Scăderea densității minerale osoase apare frecvent după 50 de ani, mai ales la femei. Ce este osteopenia și ce măsuri pot ajuta la protejarea oaselor pe termen lung. Sursa foto: Wavebreak / Profimedia Osteopenia, scăderea densității minerale osoase, un proces care slăbește treptat oasele și le face mai vulnerabile la fracturi, afectează un număr uriaș de oameni. La nivel global, aproximativ 40% dintre adulți se confruntă cu această problemă, iar femeile aflate la menopauză și persoanele în vârstă sunt printre cele mai expuse. Ce este osteopenia și de ce apare Oasele nu sunt structuri „moarte”, fixe, ci țesuturi aflate într-un proces continuu de reînnoire. Organismul descompune permanent osul vechi și formează os nou, într-un mecanism numit remodelare osoasă. În prima parte a vieții adulte, acest proces este, în mod normal, echilibrat, cantitatea de os pierdută este compensată de osul nou format. Masa osoasă atinge, de regulă, un vârf între 25 și 30 de ani. După acest moment, lucrurile încep să se schimbe treptat. Pierderea osoasă ajunge să depășească ritmul de formare, iar densitatea osoasă începe să scadă. În timp, apare osteopenia, considerată un semnal de alarmă că oasele nu mai sunt la fel de puternice ca înainte. Înaintarea în vârstă este principalul factor de risc, însă nu este singurul. Schimbările hormonale au un rol important, mai ales în cazul femeilor aflate la menopauză. Scăderea nivelului de estrogen accelerează degradarea osoasă, pentru că acest hormon are un efect protector asupra oaselor. Potrivit cercetătorilor, aproximativ una din două femei de peste 50 de ani va suferi, la un moment dat, o fractură. Ce factori cresc riscul de pierdere osoasă Pe lângă vârstă și menopauză, stilul de viață poate înclina serios balanța. Fumatul, consumul excesiv de alcool și lipsa activității fizice contribuie, în timp, la slăbirea structurii osoase. Nici alimentația nu e deloc de ignorat. Un aport prea mic de calciu și un nivel insuficient de vitamina D pot reduce capacitatea organismului de a construi și menține oase puternice. Există și situații în care riscul crește din cauza unor probleme medicale sau tratamente. Utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor este una dintre ele. La fel și bolile care afectează absorbția nutrienților sau echilibrul hormonal, cum sunt boala Crohn și boala celiacă. De ce osteopenia este greu de observat Una dintre marile probleme este că osteopenia se dezvoltă în liniște. Nu există, de obicei, simptome care să trimită pacientul direct la medic. De multe ori, diagnosticul vine abia după o fractură apărută în urma unui traumatism minor sau chiar după o cădere banală. În alte cazuri, afecțiunea este descoperită întâmplător, în urma unei investigații de rutină. Tocmai de aceea, depistarea precoce este esențială. Cu cât osteopenia este identificată mai devreme, cu atât există șanse mai mari ca pierderea osoasă să fie încetinită și riscul de osteoporoză să fie redus. Cum se pune diagnosticul Cea mai folosită metodă pentru măsurarea densității minerale osoase este investigația DXA, adică absorbțiometria duală cu raze X. Este vorba despre o scanare cu doză mică de radiații, folosită pentru a evalua rezistența oaselor. Rezultatele sunt exprimate printr-un scor T, care compară densitatea osoasă a pacientului cu cea a unui adult tânăr sănătos. Un scor între -1,0 și -2,5 indică osteopenie, în timp ce un scor sub -2,5 este compatibil cu diagnosticul de osteoporoză. Ce poți face dacă ai osteopenie Tratamentul nu înseamnă automat medicamente. În multe cazuri, gestionarea osteopeniei se concentrează pe prevenirea pierderii osoase suplimentare și pe scăderea riscului de fracturi. Asta înseamnă, în primul rând, schimbări de stil de viață, alimentație mai atentă și, doar în anumite situații, tratament recomandat de medic. Mișcarea are un rol-cheie. Exercițiile în care corpul susține greutatea, cum sunt mersul pe jos, dansul sau joggingul, stimulează formarea osoasă, pentru că solicită scheletul. În plus, antrenamentele de rezistență ajută atât la întărirea oaselor, cât și la menținerea masei musculare. Cercetările arată că activitatea fizică regulată este asociată cu o densitate minerală osoasă mai bună și poate reduce riscul de osteoporoză. Există date care arată și că exerciții precum Tai Chi pot îmbunătăți echilibrul și forța musculară, ceea ce înseamnă un risc mai mic de căderi și, implicit, de fracturi. Citește și: Durerea de spate, noul „normal” al muncii de birou. Un kinetoterapeut a explicat efectele statului pe scaun și a oferit remedii la îndemână: „Spatele iubește mișcarea”. EXCLUSIV Calciul și vitamina D contează mai mult decât pare Alimentația rămâne una dintre piesele centrale în protejarea sănătății osoase. Calciul este esențial pentru structura osului, iar vitamina D ajută organismul să îl absoarbă eficient. Sursele alimentare frecvent recomandate includ lactatele, legumele verzi și produsele fortificate. Atunci când alimentația nu acoperă necesarul, medicul poate recomanda suplimente. Când se ajunge la tratament medicamentos Nu toate persoanele cu osteopenie au nevoie de medicamente. De regulă, medicii evaluează mai întâi riscul de fractură pe termen lung, folosind instrumente care iau în calcul mai mulți factori, printre care vârsta, densitatea osoasă, utilizarea corticosteroizilor și istoricul medical. Dacă riscul de fractură este mare sau dacă pacientul a avut deja o fractură de fragilitate, pot fi recomandate medicamente care încetinesc degradarea osoasă și ajută la menținerea densității minerale. Aceste tratamente sunt folosite mai ales în osteoporoză, dar pot fi luate în calcul și la unele persoane cu osteopenie, atunci când riscul este ridicat. Osteopenia nu trebuie ignorată doar pentru că nu e încă osteoporoză Osteopenia este adesea tratată ca o etapă „mai blândă” a osteoporozei, dar realitatea este că ar trebui privită ca un avertisment. Nu înseamnă automat că boala va evolua spre osteoporoză, însă arată clar că sănătatea osoasă are nevoie de atenție. Datele existente sugerează că depistarea timpurie și intervențiile potrivite pot încetini semnificativ pierderea osoasă, pot reduce riscul de fracturi și pot scădea șansele de a ajunge, mai târziu, la osteoporoză. În unele situații, densitatea osoasă se poate chiar îmbunătăți atunci când sunt făcute schimbările potrivite și, acolo unde este cazul, este urmat tratamentul recomandat, conform The Conversation. Citește și: Ciclismul poate afecta sănătatea oaselor. De ce bicicliștii au un risc mai mare de osteopenie și fracturi de stres și cum își pot proteja scheletul Distribuie articolul pe: