Dioxidul de titan în alimente. Ar trebui să fii îngrijorat?

Dioxidul de titan în alimente ar trebui să te îngrijoreze? Este un ingredient de albire folosit în alimente, produse cosmetice și alte produse. FDA îl consideră sigur, însă un consum ridicat ar putea fi dăunător.

De la coloranți la arome, tot mai mulți oameni devin atenți la ingredientele din mâncarea lor.

Unul dintre cei mai utilizați pigmenți alimentari este dioxidul de titan, o pudră inodoră care intensifică albul sau opacitatea alimentelor și a produselor disponibile fără prescripție medicală, inclusiv a înlocuitorilor de lapte pentru cafea, bomboanelor, cremelor de protecție solară și pastelor de dinți.

Ce este dioxidul de titan și unde se folosește

Variante ale dioxidului de titan sunt adăugate pentru a intensifica albul în vopsele, plastic și hârtie, însă acestea diferă de forma de calitate alimentară folosită în produse pe care le consumăm.

Totuși, apare întrebarea: este sigur pentru consum? Acest articol analizează utilizările, beneficiile și siguranța dioxidului de titan.

Utilizări și beneficii ale dioxidului de titan

Calitatea alimentelor

Datorită proprietăților sale de dispersie a luminii, cantități mici de dioxid de titan sunt adăugate în anumite alimente pentru a le intensifica albul sau opacitatea. Majoritatea dioxidului de titan de calitate alimentară are dimensiuni între 200–300 nanometri, ceea ce permite dispersia optimă a luminii și culoarea dorită.

Pentru a fi adăugat în alimente, acest aditiv trebuie să atingă o puritate de 99%. Totuși, pot exista urme de contaminanți precum plumb, arsen sau mercur. Cele mai frecvente alimente care conțin dioxid de titan sunt guma de mestecat, bomboanele, produsele de patiserie, ciocolata, înlocuitorii de lapte pentru cafea și decorațiunile pentru prăjituri.

Conservarea și ambalarea alimentelor

Dioxidul de titan este adăugat în unele ambalaje pentru a prelungi durata de viață a produselor.

Ambalajele cu acest aditiv reduc producția de etilenă din fructe, întârziind procesul de coacere. De asemenea, au fost demonstrate proprietăți antibacteriene și fotocatalitice, reducând expunerea la razele UV.

Cosmetice

Dioxidul de titan este folosit pe scară largă ca intensificator de culoare în produse cosmetice și produse OTC, precum rujuri, creme solare, paste de dinți, creme și pudre.

Este deosebit de util în cremele solare datorită rezistenței la radiații UV, blocând razele UVA și UVB. Pentru a evita potențialele daune celulare cauzate de fotosensibilitate, este adesea acoperit cu siliciu sau aluminiu, fără a-i afecta proprietățile de protecție UV.

Totuși, există preocupări legate de ingerarea accidentală din rujuri sau paste de dinți.

Riscuri ale utilizării dioxidului de titan

Carcinogen din grupa 2B

Deși FDA clasifică dioxidul de titan drept „în general recunoscut ca sigur”, alte organizații au emis avertismente.

• EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară) a concluzionat că dioxidul de titan nu poate fi considerat sigur ca aditiv alimentar, din cauza incertitudinilor privind posibile efecte inflamatorii și neurotoxice.
• SCCS (Comitetul Științific pentru Siguranța Consumatorului) avertizează împotriva produselor pulverizabile sau sub formă de praf, care pot expune plămânii la particule.
• IARC (Agenția Internațională pentru Cercetare în Cancer) a clasificat dioxidul de titan ca „posibil carcinogen pentru om” (grupa 2B), pe baza unor studii pe animale care au arătat dezvoltarea tumorilor pulmonare în urma inhalării prafului.

Această clasificare NU se aplică alimentelor, ci mai ales riscului profesional prin inhalare în industrii precum fabricarea hârtiei.

Absorbția în organism

Există îngrijorări privind absorbția nanoparticulelor de dioxid de titan (sub 100 nm) prin piele sau intestine. Unele studii in vitro au arătat stres oxidativ și potențial cancerigen, însă altele nu au găsit efecte semnificative.

Un studiu din 2019 a arătat că dioxidul de titan alimentar are dimensiuni mai mari decât nanoparticulele, fiind slab absorbit și considerat sigur. De asemenea, s-a demonstrat că nanoparticulele nu trec de stratul exterior al pielii și nu sunt carcinogene.

Acumularea în organe

Studii pe șobolani au observat acumulare în ficat, splină și rinichi, dar la doze mult mai mari decât cele întâlnite în alimentația umană. EFSA a concluzionat că absorbția este extrem de scăzută, iar majoritatea particulelor sunt eliminate prin fecale.

Dioxid de titan: toxicitate și efecte secundare

În SUA, produsele nu pot conține mai mult de 1% dioxid de titan din greutate, iar pentru alimente se folosesc cantități mici.

• Copiii sub 10 ani consumă cele mai mari cantități, în special prin dulciuri și patiserie.
• Adulții consumă aproximativ 0,05 mg/kg corp/zi.

Nu există o doză zilnică acceptabilă stabilită, însă studiile pe animale nu au arătat efecte nocive la doze extrem de mari.

Efecte secundare posibile:

• Oral: fără efecte cunoscute.
• Piele: iritații minore.
• Ochi: iritații minore.
• Inhalare: risc de cancer pulmonar (doar în cazul prafului industrial).

Ar trebui evitat dioxidul de titan?

Până acum, dioxidul de titan este considerat sigur pentru consum alimentar de către FDA. Cantitățile ingerate prin alimente sunt foarte mici și nu prezintă un risc real pentru sănătate. Totuși, dacă dorești să îl eviți, citește cu atenție etichetele. Cele mai frecvente produse care conțin acest aditiv sunt:

• guma de mestecat,
• dulciuri,
• patiserie,
• ciocolată,
• înlocuitori de lapte pentru cafea,
• decorațiuni pentru prăjituri.

Dioxidul de titan este un ingredient folosit pentru albirea multor alimente, dar și în produse cosmetice, vopsele și hârtie. Deși există preocupări legate de siguranță, FDA îl consideră sigur, iar nivelul de expunere din alimentație este prea scăzut pentru a fi periculos. Dacă vrei să-l eviți, soluția simplă este alegerea unei diete bazate pe alimente integrale, minim procesate.

Citește și: Evitarea anumitor alimente ar putea ajuta oamenii să slăbească de două ori mai mult, arată un studiu