odată ce vom începe să punem limite, ceilalți ne vor percepe drept egoiști, distanți sau lipsiți de empatie. Dar adevărul este că relațiile sănătoase rezistă limitelor. În schimb, cele care se bazau doar pe disponibilitatea ta permanentă pot începe să se schimbe.

„La început va fi un proces mai dificil, bazat pe voință, conștientizare și intenție. Și e important să conștientizăm că a spune uneori ‘nu’ nu înseamnă că îi facem altcuiva o defavoare. Nu îi facem un rău personal altcuiva”, a subliniat Andra Diaconu.

Nu există, însă, o formulă standard prin care ne vindecăm de „people pleasing”. Dar există pași mici care, odată urmați, vor schimba felul în care ne raportăm la noi și la ceilalți.

„Putem să ne propunem să nu răspundem din prima atunci când ni se cere ceva. Asta pentru că deseori spunem ‘da’ din obișnuință sau din impuls. Cel mai bine cerem puțin timp de gândire și spunem că revenim cu răspunsul. Așa ne dăm răgaz să ne întrebăm dacă vrem într-adevăr să facem acel lucru sau dacă îl facem doar pentru cealaltă persoană.

Apoi, ar trebui să ne întrebăm, dacă nu vrem, ce ne-ar costa să acceptăm și ce ne-ar costa să refuzăm. Apoi să ne uităm și la consecințele asupra celeilalte persoane. Poate sunt obosită și nu neapărat vreau să o duc cu mașina pe prietena mea până în X loc, să își cumpere o rochie. Dar se schimbă situația dacă are nevoie să o duc la doctor pentru că se simte rău. E important și să mă gândesc că, dacă o prietenie sau orice fel de relație există doar datorită efortului meu de a o întreține și doar pentru că eu spun mereu ‘da’, poate că plătesc prea mult pentru acea prietenie, care de fapt nici nu e chiar ceea ce pare a fi.

De asemenea, aș recomanda să ținem evidența dăților în care am refuzat și a celor în care am acceptat. Nu trebuie să fie notate, dar e bine să știm când balanța înclină prea mult într-o anumită direcție. Nu e indicat nici să spunem mereu ‘da’, la fel cum nu e recomandat nici să refuzăm mereu”, sunt pașii recomandați de Andra Diaconu.