Sticlele reutilizabile de apă sunt „teren de reproducere” pentru bacterii streptococice și fecale, avertizează un studiu

Sticlele reutilizabile de apă sunt „teren de reproducere” pentru bacterii streptococice și fecale, avertizează un studiu. A avea o sticlă reutilizabilă de apă este un obicei inteligent. Economisește bani, reduce utilizarea plasticului de unică folosință și menține hidratarea. Totuși, există un aspect mai puțin plăcut.

Mulți dintre noi nu ne curățăm sticlele atât de bine sau de des pe cât credem, iar germenii care ajung pe mâini, pe margini și pe capace pot rămâne acolo mult timp.

În 2024, piața globală a sticlelor reutilizabile de apă a fost estimată la aproximativ 10 miliarde de dolari, iar sondajele realizate în rândul studenților au arătat rate de utilizare între 50% și 81%.

Un studiu realizat la Universitatea Purdue a analizat sticlele obișnuite pentru a afla cât de curate sunt în realitate și ce obiceiuri ajută sau, dimpotrivă, le fac mai murdare. Rezultatele oferă o imagine realistă și soluții simple pe care oricine le poate aplica.

Cum au fost studiate sticlele reutilizabile

Cercetătorii au pus o întrebare directă: „Cât de curate sunt sticlele pe care studenții le folosesc zilnic?”

Au colectat 90 de sticle direct de la studenți. Proprietarii au fost întrebați cum folosesc și curăță sticlele, apoi acestea au fost testate în două moduri:

• Testul exteriorului: suprafețele au fost șterse și analizate cu un test rapid de igienă (ATP), utilizat frecvent în siguranța alimentară pentru a verifica dacă o suprafață este cu adevărat curată după spălare.
• Testul interiorului: sticlele au fost clătite, iar cercetătorii au numărat bacteriile de pe pereții interiori. S-au măsurat bacteriile comune iubitoare de apă și s-au verificat coliformele – un grup de bacterii folosit ca indicator de igienă, semnalând posibile contaminări periculoase.

Studiul a fost condus de Carl Behnke, de la Universitatea Purdue, împreună cu alți cercetători. Ulterior, dr. Yuriko Fukuta, profesor asistent de boli infecțioase la Baylor College of Medicine, a oferit contextul clinic.

Scopul nu a fost să fie „pedepsită” o anumită sticlă, ci să fie analizate obiceiurile zilnice și efectul lor asupra igienei, pentru ca oamenii să-și poată ajusta rutina și să-și mențină sticlele mai sigure.

Ce s-a găsit la exterior

Suprafețele externe au fost mai murdare decât păreau. Toate sticlele (inclusiv două noi, cumpărate din comerț pentru control) au picat testul ATP, fiind considerate „murdare”. Acest lucru nu e surprinzător: mâinile trec de la telefon, la clanțe, la tastaturi și apoi la sticle. Reziduurile rămase devin locuri de aderență pentru microbi.

Sticlele reumplute mai frecvent erau și mai murdare la exterior. Fiecare reumplere adaugă puncte de contact: mâini, capace, margini de chiuvetă sau robinet.

Ce s-a găsit la interior

Rezultatele au arătat că multe sticle aveau mai multe bacterii decât apa potabilă ar trebui să conțină.

• Standardele pentru apa potabilă sunt <100–500 CFU/mL (unități formatoare de colonii per mililitru).
• În studiu:
  • 7 din 10 sticle au depășit 100,
  • 2 din 3 au depășit 200,
  • 3 din 5 au depășit 500.

Pe scurt: majoritatea sticlelor conțineau mai multe bacterii decât este considerat sigur pentru apă potabilă.

Coliformele – indicatori de igienă care nu ar trebui să fie prezenți – au fost depistate în aproximativ 25% dintre sticle, unele având niveluri foarte ridicate.

Cercetătorii au observat că sticlele folosite doar pentru apă aveau mai puține bacterii. Cele folosite și pentru băuturi dulci, energizante, ceaiuri cu lapte sau cafea cu frișcă prezentau concentrații bacteriene mult mai mari.

Zahărul hrănește bacteriile, iar proteinele și grăsimile lasă pelicule care ajută celulele să formeze biofilme – dificil de eliminat.

Rolul curățării sticlelor

• Materialul contează mai puțin: sticla părea mai curată la exterior, dar niciun material nu este imun.
• Designul face diferența: gâturi înguste, paie, supape sau garnituri din silicon creează colțuri unde se adună reziduuri și biofilme.
• Obiceiul de spălare: un simplu clătit nu este suficient; biofilmele pot supraviețui în zone greu accesibile.

Behnke subliniază: „Ne spălăm vasele după cină, dar sticlele le purtăm peste tot și nu le curățăm corespunzător.”

Riscuri pentru sănătate

Dr. Fukuta avertizează că bacteriile descoperite pot include stafilococi sau streptococi.

Și mai grav, Behnke menționează: „Peste 20% dintre probele noastre au avut bacterii coliforme – adică materii fecale.”

Sticlele murdare pot deveni adevărate „vehicule” de răspândire a microbilor (fomite). Mâinile și gura intră în contact repetat cu capacul și marginea, facilitând transmiterea, potrivit earth.com.

Recomandări pentru utilizarea sigură

• Tratați sticla ca pe un obiect care intră în contact cu alimente.
• Spălați zilnic cu apă fierbinte și detergent, folosind o perie pentru interior.
• Demontați toate piesele (capace, garnituri, paie) și curățați-le individual.
• Lăsați-le să se usuce complet cu capacul scos.
• Dacă folosiți băuturi dulci sau lactate, spălați sticla în aceeași zi.
• Evitați partajarea sticlelor.
• Ștergeți periodic exteriorul, mai ales capacul și marginea.

Sticlele reutilizabile rămân o alegere sănătoasă și sustenabilă – dar necesită o întreținere riguroasă. Interiorul nu este steril, exteriorul se murdărește rapid, iar reumplerile frecvente cresc riscul de contaminare.

Un ritual consecvent de curățare transformă sticla în ceea ce ar trebui să fie: un instrument sigur de hidratare, nu un experiment de microbiologie ambulant.

Citește și: Apă plată cu bacterii, pusă la vânzare! ANPC trage un semnal de alarmă