Tea Slabeste: Painea ingrasa

|Andreea Pietrosel |
Tea Slabeste: Painea ingrasa

La inceputul acestui an adoram painea – este obiceiul de care am scapat cel mai greu in cursa mea spre o dieta sanatoasa. Mancam 2-3 felii la fiecare masa principala, uneori una si cu o gustare – eram dispusa sa o reduc insa nu ii vedeam disparitia din viata mea. In perioada in care am slabit mancam 1-2 felii de paine pe zi. Tot atunci am realizat ca painea ingrasa.

Primul lucru pe care l-am taiat la jumatate in ianuarie a fost trioul zahar-paine-alcool. Mi-a fost greu pentru ca eram atat de obisnuita cu el la ordinea zilei, eram dispusa sa fac orice ca sa pastrez macar cateva felii de paine in fiecare zi. Gustul treaca-mearga, nu ma dadea pe spate nici inainte. Textura insa n-am reusit s-o inlocuiesc cu nimic. Ori mie asta imi zicea nutritionistul – painea trebuie sa iasa din dieta ta, cel putin in aia de slabire, ideal pentru totdeauna. Recunosc, imi si plac zacustile, gemurile si toate lucrurile tartinabile, asa ca mi-a fost cel mai usor sa renunt cu totul la acest gen de alimente.

 
Si treptat, am inlocuit alimentul principal – painea – cu legume congelate (era totusi iarna), mancaruri cu multe fasoli diverse, apoi cu supe si alte retete cu legume multe. Am inceput sa citesc intens despre alimente sanatoase si mi-am dat seama ca, desi recomandata in unele regimuri, pentru mine atasamentul era mult prea mare. Daca mancam o felie, aveam sanse mari sa mananc trei – ma fortam enorm ca sa existe jumatate de masura.
 
Apoi am citit ca painea iti da peste cap hormonii si glicemia. Cea integrala iti irita colonul. Si, cel mai important, este highly addictive, iar eu sunt dovada clara ca o alimentatie bazata in principal pe paine ingrasa. Pe masura ce renuntam la paine (paste, cartofi si alte cereale incluse) imi dadeam seama ca imi e mai bine, ca nu mai sunt atat de somnoroasa dupa masa – oboseala mea venea din excese fizice la sala sau din alte lucruri pe care nu mi le controlam la fel de usor si riguros ca pe alimentatie, si anume stresul si insomniile. In momentele in care am redus din stimulente si am reusit sa dorm si sa ma folosesc de endorfinele din sportul moderat pentru a-mi diminua stresul, alimentatia era mult mai usor de controlat.
 
Ma enerveaza painea nu pentru ca ma ingrasa, in mod special – cel putin nu asta-i motivul principal. Ma enerveaza ca incet-incet comoditatea de a tranti doua felii in toaster si a le manca cu ceva usor de folosit m-a privat de gatit si necesitatea de-a cumpara legume de sezon in piata. Atata timp cat stomacul meu era full, din ce in ce mai full, nu mai simteam nevoia sa fac efortul de a-mi gandi o dieta echilibrata, cu multe verzituri si feluri gatite de mine, acasa, uneori cat mai simplu. Asta a fost primul an, recunosc, si datorita gradinii, in care am stiut cu exactitate cand e sezonul de capsuni, cand e cel de visine sau cat tin merele.
 
 
Am mancat la dovleac si la castane in toamna asta ca nu-mi mai trebuie pana la anul. Acum ma semi-satur de varza si brocolli si abia astept loboda si leurda de peste cateva luni – si promit ca pana in aprilie sa ma satur si de ele, ca asa-i normal. Am invatat enorm pentru ca n-am mai avut refugiul in ceva usor de incropit, cat mai improvizat. Si mi-am luat niste nutrienti care m-au hranit cu adevarat, nu doar mi-au umplut gura si stomacul de ceva, orice.
 
Urasc painea ca m-a privat atata vreme de aceste informatii si curiozitati gastronomice, m-a iluzionat ca am un stil de viata organizat si ca “gatesc”. Cand am scapat de ea am aflat ca alimentele ce sedeau odinioara langa ea au gust mult mai intens fara si ca nu am nevoie de cantitati industriale ca sa ma satur. Ca pot savura o bucata de branza sau carne cu o textura aparte, nu am nevoie s-o inghesui in 300 g de paine ca sa o pot manca – savurez, nu ma imbuib. Sau, daca mananc mai mult, sa fie dintre legumele care sa-mi faca ochii sa sclipeasca si pielea sa respire a sanatate.
 
Ii sunt insa recunoscatoare insa ca are gustul cel mai fad dintre toate bucatele si ca nu o sa-mi fie dor de ea in periplul meu de descoperire a alimentelor hranitoare si a aromelor cat mai intense. S-a risipit un mit!

Tea Slabeste este blogger oficial Dietetik.ro si o puteti gasi pe site-ul ei si pe conturile de Facebook si twitter.

Distribuie articolul pe: