Pierderea dinților ar putea crește riscul de demență. Foto: pexels.com Sănătatea orală ar putea avea un rol mult mai important în prevenirea demenței decât se credea până acum. Un studiu realizat în Japonia arată că pierderea dinților este asociată cu un risc mai mare de declin cognitiv, iar impactul acestui factor ar putea fi comparabil cu cel al unor riscuri deja recunoscute, precum fumatul sau lipsa activității fizice. Cauzele demenței nu sunt încă pe deplin înțelese, însă cercetările din ultimii ani au adus progrese importante. Unele estimări arată că aproape jumătate dintre cazurile de demență ar putea fi prevenite sau amânate prin reducerea factorilor de risc asupra cărora putem interveni. O nouă cercetare atrage însă atenția asupra unui aspect care nu a fost inclus până acum în lista principalilor factori de risc modificabili: sănătatea dinților și a cavității bucale. Potrivit unui studiu publicat în Journal of the American Medical Directors Association, problemele dentare ar putea contribui într-o măsură considerabilă la apariția demenței. Deși mai multe cercetări au identificat o legătură între igiena orală precară și declinul cognitiv, sănătatea orală nu figurează printre cei 14 factori de risc modificabili prezentați în raportul Comisiei Lancet, actualizat în 2024. Acesta a stat, de asemenea, la baza unor recomandări ale Organizației Mondiale a Sănătății privind reducerea riscului de demență. Noile rezultate sugerează că rolul sănătății orale ar trebui analizat mai atent. Aproape 50.000 de persoane au fost monitorizate timp de 9 ani Cercetătorii din Japonia au analizat datele a 47.293 de persoane cu vârste de cel puțin 65 de ani, participante la Japan Gerontological Evaluation Study (JAGES). Monitorizarea s-a desfășurat pe o perioadă de aproximativ nouă ani, între 2013 și 2022. În acest interval, 8.247 de participanți, reprezentând 17,4% din total, au dezvoltat demență. Echipa de cercetare a urmărit să stabilească în ce măsură pierderea dinților, folosită ca indicator al sănătății orale precare, era asociată cu apariția bolii. Numărul dinților rămași a fost ales deoarece pierderea acestora poate reflecta probleme dentare acumulate de-a lungul vieții, precum cariile avansate sau afecțiunile severe ale gingiilor. „Am folosit numărul dinților rămași ca indicator al sănătății orale precare, deoarece pierderea dinților reflectă, în general, stadiul final al unui istoric îndelungat de afecțiuni orale, precum cariile dentare avansate și boala parodontală severă”, explică autorii în lucrarea publicată. Citește și: Trei factori de risc pe care ar trebui să îi eviți la vârsta mijlocie te-ar putea ajuta să trăiești cu aproape 13 ani mai mult fără demență. Ce au descoperit cercetătorii Pierderea dinților ar putea crește riscul de demență Ce au descoperit cercetătorii într-un studiu realizat pe aproape 50.000 de persoane. Foto: pexels.com Analiza a evidențiat o asociere între numărul redus de dinți și o incidență mai mare a demenței. Astfel, rata de apariție a bolii a fost de 1,63 de cazuri la 100 de persoane-an în rândul celor care aveau cel puțin 20 de dinți. În cazul participanților cu 10-19 dinți, rata a crescut la 2,31, iar pentru cei care mai aveau doar 1-9 dinți a ajuns la 2,97. Cea mai ridicată valoare, de 4,34, a fost înregistrată în rândul persoanelor care nu mai aveau niciun dinte. După ce au luat în calcul factori precum sexul, vârsta și veniturile, cercetătorii au constatat că riscul de demență era cu 14% mai mare pentru persoanele cu 10-19 dinți, cu 12% mai mare pentru cele cu 1-9 dinți și cu 27% mai ridicat în cazul celor care își pierduseră toți dinții. Comparația a fost făcută cu participanții care aveau cel puțin 20 de dinți. Pierderea dinților, cei mai importanți factori asociați demenței Una dintre cele mai surprinzătoare concluzii a apărut atunci când echipa a comparat pierderea dinților cu factorii de risc deja recunoscuți de Comisia Lancet. Pentru a estima contribuția fiecărui factor la numărul total de cazuri de demență, cercetătorii au folosit o metodă statistică numită fracție atribuibilă populațională (PAF). Aceasta estimează proporția cazurilor care ar putea fi asociată unui anumit factor de risc, în ipoteza în care există o relație cauzală. În cazul pierderii dinților, valoarea calculată a fost de 7,2%. Cu alte cuvinte, acest factor ar putea fi asociat cu 7,2% dintre cazurile de demență din populația analizată. Rezultatul plasează pierderea dinților pe locul al treilea în clasamentul general al factorilor analizați, după simptomele depresive, cărora le-a fost atribuită o valoare de 10,5%, și izolarea socială, cu 9,4%. Diferențele dintre femei și bărbați au fost, de asemenea, semnificative. În rândul bărbaților, pierderea dinților a avut cea mai mare valoare PAF dintre toți factorii luați în calcul, respectiv 12%. În cazul femeilor, s-a situat pe locul al patrulea, cu o valoare de 6,1%. Autorii susțin că rezultatele indică o contribuție importantă a pierderii dinților la apariția demenței, posibil mai mare decât cea a unor factori cunoscuți, precum sedentarismul, fumatul sau nivelul scăzut de educație. „Din câte știm, acesta este primul studiu care cuantifică și compară fracțiile atribuibile populaționale pentru sănătatea orală precară și un număr mare de alți factori de risc pentru demență, în cadrul aceleiași populații”, au precizat cercetătorii. Aceștia au subliniat că, în cazul bărbaților, valoarea asociată pierderii dinților a fost comparabilă cu cea a unora dintre principalii factori de risc modificabili identificați de Comisia Lancet, precum simptomele depresive și izolarea socială. Citește și: O schimbare subtilă a vocii ar putea semnala un risc mai mare de demență Cum ar putea influența sănătatea dinților funcțiile creierului Noile rezultate sugerează că rolul sănătății orale ar trebui analizat mai atent. Foto: pexels.com Cercetătorii au identificat mai multe mecanisme care ar putea explica legătura dintre pierderea dinților și declinul cognitiv. În primul rând, persoanele care au mai puțini dinți pot întâmpina dificultăți atunci când mestecă alimentele. Acest lucru le-ar putea determina să evite anumite produse și să adopte o alimentație mai puțin variată, ceea ce poate duce la carențe nutriționale. O nutriție deficitară este, la rândul ei, asociată cu deteriorarea funcțiilor cognitive. Un alt posibil mecanism este legat de izolarea socială. Pierderea dinților poate afecta aspectul fizic, încrederea în sine și interacțiunile cu ceilalți, favorizând retragerea din viața socială. Or, izolarea socială este deja recunoscută drept un factor de risc pentru demență. În plus, afecțiunile orale și inflamațiile de la nivelul cavității bucale ar putea favoriza apariția unei inflamații sistemice, care, potrivit unor cercetări, poate contribui la declinul cognitiv. Studiul nu demonstrează că pierderea dinților provoacă demență Autorii atrag atenția că rezultatele trebuie interpretate cu prudență. O parte dintre datele utilizate în cercetarea JAGES provin din informații raportate chiar de participanți, ceea ce poate introduce erori sau inexactități. De asemenea, metoda PAF oferă estimări statistice, nu dovezi directe ale unei relații de cauzalitate. Studiul nu demonstrează că pierderea dinților provoacă demență și nici că prevenirea problemelor dentare ar elimina automat o parte dintre cazurile bolii. Cu toate acestea, cercetătorii consideră că rezultatele justifică o reevaluare a rolului sănătății orale în strategiile de prevenire a demenței. „Acest studiu demonstrează că pierderea dinților are o contribuție semnificativă la incidența demenței, comparabilă cu cea a unor factori de risc modificabili importanți, identificați de Comisia Lancet”, au concluzionat autorii. Aceștia susțin că sănătatea orală ar trebui luată în considerare în viitoarele actualizări ale raportului Comisiei Lancet, pe măsură ce apar tot mai multe dovezi privind legătura dintre afecțiunile dentare și funcțiile cognitive. Distribuie articolul pe: