De ce ne simțim obosiți chiar și atunci când ne odihnim? Lavinia Tilină a vorbit despre legătura dintre stresul constant, anxietate, burnout și suprasolicitarea emoțională. Sursa foto: arhivă personală/ Lavinia Tilină Într-o lume în care timpul pare să se comprime de la o zi la alta, agenda devine tot mai încărcată. Graba nu mai este o excepție, ci o stare permanentă. Ne trezim cu telefonul în mână, răspundem la trei mail-uri înainte chiar de a ne bea cafeaua și adormim cu senzația că am mai avea ceva de făcut. Deși a devenit noua normalitate, acest ritm de viață are costuri psihologice serioase. Despre toate acestea, a vorbit pentru caloria.ro Lavinia Tilină, consilier în dezvoltare personală. Viața trăită pe fugă nu trebuie să devină o normalitate Am învățat să funcționăm pe repede înainte, să bifăm taskuri, să fim disponibili oricând și la orice oră. Dar ceea ce am numi fără să stăm pe gânduri „productivitate” are un cost invizibil pe care îl plătim cu vârf și îndesat. Lavinia Tilină, consilier în dezvoltare personală, cu studii în psihologie clinică și psihopedagogie specială, lucrează de 12 ani cu adulți și adolescenți, pe care îi ajută să-și găsească echilibrul emoțional, să reducă anxietatea și să se reconecteze cu sine. De asemenea, este fondatoarea Ancore, o comunitate dedicată femeilor, conectării autentice, susținerii emoționale și interacțiunii reale. Pe parcursul activității sale, ce include workshopuri, dar și sesiuni online, a remarcat cât de mult ne poate influența viața ritmul alert în care trăim: „Într-o lume în care totul se întâmplă pe fugă, corpul nostru ajunge să trăiască aproape permanent în stare de alertă. Practic, creierul începe să funcționeze ca și cum totul ar fi urgent. Respirația devine mai superficială, somnul mai agitat, mintea nu mai are pauză reală, iar corpul nu mai înțelege diferența dintre ‘am multe de făcut’ și ‘sunt în pericol’. Problema este că omul modern nu mai fuge de un pericol real; fuge de notificări, presiune, termene, comparații, suprasolicitare emoțională și senzația că trebuie să facă mereu mai mult”. Cum transformăm, fără să ne dăm seama, fiecare zi într-o succesiune de urgență Nu trec nici câteva secunde de la auzul notificării, că am și pus mâna pe telefon pentru a verifica. Altfel, nu ne putem liniști. Orice mesaj pare să ceară un răspuns instant și, astfel, fără să realizăm, transformăm orice într-o urgență, ignorând total propriile nevoi, încă de la vârste fragede. „Mulți oameni ajung să transforme inclusiv lucrurile mici în urgențe. Răspund imediat la mesaje, se simt vinovați dacă se opresc, au impresia că trebuie să fie disponibili permanent. Iar corpul nu a fost construit să funcționeze așa non-stop. Când trăiești mult timp în viteză, începi să pierzi contactul cu tine. Nu mai simți când ești obosit, când ești încărcat emoțional sau când ai nevoie de pauză. Funcționezi pe automat. Inclusiv adolescenții ajung astăzi să trăiască într-o suprastimulare continuă; școala, social media, comparații, presiune socială și nevoia permanentă de validare emoțională îi țin într-o stare de tensiune aproape constantă”, ne-a spus Lavinia Tilină. Prețul pe care îl plătim pentru graba permanentă Organismul începe să se adapteze, așa că mergem înainte, dar adevărul este că stresul care se acumulează nu dispare, iar atunci când efectele încep să se vadă, înseamnă că am ajuns în stadiul în care resursele interioare deja se epuizează, spune specialista. „Există un cost psihologic foarte mare al acestui stil de viață. Pentru că omul nu este făcut să trăiască permanent ‘pe modul supraviețuire’. La început pare că faci față, dar în timp apar iritabilitatea, epuizarea, lipsa răbdării, anxietatea, insomnia, senzația că nu te mai poți relaxa nici măcar în concediu. Mulți oameni nu mai știu efectiv cum să stea fără să facă nimic fără să se simtă vinovați. Iar epuizarea emoțională poate schimba inclusiv comportamentul unui om. Uneori oamenii devin mai reci, mai impulsivi, mai nervoși, mai retrași sau reacționează disproporționat tocmai pentru că sistemul lor nervos este suprasolicitat de prea mult timp”. Legătura dintre ritmul accelerat, anxietate și burnout În ultimii ani, anxietatea și burnout-ul au devenit tot mai prezente în conversațiile noastre. Deși sunt adesea privite ca probleme separate, ele reprezintă, de multe ori, consecințele directe ale unui stil de viață dominat de stres, presiune și suprasolicitare constantă. „Între acest ritm accelerat, anxietate și burnout există o legătură foarte puternică. Când corpul stă prea mult în stres, sistemul nervos rămâne ‘în priză’. De aceea apar stări precum tensiune permanentă, agitație interioară, gânduri multe, oboseală combinată cu imposibilitatea de a te opri. Iar burnout-ul nu înseamnă doar oboseală. Uneori înseamnă să simți că nu mai ai resurse emoționale nici pentru lucrurile pe care le iubeai. De multe ori apare și furia. Nu pentru că omul este ‘rău’, ci pentru că organismul lui este deja supraîncărcat și reacționează din suprasaturație emoțională”, a menționat Lavinia Tilină. Citește și: Cum ajunge burnout-ul să fie confundat cu normalitatea De ce nu ne mai putem liniști nici atunci când totul este în regulă Ajungem, astfel, în situația în care, deși nu există o problemă majoră sau un pericol real, continuăm să fim tensionați, agitați, ne simțim neliniștiți fără să știm de ce. „Corpul poate rămâne în alertă chiar și atunci când nu mai există un pericol real pentru că s-a obișnuit cu starea de suprastimulare. Este ca și cum sistemul nervos învață să trăiască permanent pregătit de ceva. De aceea unii oameni spun: ‘Nu se întâmplă nimic grav, dar eu nu mă pot liniști’. Pentru că organismul nu mai știe să revină natural la calm”, este explicația oferită de specialistă. Corpul începe să vorbească în locul nostru Atunci când ritmul alert devine o normalitate și continuăm să ignorăm adevăratele nevoi, corpul începe să vorbească în locul nostru, prin insomnii, lipsă de concentrare, iritabilitate, până când ajungem să nu ne mai recunoaștem pe noi înșine. „Pe termen lung pot apărea multe probleme: anxietate, epuizare psihică, tulburări de somn, somatizări, dificultăți de concentrare, probleme digestive, iritabilitate, lipsa motivației sau chiar sentimentul că ești deconectat de propria viață. Corpul vorbește atunci când omul îl forțează prea mult timp să tacă. Iar atunci când această stare continuă ani la rând, omul poate ajunge să își schimbe complet felul în care relaționează cu ceilalți, cu viața și chiar cu el însuși”, a subliniat Lavinia Tilină. De ce ne simțim vinovați atunci când ne odihnim La prima vedere, soluția pare simplă: să ne oprim, să ne odihnim. Dar unul dintre cele mai surprinzătoare efecte ale vieții moderne e că asta a devenit un lux sau, mai rău de atât, motiv de vinovăție. „Din păcate, foarte mulți oameni nici nu mai știu să se relaxeze cu adevărat. Se așază în pat și tot scrollează. Pleacă în vacanță și tot răspund la mesaje. Au senzația că dacă se opresc ‘pierd timp sau nu sunt suficient de productivi’. Asta arată cât de mult am ajuns să asociem valoarea personală cu performanța continuă. Nu este nevoie să devenim ‘împotriva vitezei’ sau să fugim complet din lumea modernă. Problema nu este viteza în sine, ci faptul că mulți oameni nu mai știu să se autoregleze emoțional între perioadele de stres”, spune Lavinia Tilină. „Schimbarea nu vine peste noapte” Cum ieșim, totuși, din starea de alertă? Specialista amintește că nu există soluții miraculoase și că, de fapt, trebuie să ne reconstruim obiceiurile. „Schimbarea nu vine peste noapte și nici nu înseamnă să fugi într-o cabană și să dispari din lume. Începe din lucruri mici: să îți dai voie la pauze fără vină, să nu mai tratezi orice mesaj ca urgență, să îți asculți corpul, să dormi mai bine, să ieși din stimularea continuă și să înveți iar să stai cu tine fără zgomot permanent. Autoreglarea emoțională ne ajută nu doar psihic, ci și fizic, relațional și emoțional. Pentru că un om care știe să se oprească la timp, să își asculte limitele și să își regleze stresul va avea mai multă claritate, mai multă prezență și relații mai sănătoase. Uneori, vindecarea sistemului nervos începe exact în momentele în care alegi să nu mai trăiești ca și cum totul ar arde în jurul tău”. Citește și: Cortizolul, hormonul pe care toată lumea îl învinovățește. Ce face cu adevărat stresul în organism și cât de mult influențează greutatea corporală. Ntr.Prof. Ing.Ana-Maria Demetrescu: „Termeni precum ‘cortisol face’ sau ‘cortisol belly’ au pornit din observații reale, dar au fost exagerați în online” EXCLUSIV Distribuie articolul pe: