Ecaterina Popescu stie Bucurestiul pe fata si pe dos. Nu ar putea altfel din moment ce l-a vazut evoluand timp de peste 100 de ani. Zisa si Catela, doamna volubila cu par alb carlionat ne spune cum a ajuns la venerabila varsta pe care o are si care au fost secretele ei. Cum ati ajuns la 100 de ani? Am dus o viata obisnuita, mama. Am fost sanatoasa, n-am suferit de nicio boala, cum sufera azi copiii de cand sint mici. Nici o boala n-am avut. Mancam obisnuit: supa, mancare gatita, friptura, salate si tot felul. Faceam in fiecare zi de mancare. Nu mancam trei feluri niciodata. Mancam dulciuri, torturi la ocazii. Exista tinerete fara batranete Pe-atunci veneau oltenii cu cosul de zarzavaturi in spinare. Veneau in curte si ziceau »Doamna Niculescu, a sosit zarzavagiul ». Si alegeam ce era mai bun. Toate erau foarte proaspete, foarte bune. Iar carne luam de la macelarii, ca aveam cunoscuti care aveau macelarii si era foarte buna carnea. Care a fost filozofia dvs de viata? N-am baut. Am gustat doar la masa un pahar. N-am fumat niciodata. Nu beam cafea – atunci era nechezol, un produs cu naut sau cu ce era. Bauturi nu, tigari nu, cafea nu. Deci astea care sint daunatoare, nu. Ca daca-ti plac, pe urma mai vrei. A fost un regim obisnuit. Ati facut sport ? Ce sport? Stai sa ma gandesc. Uite ca nu mai stiu ce am facut. Am facut drumetii multe. Si mergeam in fiecare zi pe jos pana in Parcul Carol, ca era aproape de noi. Era parcul frumos amenajat, numai lume buna. M-am plimbat foarte mult. Ati fost grabita ? Nu eram niciodata grabita. Nu aveam pentru ce, ca pentru copii, spalat, gatit aveam un ajutor in casa. Si am stat cu parintii, care ma ajutau mereu. Mai puteam sa ies cateodata cu sotul la restaurant, sa mancam o friptura, sa bem un pahar cu vin, ieseam la teatru, la cinema. Afla cum poti sa traiesti pana la 112 ani. V-ati bucurat de viata ? Am facut totul cu placere in viata. Am cantat foarte mult. Cantam pentru mine toata ziua. Aveam si ureche, imi si placea. Toate tangourile care erau atunci le stiam. Romante si toate. Si fratele meu canta la vioara, eu la pian. Faceam concert amandoi cand eram acasa. Si dupa ce m-am casatorit, dansam cu sotul meu in casa, ca era mare casa si aveam loc. Si aveam musafiri. Sotul meu avea cunostinte, tot ingineri de la servici, casatoriti. Mai mergeam si noi la ei cateodata. Si au trecut anii. 64 de ani am fost casatoriti. Nu ne-am certat niciodata. Nu ne-am insultat niciodata. E poate si firea mea. Ca femeie trebuie sa mai cedezi. Cum e lumea de acum ? Lumea de acum nu-mi place deloc. A trebuit sa fac 100 de ani ca sa ma enervez. Ma enervez de lumea de acum. La televizor numai reclame, artistele care sint moderne, ce sa le fac, nu-mi plac. Asa ca tin televizorul inchis, ca altfel se consuma curentul si televizorul degeaba, daca nu-mi place, nu-mi place. Care e experienta de viata acumulata, cu ce ati ramas dupa 100 de ani ? Sa fii un om intelept, sa nu te superi. Daca vad ca cineva se enerveaza, il las in pace pana ii trece. E important sa gandesti pozitiv. Daca eu sint de acord cu tot ce spui tu, atunci e bine. Asa ca le dau dreptate celorlalti, ca sa terminam discutia, ca nu-mi place sa discut in contradictoriu cu nimeni. Ati ras mult in viata ? Nu nebuneste. Cand a trebuit. Radeam cand era ceva de ras. Si acum ce faceti toata ziua? Rugaciuni, mama. Am fost o fire credincioasa. Am fost cuminte cat am fost domnisoara. Am cunoscut si baieti, dar doar asa. Distribuie articolul pe: