Mâncatul emoțional, explicat de psihologul Diana Ioaneș. Sursa foto: arhivă personală Uneori, mâncarea nu mai are legătură cu foamea, ci devine un mod de a regla emoții greu de dus, de multe ori fără să ne dăm seama. Diana Ioaneș, psiholog, a explicat într-un interviu pentru caloria.ro cum apare acest comportament, cum îl putem recunoaște și ce soluții există pentru a-l echilibra, fără extreme și fără vinovăție. Cum ajungem să ne căutăm alinarea în mâncare? Dincolo de nevoile fizice, oamenii se confruntă cu o gamă largă de emoții. Mai exact, aproximativ 250 de emoții se regăsesc pe paleta emoțională, multe dintre ele fiind greu de identificat sau chiar necunoscute. Emoțiile pozitive sunt, de regulă, mai ușor de recunoscut și de trăit, însă dificultatea apare în cazul celor negative, pe care uneori alegem să le „băgăm sub preș”. Problema este că ele nu dispar, iar încercarea de a le ascunde se poate întoarce împotriva noastră, manifestându-se prin diverse forme de dependență, inclusiv prin mâncare. „De multe ori, când vine vorba de emoțiile negative, cele care ne creează o stare greu de suportat, ne spunem că nu vrem să ne gândim la asta. Însă, atunci când avem o stare emoțională care nu ne place, căutăm soluții ca să nu o trăim. Încercăm să o acoperim și găsim diverse variante: fumăm o țigară, dacă suntem fumători, consumul de substanțe psihoactive apare la unii, iar alții se îndreaptă spre mâncare sau alcool. Toate sunt, în esență, forme diferite de dependență. Mâncarea, prin starea de bine pe care o oferă, poate deveni o astfel de alternativă. Confortul actului de a mânca poate acoperi, temporar, emoții greu de gestionat”, ne-a explicat psihologul Diana Ioaneș. Emoțiile care stau la baza mâncatului compulsiv Ce ne poate împinge să mâncăm compulsiv? Pe scurt, stresul prelungit. Fie că vorbim despre schimbarea locului de muncă, mutarea într-un oraș nou, probleme în familie sau în cuplu ori nesiguranța financiară, toate aceste situații ne pot determina să căutăm refugii.„Toate acestea, atunci când se întind pe o perioadă lungă, creează un stres permanent, care poate duce la mâncat în exces. Pot apărea și alte situații: supărări, tristeți, o stare de singurătate în care încercăm să umplem golul prin mâncare, dar și frustrări sau episoade de furie și supărare. Oamenii reacționează diferit. Unii, când sunt supărați, nu pot mânca nimic și ajung să slăbească. Alții, dimpotrivă, mănâncă mai mult, uneori fără să fie conștienți de acest comportament”, a menționat Diana Ioaneș. Cum diferențiem foamea reală de cea emoțională Foamea reală și cea emoțională pot fi diferențiate mai ușor decât pare, dacă suntem atenți la felul în care apare senzația. Dacă au trecut câteva ore bune de la ultima masă, este firesc să ne fie foame. În schimb, atunci când dorința de a mânca apare imediat ce ne-am ridicat de la masă și este legată de o poftă specifică, cel mai probabil nu vorbim despre o nevoie fizică, ci despre una emoțională.„Foamea naturală apare treptat. O simți cum se instalează în timp și îți dai seama că îți este foame abia după ce reflectezi. Poate au trecut multe ore de când ai mâncat, fără să te gândești activ la mâncare. În schimb, când vorbim de foamea emoțională, dorința apare brusc, ca o nevoie de a consuma ceva specific. Se ajunge frecvent la combinații precum cartofi prăjiți, burgeri, chipsuri, urmate de deserturi, chiar dacă senzația de foame reală nu mai există. Se continuă mâncatul chiar și după instalarea sațietății. Nu mai este vorba despre o nevoie fizică, ci despre încercarea de a umple un gol sau de a compensa o lipsă emoțională, o nevoie care nu poate fi satisfăcută direct și este ‘rezolvată’ simbolic prin mâncare”, a menționat Diana Ioaneș. Citește: 4 motive pentru care ai poftă de alimente dulci la micul dejun Semnele care arată că relația cu mâncarea nu mai este una echilibrată După cum a subliniat psihologul, mulți oameni descoperă cu surprindere că mănâncă aproape continuu, fără să-și dea seama. Indiciile sunt acolo, la vedere, dar de multe ori alegem să le ignorăm. „Uneori ne ajută și cântarul, care ne arată că nu mai este totul în echilibru. Ne cumpărăm haine de mărimi diferite: trecem de la 36 la 38, de la 38 la 40 și așa mai departe. În acel moment, apare firesc întrebarea: ‘dacă m-am îngrășat, ce s-a schimbat în comportamentul meu alimentar’? Unii oameni își dau seama și spun că se îngrașă pe fond de stres. Stresul influențează semnificativ biochimismul corpului, modifică nivelul hormonal și, practic, afectează modul în care funcționează organismul. În situații de stres, supărare, depresie sau atacuri de panică, corpul nu mai funcționează optim. La un moment dat, mai observăm și alte semnale: nu putem trece pe lângă o cofetărie fără să intrăm, avem mereu ciocolată în frigider, dulciuri sau chipsuri prin casă, ceva de ronțăit la birou. Fie vedem noi înșine aceste obiceiuri, fie ne atrage atenția cineva apropiat”, a explicat Diana Ioaneș. Cum reparam relația cu mâncarea Conștientizarea este primul pas în repararea relației cu mâncarea, dar nu este vorba doar despre a observa comportamentul, ci și despre a înțelege motivele reale din spatele lui, spune Diana Ioaneș: „Cred că unul dintre scopurile noastre este să fim prezenți în propria viață. Să fim conștienți de ceea ce ni se întâmplă, să facem alegeri conștiente, să ne oprim din când în când și să ne întrebăm: ‘Ce simt acum? Ce îmi doresc?’ Să ne analizăm starea, emoțiile, nevoile și să ne facem un plan de viitor realist. Să stăm cu noi înșine și cu gândurile noastre. Să ne oprim, să ne relaxăm, să ieșim din agitația și din nevoia de a face mereu ceva. Să fim mai blânzi cu noi, mai înțelegători, să ne iubim mai mult și să ne acordăm mai mult timp. În momentul în care ne permitem să contăm și noi în propria viață, este posibil să nu mai recurgem la alternative nesănătoase, care în timp pot duce la dereglări, obezitate, probleme de sănătate sau afecțiuni cardiovasculare și metabolice”. „Mâncatul în exces lasă urme” Puțini au norocul să mănânce zilnic dulciuri sau chipsuri fără consecințe. Pe termen lung, corpul reacționează., subliniază psihologul. „Mâncatul în exces lasă urme. Pe moment, aparent rezolvăm ceva: starea negativă dispare temporar, atenția se mută, iar chimia corpului se schimbă, de la cortizol la dopamină. Dar ulterior apare vinovăția, mai ales când devenim conștienți că mâncăm pe fond emoțional. Atunci apare senzația că nu ne mai controlăm viața. Primul pas este să conștientizăm problema și să căutăm soluții. Un pas simplu, dar important, este să evităm cumpărăturile nepotrivite. Și, da, regula clasică rămâne valabilă: să nu mergem la cumpărături când ne este foame. Ideal este să mergem cu o listă făcută de acasă și să ne uităm conștient în coș: ce este acolo, ce este cu adevărat necesar? Reflectă coșul o alimentație echilibrată sau nu?”, a completat psihologul. Stabilirea obiectivelor realiste este esențială După ce am identificat problema, următorul pas este stabilirea obiectivelor. Nu are sens să ne propunem imposibilul, pentru că asta duce mai degrabă la eșec decât la progres. Obiectivele realiste sunt cele care funcționează. „Mulți oameni tind să gândească în termeni de ‘totul sau nimic’. De exemplu, persoane care consumă alcool mai des decât și-ar dori pot ajunge să își spună că trebuie să se oprească complet. Însă, dacă își propun brusc să nu mai bea deloc, pot ajunge paradoxal să consume chiar mai mult. De aceea, este important să ne propunem un obiectiv realist, pentru că șansele de reușită sunt mult mai mari. Din nou, este esențial să fim îngăduitori cu noi înșine”, a declarat Diana Ioaneș. Putem înlocui mâncare cu altceva? Uneori, putem înlocui mâncarea cu sport, plimbări sau hobby-uri care ne fac bine. Dar și aici apare capcana excesului, pentru că „orice lucru dus la extrem ne scoate din echilibru și din libertate”. „Oamenii care își acordă timp să se gândească la ei înșiși găsesc, de multe ori, soluții bune. Lucrul manual este o modalitate foarte bună de a ieși dintr-o stare de tristețe sau plictiseală. Tricotatul, desenul, pictura, chiar și alte activități manuale, ajută la calmare. Mai bine să ne liniștim astfel decât să rămânem blocați într-o stare negativă. Uneori putem singuri, alteori avem nevoie de ajutor. Ajutorul poate însemna un prieten de încredere sau sprijin specializat, adică un psiholog”, a încheiat Diana Ioaneș. Citește: Obiceiurile fundamentale care susțin schimbarea — 4 practici esențiale pe care merită să le integrezi în rutina zilnică Distribuie articolul pe: