Nu toate zaharurile sunt la fel. Cum influențează fructoza și glucoza creierul și pofta de mâncare

Fructoza și glucoza au același număr de calorii, însă organismul nu le tratează deloc la fel. Un nou studiu arată că cele două tipuri de zahăr influențează diferit creierul și senzația de foame, iar asta ar putea explica de ce unele produse dulci par să deschidă apetitul mai mult decât l-ar închide.

Fructoza și glucoza au același număr de calorii, dar nu acționează la fel în organism

Fructoza și glucoza se regăsesc frecvent în alimente și băuturi, iar din punct de vedere caloric sunt echivalente. Totuși, noua cercetare realizată de oamenii de știință de la Monell Chemical Senses Center sugerează că organismul nu le procesează identic.

Potrivit autorilor, cele două tipuri de zahăr comunică cu creierul prin căi biologice diferite, iar acest detaliu ar putea avea un rol important în reglarea apetitului și în felul în care alegem anumite alimente sau băuturi. Nu doar numărul de calorii contează, ci și tipul de zahăr consumat.

Studiul, publicat recent în Neuron, a identificat o cale specifică prin care fructoza transmite semnale către creier. În experimentele făcute pe șoareci, această rută s-a dovedit mai puțin eficientă decât cea folosită de glucoză atunci când a fost analizată activitatea neuronilor asociați cu foamea.

„Această lucrare se adaugă înțelegerii tot mai ample despre modul în care dietele moderne, în special cele bogate în fructoză sau în sirop de porumb bogat în fructoză, interacționează cu sistemele neuronale implicate în apetit”, a declarat Amber Alhadeff, autor principal al studiului și membru al Monell Chemical Senses Center, conform Science Daily.

Cum influențează fructoza neuronii care controlează foamea

Pentru a înțelege cum reacționează creierul la cele două tipuri de zahăr, cercetătorii au monitorizat activitatea neuronală la șoareci după expunerea la fructoză și glucoză.

Rezultatele au arătat că fructoza a crescut nivelul hormonului intestinal PYY. Acesta a transmis mai departe semnale prin nervul vag, ceea ce a dus la o reducere modestă a activității neuronilor AgRP, adică acei neuroni care au un rol important în stimularea foamei. Atunci când cercetătorii au blocat această cale de comunicare, fructoza nu a mai reușit să influențeze activitatea acestor neuroni.

Fructoza pare să aibă, astfel, un efect asupra sistemului care reglează foamea, dar unul mai slab și mai puțin eficient decât glucoza.

Glucoza a avut un efect mult mai puternic asupra creierului

În cazul glucozei, răspunsul a fost diferit. Cercetătorii spun că aceasta nu folosește aceeași cale PYY-Y2 prin nervul vag. În schimb, glucoza a suprimat mult mai puternic activitatea neuronilor AgRP, ceea ce sugerează un impact mai mare asupra semnalelor cerebrale legate de foame.

Asta ar putea explica, cel puțin parțial, de ce anumite surse de zahăr oferă o senzație de sațietate diferită, chiar și atunci când aportul caloric este similar.

Siropul de porumb bogat în fructoză a fost preferat de șoareci

Deși fructoza și glucoza au avut efecte similare pe termen scurt asupra cantității de hrană consumate, în timp șoarecii au început să dezvolte preferințe alimentare în funcție de cât de mult era inhibată activitatea neuronilor AgRP de fiecare tip de zahăr.

Cercetătorii au analizat și siropul de porumb bogat în fructoză, cunoscut sub denumirea de HFCS, un îndulcitor utilizat pe scară largă în industria alimentară și obținut dintr-o combinație de fructoză și glucoză. În experimente, șoarecii au arătat o preferință pentru HFCS, iar acest îndulcitor a redus activitatea neuronilor AgRP mai puternic decât fructoza singură.

Autorii studiului spun că tocmai acest efect mai puternic asupra neuronilor implicați în foame ar putea explica de ce produsele care conțin HFCS sunt deosebit de atrăgătoare.

Citește și: Dieta cu pepene, soluția perfectă pentru slăbit? Ce spune nutriționistul: „Consumul unui singur aliment pentru mai multe zile poate duce la dezechilibre nutriționale” EXCLUSIV

Ce schimbă aceste rezultate în felul în care privim zahărul

Descoperirile pun sub semnul întrebării o idee mai veche, aceea că neuronii implicați în foame urmăresc în principal doar numărul de calorii ingerate, indiferent de sursa lor.

În realitate, susțin autorii, acești neuroni par capabili să facă diferența între diverse tipuri de zahăr și să răspundă prin mecanisme biologice distincte, ceea ce înseamnă că două surse de energie cu același aport caloric nu produc neapărat același efect asupra creierului.

Studiul atrage atenția asupra complexității mecanismelor prin care organismul detectează nutrienții și reglează apetitul. Chiar și zaharurile simple, care la prima vedere par similare, pot avea efecte diferite asupra intestinului, creierului și comportamentului alimentar.

Citește și: Nu toate caloriile sunt egale. De ce nu slăbești, chiar dacă mănânci mai puțin. EXCLUSIV