De ce ne este atât de greu să ținem dietă, chiar dacă știm ce avem de făcut. Cristina Roman Nica, nutriționist-dietetician: „Ne dorim rezultatul, dar începutul pare obositor înainte să fi făcut primul pas” EXCLUSIV

Ne informăm, discutăm cu specialiști și știm exact ce avem de făcut, dar uneori, când vine vorba despre diete, se aplică vorba românească „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”. Dar de ce? Explicațiile sunt mai multe, iar Cristina Roman Nica, nutriționist-dietetician licențiat și specialist în Psihologia Alimentației, le-a oferit într-un interviu acordat pentru caloria.ro.

De ce nu putem să ținem o dietă nici măcar atunci când avem toate informațiile

„De luni mă apuc de dietă”. Și știm exact ce avem de făcut, cum, cât și ce să mâncăm pentru a avea o alimentație echilibrată. Dar apoi nu sună alarma, întârziem la serviciu și nu avem timp să ne pregătim mâncarea pentru prânz. Comandăm ceva, dar deja au trecut multe ore de când ni s-a făcut foame, așa că alegem ceva ce știm sigur că ne place și ne face, pe moment, să ne simțim bine, poate un burger cu cartofi. Intervine ceva, ajungem acasă mult prea obosiți pentru a mai găti, așa că ne mulțumim cu ce a mai rămas din pizza din weekend și, eventual, cu o prăjitură. Alegeri care nu sunt neapărat greșite, dar care, repetate frecvent și în cantități mai mari decât are nevoie organismul, pot contribui la un surplus caloric.

Astfel că, deși știam exact ce avem de făcut, apare această discrepanță între ceea ce ne propunem și ceea ce facem, de fapt, în timpul zilei. 

„Între ceea ce știm și ceea ce reușim să facem se află viața noastră reală. Dimineața ne facem un plan cu intenții bune, dar, până seara, apar termene, griji, nevoile copiilor, mese amânate și oboseală. Ceea ce părea simplu devine încă o sarcină într-o zi deja prea plină.

A ști ce să mănânci nu înseamnă automat că ai și condițiile să pui în practică acel lucru. Dacă ajungem la masă foarte flămânzi, fără nimic pregătit și cu puțin timp la dispoziție, vom alege mai ușor ceea ce este accesibil și ne satisface repede. Iar uneori căutăm în mâncare și o pauză, o plăcere sau o alinare după o zi dificilă. Nu orice abatere de la plan înseamnă lipsă de voință.

În abordarea mea, care îmbină nutriția cu psihologia alimentației, mă uit și la ceea ce se întâmplă dincolo de farfurie: cât ne odihnim, cum ne simțim, ce sprijin avem și cât loc mai rămâne pentru noi în propria zi. Mâncarea are un rol important, dar nu poate răspunde tuturor nevoilor noastre.

La 45 de ani, ca mamă a trei copii, știu cât de ușor este să organizezi totul în jurul celorlalți și să te lași pe tine la urmă. De aceea, cred că întrebarea utilă este: ‘Ce a făcut acest plan greu de urmat și de ce aș avea nevoie ca să-mi fie mai ușor?’.

Uneori, răspunsul este o masă suficient de consistentă, o variantă simplă pregătită din timp sau zece minute în care chiar ne oprim să mâncăm. Un plan alimentar are nevoie să se potrivească vieții noastre și să lase loc flexibilității. Altfel, riscăm să ne judecăm pe noi pentru un plan care ne cere mai mult decât putem oferi în acel moment”, a explicat Cristina Roman Nica.

Faptul că ne gândim mereu la ce să mâncăm ne poate consuma energia

În încercarea de a face doar alegeri „corecte” și „sănătoase”, ajungem să ne gândim la mâncare aproape tot timpul. În loc să ne bucurăm de masă, ajungem să o analizăm, să căutăm greșeli și să ne facem promisiuni pentru ziua următoare, iar grija pentru alimentație se transformă, pe nevăzute, într-un test care pune și mai multă presiune pe umerii noștri. 

„Da, poate deveni obositor, mai ales când fiecare masă se transformă într-un examen pe care trebuie să îl trecem. ‘Am voie asta?’, ‘Oare e prea mult?’, ‘Am stricat tot dacă am mâncat o prăjitură?’. În acel moment, grija pentru alimentație ajunge să ocupe foarte mult spațiu în mintea noastră.

Este o diferență între a fi atent la felul în care te hrănești și a simți că trebuie să controlezi fiecare îmbucătură. Mâncatul conștient, așa cum îl abordez în practica mea, înseamnă să fii curios: îmi este foame, mă satură această masă, îmi place, cum mă simt după? Nu presupune să te supraveghezi și să te judeci permanent.

Din perspectiva nutrițională, alimentele au valori și roluri diferite, dar etichetele de ‘bun’ și ‘rău’ pot adăuga o încărcătură morală inutilă. Ajungem ușor de la ‘am mâncat ceva rău’ la ‘nu sunt în stare să am grijă de mine’. O prăjitură nu ne anulează obiceiurile care ne susțin sănătatea, la fel cum o salată nu definește singură o alimentație echilibrată. Contează ceea ce facem în ansamblu și cu consecvență.

Îmi doresc ca oamenii să plece din cabinet cu mai multă încredere în felul în care se hrănesc. Cu repere clare, dar și cu libertatea de a se bucura de o masă, fără să o analizeze la nesfârșit. Alimentația merită atenția noastră, însă avem nevoie să ne rămână energie și pentru restul vieții”, a explicat specialista.

Citește și: Poți mânca pizza, burger sau shaorma și să slăbești? Ce se întâmplă când te abții toată săptămâna și „recuperezi” în weekend. Ana-Damaris Popovici, dietetician: „Să renunțăm la mentalitatea de totul sau nimic” EXCLUSIV

În plus, a continuat ea, mediul în care trăim are un cuvânt de spus:

„Mediul contează mult, pentru că alegerile noastre se întâmplă în mijlocul vieții de zi cu zi. Contează ce vedem când deschidem frigiderul, ce găsim pe blatul din bucătărie, unde luăm masa și ce obiceiuri avem în familie. Este mai greu să schimbi un comportament atunci când tot ce te înconjoară te invită să îl repeți.

Dacă alimentele pe care vrem să le consumăm mai rar sunt mereu la vedere, iar pentru o masă consistentă trebuie să începem totul de la zero, alegerea rapidă devine foarte tentantă. Putem face mici schimbări: fructe la îndemână, câteva ingrediente pregătite pentru o masă, o porție păstrată pentru ziua următoare. Nu trebuie să transformăm casa într-un loc al interdicțiilor, ci să facem alegerile care ne susțin mai ușor de pus în practică.

La fel, când mâncăm în fața televizorului, atenția este împărțită. Putem observa mai greu gustul, ritmul în care mâncăm sau momentul în care ne-am săturat. O masă fără ecrane, chiar și una singură pe zi pentru început, ne oferă ocazia să fim mai prezenți și să ne bucurăm de ceea ce mâncăm.

În familie, schimbarea are nevoie și de comunicare. Nu este necesar ca toți să mănânce identic, dar ajută să existe respect și sprijin pentru alegerile fiecăruia. Putem cere concret: ‘M-ar ajuta să nu insiști când spun că m-am săturat’ sau ‘Hai să găsim câteva mese care ne plac tuturor’.

Consider că este important să construim obiceiuri comune fără să transformăm masa într-un câmp de negocieri despre calorii, greutate sau alimente ‘interzise’. Copiii învață și din felul în care noi vorbim despre mâncare și despre propriul corp.

De aceea, în cabinet mă interesează și cum arată bucătăria, programul și mesele familiei. Uneori, progresul începe cu o schimbare mică în jurul nostru, care ne scutește de efortul de a rezista mereu”.

Uneori ne dorim foarte mult să slăbim, dar parcă așteptăm mereu momentul perfect pentru a începe

Pe de altă parte, chiar dacă nu suntem mulțumiți de felul în care ne simțim în corpul nostru și ne dorim o schimbare, uneori amânăm sau așteptăm condițiile perfecte pentru a începe. Dar de ce facem acest lucru?

„Uneori amânăm pentru că, în mintea noastră, schimbarea vine la pachet cu foarte multe cerințe: să gătim separat, să renunțăm la ce ne place, să facem sport, să fim mereu organizați. Ne dorim rezultatul, dar începutul pare obositor înainte să fi făcut primul pas. Atunci, ‘de luni’ sau ‘după sărbători’ devine promisiunea unui moment în care vom avea mai mult timp și energie.

Putem să ne dorim sincer să slăbim și, în același timp, să ne fie greu să acceptăm felul în care credem că trebuie să o facem. Mai ales dacă am trecut prin diete restrictive, foame, vinovăție sau kilograme care s-au întors. Amânarea poate ascunde teama de a repeta o experiență dificilă, nu lipsa dorinței de schimbare.

Mai apare și gândirea ‘totul sau nimic’: dacă nu pot respecta întregul plan, parcă nu merită să încep. Dar viața reală include aniversări, concedii, copii care au nevoie de noi și săptămâni aglomerate. Dacă schimbarea este posibilă doar când toate sunt în ordine, începutul se tot îndepărtează.

Înțeleg dorința de a spune: ‘Mă ocup și de mine după ce se liniștesc lucrurile’. Uneori chiar avem nevoie de odihnă și sprijin, iar acest lucru merită respectat. Totuși, grija pentru noi poate avea loc și în pași mici, în condițiile de acum.

În cabinet, îmi place să întreb: ‘Ce ai putea face pentru tine săptămâna aceasta, fără să îți ceri să îți reorganizezi toată viața?’. Poate fi să îți faci loc pentru prânz, să pregătești ceva pentru o zi lungă sau să ieși la o scurtă plimbare.

Nu trebuie să rezolvăm totul din prima zi. Un pas suficient de mic încât să îl putem repeta ne poate ajuta să construim încrederea că schimbarea este posibilă și în viața pe care o avem acum”, a subliniat specialista.

Ce se întâmplă după ce trece vacanța sau evenimentul pentru care am ținut dietă

Dar după ce trece vacanța sau evenimentul care ne-a motivat să ne schimbăm alimentația, presiunea dispare și ne este mai greu să rămânem la fel de conștiincioși. 

„Un eveniment sau o vacanță ne oferă un obiectiv concret și un termen. Pentru o perioadă, suntem dispuși să facem un efort suplimentar. Dar, dacă schimbările sunt trăite ca un sacrificiu temporar — ‘țin regim până la nuntă, apoi pot să mănânc din nou normal’ — este de înțeles că, după eveniment, revenim la obiceiurile familiare. Motivul care susținea efortul a dispărut, iar rutina de zi cu zi a rămas aceeași.

Un motiv puternic ne poate ajuta să începem, însă pentru a continua avem nevoie ca schimbările să aibă sens și în viața obișnuită. Îmi doresc să încap într-o anumită rochie, dar ce îmi doresc dincolo de acel moment? Să am energie pentru copii? Să mă simt mai confortabil în corpul meu? Să îmi susțin sănătatea pe termen lung? Aceste motive personale pot rămâne importante și după ce evenimentul a trecut.

Ajută să observăm și ce câștigăm pe parcurs, dincolo de cântar: poate mesele mai regulate ne fac ziua mai ușoară, poate descoperim rețete care ne plac sau ne bucurăm de timpul petrecut la plimbare. Obiceiurile sunt mai ușor de păstrat când simțim că ne oferă ceva valoros, nu doar că ne cer efort.

Aș nuanța și ideea de a rămâne „la fel de conștiincioși”. Nu avem nevoie să păstrăm permanent intensitatea dinaintea unui eveniment. Avem nevoie de câteva obiceiuri pe care le putem susține cu flexibilitate. Motivația va varia, iar o săptămână dificilă nu anulează ceea ce am construit.

De aceea, în cabinet, o întrebare importantă este: „Din ceea ce faci acum, ce te vezi făcând și peste șase luni?” Dacă răspunsul este „aproape nimic”, merită să ajustăm planul încă de acum. Îmi doresc ca grija pentru alimentație să își găsească un loc firesc în viața omului, cu loc pentru plăcere, mese în familie și zile imperfecte”, a explicat Cristina Roman Nica. 

Cum ne schimbăm alimentația fără să încercăm să schimbăm totul peste noapte

Atunci când ne hotărâm să facem o schimbare, problema nu este că nu știm ce avem de făcut. Din contră, vrem să ne organizăm mesele, să gătim mai des, să facem sport, să dormim suficient și să renunțăm la obiceiurile pe care le considerăm nesănătoase. Avem multe intenții bune, dar toate necesită timp și energie. 

„Uneori ne cerem să schimbăm într-o săptămână obiceiuri construite în ani. Vrem să mâncăm diferit, să gătim zilnic, să facem mișcare, să dormim mai mult și să renunțăm la toate lucrurile pe care le considerăm nesănătoase. Chiar dacă fiecare intenție este bună, împreună pot deveni copleșitoare. Iar când nu reușim să le susținem, ajungem să ne îndoim de noi.

O schimbare durabilă începe cu alegerea unei priorități potrivite pentru viața noastră de acum. În cabinet, mă interesează ce ar putea ajuta cel mai mult persoana respectivă și ce se simte pregătită să facă. Pentru cineva care sare peste prânz și ajunge seara foarte flămând, putem începe prin a face loc acelei mese. Nu trebuie să reorganizăm din prima zi întreaga alimentație.

Apoi transformăm intenția într-un pas concret. ‘Vreau să mănânc mai sănătos’ este o dorință; ‘în trei zile din această săptămână îmi pregătesc prânzul pentru serviciu’ este ceva ce putem pune în practică. Ne gândim și la obstacole: ce aleg dacă nu apuc să gătesc, ce am la îndemână într-o zi aglomerată? O variantă simplă de rezervă ne ajută să continuăm.

După o perioadă, ne uităm cu curiozitate la ce s-a întâmplat: a fost ușor, a ajutat, ce trebuie ajustat? Când acel pas își găsește locul în rutină, putem adăuga altul. Consecvența înseamnă și să știm să revenim după o zi dificilă, fără pedeapsă și fără să așteptăm următoarea zi de luni.

Din formarea mea în nutriție și psihologia alimentației, dar și din experiența de mamă, am învățat să prețuiesc schimbările care încap în viața unui om. Uneori, cel mai util lucru pe care îl putem face este să simplificăm. Să alegem un pas care contează și să ne oferim timp să îl învățăm”, a subliniat Cristina.

Citește și: Poți slăbi fără să ții dietă, mâncând „normal”? Bianca Teliban, nutriționist, a explicat ce presupune, de fapt, acest proces EXCLUSIV