Oamenii de știință au transferat cu succes o genă a longevității. Foto: AI O descoperire care ar putea schimba modul în care este studiat procesul de îmbătrânire vine de la cercetătorii de la Universitatea din Rochester, SUA. Aceștia au reușit să transfere la șoareci o genă provenită de la șobolanul-cârtiță golaș, unul dintre cele mai longevive mamifere din lume. Rezultatul: animalele modificate genetic au trăit mai mult, au fost mai sănătoase și au prezentat un risc mai mic de a dezvolta cancer. Studiul, publicat în revista Nature în 2023, oferă una dintre cele mai solide dovezi de până acum că unele mecanisme biologice responsabile de longevitate pot fi transferate între specii. De ce șobolanul-cârtiță golaș îi fascinează pe cercetători Deși are un aspect neobișnuit, șobolanul-cârtiță golaș este considerat un adevărat fenomen al naturii. Acest rozător poate trăi până la 41 de ani, de aproape zece ori mai mult decât alte rozătoare de dimensiuni similare. În plus, dezvoltă foarte rar cancer și pare protejat împotriva multor boli asociate înaintării în vârstă, precum afecțiunile cardiovasculare, artrita sau bolile neurodegenerative. De ani buni, cercetătorii încearcă să afle care este secretul acestei rezistențe neobișnuite. Secretul longevității: o formă specială de acid hialuronic O pistă importantă a fost descoperită în concentrația foarte mare de acid hialuronic cu greutate moleculară mare (HMW-HA) din organismul acestor animale. Șobolanii-cârtiță golași au de aproximativ zece ori mai mult din această substanță decât oamenii sau șoarecii. Studiile anterioare au arătat că atunci când acest acid hialuronic era eliminat din celulele lor, acestea deveneau mult mai predispuse la dezvoltarea tumorilor. Pornind de la această observație, cercetătorii au vrut să afle dacă același mecanism poate funcționa și la alte mamifere. Citește și: Ce trebuie să mănânci la masa de prânz pentru longevitate. Combinația recomandată de nutriționiști Cum au reușit să transfere gena longevității Echipa de la Universitatea din Rochester a modificat genetic șoareci pentru a introduce versiunea șobolanului-cârtiță a genei hyaluronan synthase 2 (HAS2), responsabilă de producerea acidului hialuronic. Toate mamiferele posedă această genă, însă varianta întâlnită la șobolanul-cârtiță este mult mai activă și determină producerea unor cantități considerabil mai mari de acid hialuronic protector. După modificarea genetică, șoarecii au prezentat niveluri crescute de HMW-HA în mai multe țesuturi ale organismului. Șoarecii au trăit mai mult și au fost mai rezistenți la boli Rezultatele au fost încurajatoare. Comparativ cu șoarecii obișnuiți, animalele modificate genetic: au avut o durată medie de viață cu aproximativ 4,4% mai mare; au dezvoltat mai rar tumori spontane; au fost mai bine protejate împotriva cancerului de piele indus experimental; au prezentat un nivel mai redus de inflamație pe măsură ce au îmbătrânit; și-au menținut o sănătate intestinală mai bună. Potrivit cercetătorilor, reducerea inflamației este deosebit de importantă, deoarece inflamația cronică este considerată unul dintre principalii factori biologici implicați în procesul de îmbătrânire. Ce înseamnă această descoperire pentru oameni Șoarecii au trăit mai mult și au rămas mai sănătoși. Foto: AI Deși prelungirea vieții cu 4,4% poate părea modestă, oamenii de știință spun că adevărata importanță a studiului este alta. Pentru prima dată a fost demonstrat că un mecanism al longevității evoluat la o specie poate fi transferat cu succes la o altă specie de mamifere. „Studiul nostru demonstrează că mecanismele unice de longevitate dezvoltate de mamiferele cu viață foarte lungă pot fi transferate pentru a îmbunătăți durata de viață și sănătatea altor mamifere”, a declarat Vera Gorbunova, profesor de biologie și medicină la Universitatea din Rochester și coordonatoarea cercetării. Citește și: Longevitatea ar putea depinde mai mult de somn decât de alimentație și sport, potrivit unui studiu Următorul obiectiv: aplicarea la oameni Cercetătorii lucrează deja la metode prin care efectele protectoare ale acidului hialuronic să poată fi reproduse și la oameni. Există două direcții principale de cercetare: încetinirea degradării acidului hialuronic în organism; stimularea producerii sale în cantități mai mari. „Am identificat deja molecule care încetinesc degradarea acidului hialuronic și le testăm în studii preclinice”, a explicat profesorul Andrei Seluanov, unul dintre autorii studiului. Totuși, oamenii de știință subliniază că este prea devreme pentru a vorbi despre tratamente antiîmbătrânire destinate oamenilor. Secretul longevității este complex În 2025, un alt studiu publicat în revista Science a identificat un mecanism suplimentar care ar putea explica viața neobișnuit de lungă a șobolanului-cârtiță golaș. Cercetătorii au descoperit că o proteină implicată în repararea ADN-ului funcționează diferit la această specie, ajutând celulele să repare mai eficient deteriorările genetice și să încetinească procesele asociate îmbătrânirii. Aceste rezultate sugerează că longevitatea excepțională a animalului nu se datorează unui singur factor, ci unui ansamblu de mecanisme biologice care includ rezistența la cancer, controlul inflamației, protecția țesuturilor și repararea eficientă a ADN-ului. Pentru cercetătorii care studiază îmbătrânirea umană, fiecare dintre aceste descoperiri reprezintă o posibilă cale către dezvoltarea unor terapii care să prelungească nu doar durata vieții, ci și perioada petrecută în stare bună de sănătate. Distribuie articolul pe: