Doctorul care NU s-a mai spălat cu săpun de 9 ani. Care este motivul?

Doctorul care NU s-a mai spălat cu săpun de 9 ani! Exceptând spălatul pe mâini, James Hamblin nu a mai folosit săpun de cinci ani în plină pandemie, adică în 2021. Avertizează că obsesia noastră pentru curățenie dăunează microbiomului care ne menține sănătoși.

Când James Hamblin le spune oamenilor că nu s-a mai spălat cu săpun la duș de 9 ani în prezent, reacțiile sunt rareori reținute.

„Este unul dintre puținele lucruri pentru care ne simțim confortabil să spunem cuiva că este dezgustător”, spune el. „E uimitor, sincer.”

NU s-a mai spălat cu săpun de 5 ani

Totuși, în ciuda acestor „judecăți moralizatoare evidente”, Hamblin nu este deloc neglijent în ceea ce privește igiena. Chiar și înainte de pandemie, punea accent pe spălatul pe mâini cu săpun. Până la urmă, este medic, predă la Yale School of Public Health și este scriitor medical și podcaster pentru revista americană The Atlantic.

La 37 de ani, are un aspect atât de tânăr încât este deseori comparat cu ficționalul copil-doctor Doogie Howser.

Obiceiurile minimaliste ale lui Hamblin privind dușul s-au dezvoltat treptat, după ce s-a mutat din California într-o garsonieră din Brooklyn, New York, pentru a-și urma cariera de scriitor. Avea nevoie să economisească timp, bani și spațiu.

„Am început să mă documentez despre știința emergentă a microbiomului și am decis să încerc să renunț complet [la săpun] o perioadă.”

Ce trebuie să știi despre microbiomul uman

Chiar dacă nu ești încă familiarizat cu microbiomul — trilionii de microbi care trăiesc în simbioză cu oamenii, colonizând pielea și intestinul nostru — ai observat probabil afirmații vagi precum „delicat cu microbiomul” pe sticlele de gel de duș. Asta pentru că microbiologii — și brandurile — învață din ce în ce mai mult despre relația complexă pe care o avem cu germenii noștri.

Aceștia joacă roluri importante în dezvoltarea sistemului imunitar, protejarea împotriva agenților patogeni (prin substanțe antimicrobiene și competiție pentru spațiu și resurse) și reducerea riscului de boli autoimune precum eczema. Așadar, conștientizarea faptului că a-i spăla frecvent — împreună cu uleiurile naturale de care au nevoie — sau a-i ucide cu produse antibacteriene s-ar putea să nu fie o idee chiar bună, este în creștere.

Cum se spală acum Hamblin

Noul regim al lui Hamblin l-a făcut să reflecteze asupra ideilor moderne despre curățenie, ce este natural și cum aceste două concepte sunt, de fapt, complet amestecate. Stigmatizarea mirosului corporal a început ca o strategie publicitară care a ajutat la cvadruplarea vânzărilor de săpun Lifebuoy în anii 1920. Un secol mai târziu, încă trăim cu teama că cineva ar putea detecta cel mai mic indiciu de miros corporal. Suntem mai parfumați, hidratați și exfoliați ca niciodată.

Totuși, în ciuda progreselor în îngrijirea pielii și medicina modernă, afecțiuni precum acneea, eczema și psoriazisul, alături de alte boli autoimune, sunt în creștere constantă. Iar în timp ce încercăm să părem impecabil de curați, cercetările arată că mulți dintre noi nu ne spălăm corect pe mâini — sau deloc — exact în momentele cheie: înainte de masă și după ce folosim toaleta. Și da!, pandemia de Covid-19 a crescut semnificativ conștientizarea importanței spălatului pe mâini.

„Totul e încurcat acum, nu-i așa?”, spune Hamblin, care a explorat aceste paradoxuri în cartea sa Clean: The New Science of Skin and the Beauty of Doing Less.

Spune că secretul succesului experimentului său — în care a renunțat aproape complet și la deodorant — a fost abordarea treptată.

„Pe măsură ce am folosit din ce în ce mai puțin, am început să am nevoie de din ce în ce mai puțin”, scrie el. „Pielea mea a devenit treptat mai puțin uleioasă și am avut mai puține zone cu eczeme. Nu miroseam a pini sau lavandă, dar nici nu aveam mirosul puternic de ceapă pe care îl aveam când axilele mele, obișnuite cu deodorant, erau brusc lăsate o zi fără.”

După cum i-a spus iubita lui, mirosea „a om”.

Mirosul natural: mai complex decât credem

Nu este că înainte de apariția termenului „miros corporal” nu știam că existau mirosuri, dar Hamblin crede că mirosurile noastre naturale sunt mult mai nuanțate și informative decât le dăm credit.

„Știm din scrieri istorice că, cu siguranță, oamenii miroseau urât. Nu acceptam toate mirosurile”, spune el. „Dar acum, dacă cineva miroase a transpirație sau a altceva decât săpun, parfum sau colonie, automat considerăm că e necurat.”

Hamblin a început să observe că mirosea mai urât când era stresat. A intervievat un cercetător care putea antrena câini să detecteze cancerul la oameni după miros, iar partenerii de cuplu cu care a vorbit spuneau că mirosul natural al iubitului lor era plăcut.

„Sutele de semnale chimice volatile subtile pe care le emitem pot juca roluri în comunicarea cu alți oameni (și alte specii) într-un mod pe care abia începem să-l înțelegem”, scrie el.

Industria îngrijirii pielii: din săpun de casă, la lux exorbitant

Hamblin critică și ipocrizia industriei produselor de îngrijire. Săpunul, cândva un produs multipurpose, adesea făcut acasă, s-a transformat într-o paradă nesfârșită de produse aparent diferite, pentru diverse probleme, genuri și ocazii, la prețuri extrem de variate.

Odată ce am devenit dependenți de spălatul zilnic care îndepărtează uleiurile naturale, am avut nevoie de creme hidratante și balsamuri pentru a le înlocui. În anii ’50, industria a profitat și mai mult promovând detergenți mai „delicați”. Astăzi, scrie Hamblin, ne întoarcem la origini: mulți caută produse „cât mai apropiate de nimic”.

Cum a scăpat o jurnalistă de acnee

O altă „evitantă de săpun”, jurnalista Maya Dusenbery, a încercat toate tratamentele pentru acnee posibile. Singurul care a funcționat? Să nu mai folosească nimic.

A încercat astringenți, antibiotice orale și topice, pilule contraceptive și isotretinoin — un medicament asociat cu gânduri suicidare și boli intestinale inflamatorii. Nimic nu a funcționat și, în plus, a dezvoltat artrită reumatoidă. Când a început tratamentul cu imunosupresoare, a început să-i cadă părul.

Ajunsă la limită, Dusenbery a renunțat complet la tratamentele pentru piele. După câteva luni de exces de sebum, tenul s-a stabilizat. Acum, singurele lucruri care îi ating fața sunt o lavetă din microfibră și apa. Cu ajutorul unei abordări holistice pentru artrită, în colaborare cu un specialist, boala a intrat în remisie.

Hamblin scrie că antibioticele sunt frecvent prescrise pentru acnee și că „par să joace un rol în declanșarea și agravarea bolilor autoimune”, iar „utilizarea excesivă a antibioticelor este probabil o amenințare mai mare pentru microbiomi decât igiena.”

Viitorul pielii sănătoase: bacterii bune și natură

Experiențe ca ale lui Dusenbery îi determină pe microbiologi, dermatologi și companiile de îngrijire a pielii să creeze produse și tratamente cu bacterii vii sau ingrediente care hrănesc microbiomul. Există chiar ideea produselor personalizate, adaptate microbiomului unic al fiecărei persoane. Însă Hamblin avertizează să fim sceptici față de „oricine vinde un singur microb miraculos sau spune că ai un dezechilibru care trebuie corectat medical”.

E foarte posibil să nu înțelegem niciodată suficient microbiomul pentru a-l manipula eficient și pozitiv.

„Poate că sunt câteva lucruri pe care le putem face, dar… totul se reduce la ideea holistică că totul contează.”

Microbiologii au descoperit că vânătorii-culegători și comunitățile Amish, care colaborează de mici la muncile agricole, au microbiomi extrem de diverși și un risc minim de boli autoimune. Locuitorii urbani occidentali care vor să-și îmbunătățească microbiomul ar beneficia de contact apropiat cu alte persoane, cu animale și de petrecerea timpului în natură — preferabil, murdărindu-se.

Dar în contextul pandemiei, multe dintre aceste comportamente au fost suspendate. De fapt, dacă sterilitatea lumii pre-Covid deja afecta echilibrul microbian, carantinele și distanțarea socială l-ar putea compromite și mai mult.

Și totuși, ce facem cu… fundul?

Reducerea utilizării antibioticelor și a spălatului excesiv sunt esențiale pentru un microbiom sănătos, potrivit theguardian.com. Dar rămâne întrebarea inevitabilă: cum te cureți acolo jos, doar cu mâna și apă?

„Hârtia igienică uscată creează, de fapt, problema”, spune Hamblin. „Dacă ai fi grădinărit și ai avea mâinile pline de noroi, ai folosi doar un prosop uscat? Nu, le-ai umezi și le-ai freca bine. Oamenii care folosesc bideuri se confruntă mai rar cu problema, la fel și cei care folosesc șervețele umede.”

Dar șervețelele umede sunt scumpe, poluante și înfundă conductele, admite el, așa că „udarea hârtiei igienice e suficientă”. Aceasta este soluția lui, oferită pentru a satisface curiozitatea, nu pentru a da lecții. Și nu, hârtia nu se destramă când e umezită — „decât dacă încerci să o îneci”.

Citește și: Ce este sapunul castilian si cum poti sa faci gel de dus din el