Specialiștii vorbesc despre un nou tip de personalitate: ce este „otrovertul” și cum se manifestă

Specialiștii vorbesc despre un nou tip de personalitate! Psihologia personalității continuă să evolueze, iar cercetătorii descoperă constant nuanțe noi ale modului în care oamenii gândesc, simt și interacționează cu lumea. Recent, specialiștii au identificat un nou tip de personalitate, care ar putea explica de ce unele persoane nu se regăsesc complet nici în categoria introvertiților, nici în cea a extrovertiților.

Dacă îți plac testele de personalitate sau ești pur și simplu curioasă să te înțelegi mai bine, s-ar putea ca această descoperire să fie exact ceea ce căutai.

De ce nu ne regăsim mereu în tiparele clasice

Majoritatea evaluărilor de personalitate pornesc de la o întrebare simplă: ești introvertită sau extrovertită? Chiar și fără un test oficial, multe persoane au impresia că știu deja unde se situează. Totuși, realitatea este mai complexă.

Înțelegerea propriei personalități nu este doar un exercițiu distractiv, ci și un instrument util pentru echilibrul emoțional, relații mai sănătoase și o mai bună îngrijire personală. De-a lungul timpului, pe lângă cele două tipuri clasice, a apărut și termenul de „ambivert”, care descrie o combinație între introversie și extroversie. Însă nici acesta nu acoperă toate nuanțele.

Apariția unui nou concept: otrovertul

În 2025, psihologul Dr. Rami Kaminski a introdus un termen nou în literatura de specialitate: „otrovert”. Acest concept vine să descrie persoanele care, deși par extrovertite la exterior, funcționează diferit la nivel intern.

Poate părea că își ia energia din interacțiunile cu ceilalți și că nu are nevoie de mult timp petrecut singură. Cu toate acestea, în profunzime, sistemul său nervos funcționează mai degrabă ca al unui introvertit.

Cum se manifestă un otrovert

Studiile arată că otrovertul se reîncarcă cel mai eficient în liniște, cu stimulare redusă sau în solitudine. Diferența majoră față de introvertitul clasic este capacitatea de a-și exprima energia în exterior atunci când situația o cere.

Acest lucru se poate traduce prin:

• confort în a fi în centrul atenției, dar doar pentru perioade limitate;
• abilitatea de a conduce sau de a vorbi în public, urmată de nevoia de odihnă;
• sociabilitate aparentă, combinată cu episoade de epuizare socială;
• nevoia de timp singură pentru a reveni la nivelul optim de energie.

Cu ce se aseamănă și cu ce se diferențiază de alte tipuri

Asemănarea dintre otrovert și introvert constă în modul în care își recâștigă echilibrul interior și starea de bine. Ambele tipuri au nevoie de pauze și de un mediu mai calm pentru a se reîncărca.

Diferența majoră apare în comportamentul social: otrovertul se simte adesea mai în largul său în contexte sociale complexe, mai ales atunci când este nevoie de inițiativă, coordonare sau asumarea unui rol de lider.

De ce termenul „otrovert” este atât de relevant

Această combinație atipică poate face ca otrovertul să se simtă „diferit” sau greu de încadrat. Nu este pe deplin nici una, nici alta. De altfel, termenul „otro” provine din limba spaniolă și înseamnă „celălalt”, subliniind exact această senzație de apartenență la o categorie aparte.

Citește și: De ce ajung unii adolescenți la violență extremă, conform specialiștilor

Ce recomandă terapeuții persoanelor cu personalitate de tip otrovert

Specialiștii în sănătate mintală atrag atenția asupra unui aspect important în cazul otroverților: tendința de a fi percepuți și recompensați constant pentru comportamentele lor orientate spre exterior. De multe ori, aceste persoane sunt apreciate pentru sociabilitate, energie și capacitatea de a se integra ușor în diverse grupuri. În timp, acest lucru poate crea un mecanism de validare continuă, în care otrovertul ajunge să creadă că trebuie să fie mereu „prezent”, implicat și disponibil social pentru a fi apreciat.

Deși aceste trăsături sunt reale și valoroase, terapeuții subliniază că ele nu definesc întreaga identitate a unei persoane. Comportamentele asociate introversiei — precum reflecția, nevoia de liniște, introspecția și retragerea temporară — sunt la fel de importante și necesare pentru echilibrul emoțional.

Experții afirmă că este nu doar acceptabil, ci și benefic pentru sănătatea psihică să îți acorzi perioade în care să te retragi din stimularea externă. Momentele de calm și solitudine ajută la reglarea sistemului nervos și la reconectarea cu propriile gânduri și emoții.

În loc să se bazeze exclusiv pe aprecierea celor din jur, terapeuții îi încurajează pe otroverți să rămână atenți la semnalele interne: oboseala, nevoia de pauză, dorința de liniște. A-ți respecta ritmul interior și a-ți valida singură experiențele este esențial pentru a menține un echilibru sănătos între viața socială și starea de bine personală.