Satul „dependent” de Coca-Cola. foto: ChatGPT În munții din Chiapas, sudul Mexicului, se desfășoară o realitate care pare desprinsă dintr-un paradox dureros: într-o regiune bogată în resurse de apă, oamenii consumă mai multă Coca-Cola decât apă potabilă. În spatele acestui fenomen șocant se ascunde o criză profundă – nu de resurse, ci de acces, infrastructură și inegalitate. În comunitățile indigene din zonele montane ale statului Chiapas, băuturile carbogazoase au depășit de mult statutul de simplu produs de consum. În localități precum San Juan Chamula sau San Cristóbal de las Casas, sticlele de suc sunt parte din ritualuri religioase. Satul „dependent” de Coca-Cola Într-o imagine devenită emblematică, șamanii se roagă în fața altarelor încărcate cu sticle de suc, considerate de unii drept „vindecătoare”. Gazul din băutură este interpretat ca un mijloc de „eliberare a răului” din corp, iar gustul dulce – ca o formă de confort. Aceste practici au devenit atât de cunoscute, încât bisericile decorate cu sticle de suc au ajuns atracții turistice. Nu întâmplător: regiunea înregistrează cel mai mare consum de băuturi zaharoase pe cap de locuitor din lume. Mai mult suc decât apă: o realitate alarmantă În munții din Chiapas, sudul Mexicului, accesul la apă potabilă este limitat și oamenii consumă suc. foto: Cantaro Azul În această zonă, consumul zilnic poate depăși doi litri de Coca-Cola de persoană, de cinci ori mai mult decât media națională și de peste 30 de ori media globală. Deși regiunea este bogată în apă dulce, realitatea este diferită: pentru mulți localnici, apa nu este sigură pentru consum. În schimb, băuturile carbogazoase sunt percepute ca fiind mai „sigure” și mai accesibile. Începând cu anii ’60, companiile de băuturi au investit masiv în zonă, inclusiv prin campanii de marketing adaptate comunităților indigene. Astăzi, sucul este mai ușor de găsit decât apa potabilă. Nu lipseșe apa, ci accesul la ea Paradoxul este unul extrem: Chiapas concentrează aproximativ 30% din resursele de apă dulce ale Mexicului, însă o mare parte din populația rurală nu are acces constant la apă potabilă. Organizația Cántaro Azul explică situația clar: apa există, dar nu este accesibilă, sigură sau disponibilă constant. Sursele de apă sunt contaminate cu: substanțe agrochimice ape uzate bacterii periculoase precum E. coli În unele zone, apa a devenit un risc pentru sănătate, nu o resursă de bază. Efecte grave asupra sănătății și educației În spatele acestui fenomen șocant se ascunde o criză profundă – nu de resurse, ci de acces, infrastructură și inegalitate. foto: Cantaro Azul Accesul limitat la apă sigură are consecințe directe. Copiii lipsesc de la școală din cauza bolilor digestive, iar unele comunități nu au mijloacele necesare pentru a trata apa. Mai grav, în anumite cazuri, chiar și bebelușii sunt hrăniți cu băuturi carbogazoase. Studii citate de specialiști arată că un procent mic, dar alarmant, de sugari sub șase luni primesc astfel de produse, deși ar trebui hrăniți exclusiv cu lapte matern. În acest context, diabetul de tip 2 a devenit una dintre principalele cauze de mortalitate în regiune. Industria băuturilor și paradoxul economic Situația este și mai complexă dacă privim din perspectivă economică. În apropierea acestor comunități funcționează fabrici care extrag zilnic cantități uriașe de apă pentru producția de băuturi. Una dintre ele aparține gigantului FEMSA, principalul îmbuteliator al Coca-Cola în Mexic. Compania operează în baza unor concesiuni vechi, care permit accesul la surse importante de apă. În timp ce aceste afaceri generează profituri și locuri de muncă, comunitățile din jur continuă să se confrunte cu lipsa apei potabile. Alegerea imposibilă a familiilor Pentru mulți localnici, consumul de suc nu este o alegere, ci o necesitate. În lipsa alternativelor sigure, băuturile carbogazoase devin o soluție rapidă. Unele mame cred că sucul le-a ajutat copiii în cazuri de boală, iar altele spun că fără el copiii refuză mâncarea. „Nu văd de ce ar trebui să ne oprim. Oricum nu avem altceva”, spune o locuitoare din comunitatea tzotzil – o afirmație care rezumă perfect drama acestor regiuni. Citește și: Ce se întâmplă cu corpul tău dacă bei suc de portocale zilnic? Un drept fundamental încălcat Chiapas concentrează aproximativ 30% din resursele de apă dulce ale Mexicului. foto: Cantaro Azul Deși accesul la apă este recunoscut ca drept fundamental în Constituția Mexicului încă din 2012, realitatea din teren arată altceva. Lipsa unei legislații moderne și responsabilitatea transferată autorităților locale – adesea fără resurse – agravează situația. Organizații precum Cántaro Azul încearcă să schimbe lucrurile, lucrând direct cu comunitățile pentru a dezvolta soluții locale și sustenabile. Un viitor tot mai arid Proiecțiile sunt îngrijorătoare: până în 2050, 20 din cele 32 de state ale Mexicului ar putea suferi de penurie de apă. Inclusiv Ciudad de México riscă să ajungă la așa-numitul „Day Zero” – momentul în care apa nu va mai curge la robinet, potrivit ABC. În Chiapas, riscurile sunt amplificate de sărăcie, schimbări climatice și lipsa intervenției eficiente a autorităților. Dincolo de sucuri, o criză de sistem Imaginea copiilor cu sticle de suc în mână nu este doar un simbol al consumului excesiv, ci al unei crize structurale profunde. Problema nu este doar consumul de băuturi zaharoase, ci inegalitatea care face ca apa să lipsească, iar sucul să fie peste tot. Până când această realitate nu va fi abordată la nivel sistemic, paradoxul din Chiapas va continua: o regiune bogată în apă, dar însetată de drepturi fundamentale. Citește și: De ce nu ar trebui să bei suc pe stomacul gol – chiar dacă este „100% natural” Distribuie articolul pe: