Deschidem telefonul pentru cinci minute și îl închidem peste o oră. Cum ne „prinde” doomscrolling-ul și ce face, de fapt, cu mintea noastră, conform psihologului clinician Iulia Blănaru-Maier: „Mulți oameni confundă distragerea atenției cu relaxarea”. EXCLUSIV

Ne promitem că vom verifica telefonul pentru câteva minute, poate o pauză scurtă între două sarcini sau câteva clipuri amuzante înainte de culcare pentru „relaxare”, dar când ridicăm privirea realizăm că au trecut câteva ore bune. Fenomenul poartă un nume care a intrat tot mai des în vocabularul psihologilor și al specialiștilor în comportament digital: „doomscrolling”. Iulia Blănaru-Maier a explicat, într-un interviu acordat pentrucaloria.ro, ce presupune, de fapt, și de ce ne este atât de greu să ne desprindem de ecrane.

Ce este doomscrolling-ul și cum ajungem să petrecem ore întregi pe rețelele sociale

Una dintre primele specialiste din România care au introdus Terapia prin Realitate Virtuală în cabinet, psihologul clinician Iulia Blănaru-Maier studiază de ani buni relația dintre tehnologie, emoții și comportamentul uman. Folosind metode moderne și validate științific în lucrul cu anxietatea, fobiile și alte dificultăți emoționale, aceasta spune că fenomenul doomscrolling-ului dezvăluie multe despre modul în care funcționează creierul într-o lume dominată de stimuli permanenți.

„Doomscrolling-ul descrie tendința de a consuma în mod repetat și excesiv conținut online, de multe ori cu încărcătură emoțională negativă, fără un scop clar și fără să ne dăm seama cât timp petrecem făcând asta. Inițial, termenul era asociat mai ales cu știrile negative, însă astăzi îl folosim și pentru navigarea compulsivă prin fluxuri nesfârșite de videoclipuri, postări sau recomandări generate de algoritmi.

Motivul pentru care ajungem să petrecem atât de mult timp pe platforme precum TikTok este că acestea sunt construite în jurul unor mecanisme psihologice foarte eficiente. Creierul nostru este atras de noutate, de surpriză și de recompense imprevizibile. Nu știm niciodată dacă următorul videoclip va fi banal sau extrem de interesant, iar această incertitudine ne determină să continuăm să derulăm.

În plus, videoclipurile scurte necesită foarte puțin efort cognitiv. Nu trebuie să citim, să analizăm sau să luăm decizii complexe. Practic, informația vine către noi într-un ritm rapid, iar atenția noastră este captată constant de stimuli noi. Din acest motiv, mulți oameni intră pe platformă pentru câteva minute și descoperă că a trecut o oră fără să își dea seama.

Nu în ultimul rând, doomscrolling-ul poate funcționa și ca o formă de evitare. După o zi obositoare, mintea caută activități care oferă distragere imediată și reduc temporar disconfortul emoțional. Problema este că această senzație de relaxare este adesea de scurtă durată, iar timpul petrecut online poate deveni rapid mai mare decât ne-am propus inițial”.

Fabrica de micro-recompense. Ce se întâmplă în creier atunci când consumăm sute de videoclipuri într-o singură seară

Deși din exterior pare că nu facem niciun efort, de fapt, în tot timpul petrecut online creierul nostru procesează informații noi, schimbă contexte și ia decizii rapide. Fiecare videoclip aduce ceva nou, devenind din ce în ce mai greu să închidem aplicația.

„Videoclipurile scurte sunt construite exact pe felul în care funcționează atenția noastră: rapid, emoțional și orientat spre noutate. Creierul este foarte sensibil la informații noi, mai ales atunci când vin cu imagine, sunet, ritm, expresii faciale și o doză de surpriză. Fiecare video promite, în câteva secunde, ceva: o glumă, o revelație, o dramă, o informație utilă sau o emoție intensă. Iar creierul vrea să afle dacă promisiunea merită urmărită până la capăt.

Un rol important îl are sistemul de recompensă. Nu ne captivează doar conținutul în sine, ci mai ales imprevizibilitatea lui. Uneori următorul video este plictisitor, alteori este exact ce ne place, alteori ne enervează, alteori ne face să râdem. Această recompensă variabilă este foarte puternică psihologic, pentru că ne ține în așteptare: ‘hai să mai văd unul, poate următorul e mai bun’. Este același principiu prin care devine greu să te oprești din verificat notificări sau din tras de un slot machine emoțional.

În plus, videoclipurile scurte cer foarte puțin efort de la noi. Nu trebuie să alegem activ, nu trebuie să căutăm, nu trebuie să ne concentrăm mult timp. Platforma livrează constant stimuli noi, iar noi doar rămânem acolo. Din exterior pare relaxare, dar pentru creier este o succesiune rapidă de micro-recompense, micro-emoții și micro-decizii: îmi place, nu-mi place, continui, dau scroll.

De aceea pierdem atât de ușor noțiunea timpului, pentru că aceste platforme sunt foarte bine calibrate pe vulnerabilitățile normale ale atenției umane: curiozitatea, nevoia de noutate, sensibilitatea la emoție și dorința de recompensă rapidă”, a explicat Iulia Blănaru-Maier.

De ce ne simțim mai obosiți după ce „ne-am relaxat” pe TikTok

Astfel, cu toate că avem impresia că ne relaxăm după ce am intrat pe rețelele sociale, realizăm că suntem mai obosiți, agitați și avem senzația de neliniște sau epuizare mentală. Iar acest lucru se întâmplă tocmai pentru că există o diferență fină între relaxare și distragere.

„Mulți oameni confundă distragerea atenției cu relaxarea. Când intrăm pe TikTok sau pe alte platforme similare, este adevărat că ne deconectăm temporar de la problemele noastre. Însă a fi distras nu înseamnă neapărat că sistemul nostru nervos se odihnește.

În doar câteva minute putem trece prin zeci sau chiar sute de stimuli diferiți: știri alarmante, imagini spectaculoase, povești emoționale, reclame, glume, conflicte, opinii contradictorii și informații utile. Creierul trebuie să proceseze toate aceste schimbări rapide de context, chiar dacă nu suntem conștienți de acest efort.

În plus, algoritmii favorizează conținutul care provoacă emoții puternice, pentru că acesta ne menține atenția mai mult timp. Astfel, într-o singură sesiune de scroll putem experimenta curiozitate, indignare, tristețe, teamă, amuzament și comparație socială. Chiar dacă fiecare emoție este de scurtă durată, acumularea lor poate deveni obositoare.

Un alt aspect important este că multe persoane intră pe rețelele sociale atunci când sunt deja stresate, anxioase sau epuizate. Problema este că sursa disconfortului rămâne acolo. După ce închidem aplicația, grijile revin, iar uneori se adaugă și senzația că am pierdut timp sau că nu am făcut ceea ce ne-am propus.

De aceea, după o perioadă lungă de scrolling, mulți oameni nu se simt odihniți, ci mai degrabă suprastimulați mental. Relaxarea autentică tinde să reducă activarea psihologică și să ne lase cu o senzație de refacere, în timp ce consumul excesiv de conținut ne poate lăsa cu impresia că am luat o pauză, deși creierul nostru a continuat să fie bombardat cu informații aproape fără întrerupere”, a subliniat psihologul.

Citește și: Neurologii susțin că acest nutrient este esențial pentru sănătatea creierului, dar majoritatea adulților nu-l primesc suficient

Cum ajungem să verificăm telefonul chiar și atunci când nu avem nevoie de el

Unul dintre efectele negative ale evoluției tehnologiei este că nu mai știm ce înseamnă momentele în care să nu facem nimic. Așteptăm la semafor, verificăm telefonul. Stăm la coadă la supermarket și deschidem instinctiv Facebook-ul. Chiar și câteva secunde de liniște devin apăsătoare și simțim nevoia să le umplem privind un ecran. Tocmai de aceea, telefonul a devenit pentru mulți o soluție sigură împotriva plictiselii, anxietății, singurătății sau disconfortului de moment.

„Nu întotdeauna verificăm telefonul pentru că avem nevoie de informații. De multe ori îl verificăm pentru că am ajuns să îl folosim ca pe un instrument de reglare a stării noastre psihologice.

În trecut, momentele de așteptare, plictiseală sau disconfort făceau parte firesc din viața de zi cu zi. Astăzi, telefonul ne oferă posibilitatea de a elimina aproape instantaneu aceste experiențe. Dacă ne plictisim, avem conținut. Dacă ne simțim singuri, avem conversații. Dacă suntem anxioși, putem căuta informații. Dacă vrem să evităm un gând neplăcut, putem să ne distragem atenția în câteva secunde.

În timp, acest comportament poate deveni automat. Nu mai luăm decizia conștientă de a verifica telefonul, ci ajungem să îl accesăm aproape reflex, de fiecare dată când apare un moment de gol sau de disconfort. Mulți oameni observă că își scot telefonul din buzunar fără să aibă un scop clar și fără să știe exact ce caută.

Din această perspectivă, fenomenul este mai complex decât simpla dependență. În multe situații, telefonul funcționează ca un mecanism de evitare a disconfortului și ca o modalitate de autoreglare emoțională. Problema este că, atunci când umplem fiecare moment liber cu stimulare, avem tot mai puține ocazii să tolerăm plictiseala, să reflectăm sau pur și simplu să fim prezenți în ceea ce se întâmplă în jurul nostru”, a încheiat Iulia Blănaru-Maier.

Citește și: Motivul real pentru care pasiunea și dorința dispar într-o relație de lungă durată, potrivit științei