Ce se întâmplă, de fapt, în mintea unui copil care face sport de performanță. Un antrenor de fotbal pentru juniori vorbește despre disciplină, presiune, alimentație și greșelile care îi pot afecta pe cei mici. Sursa foto: Wavebreak / Profimedia Când un copil intră în lumea sportului de performanță, schimbarea nu se vede doar în corp, ci mai ales în felul în care gândește, reacționează și crește. Devine mai disciplinat, mai atent la reguli și mai conectat la ideea de echipă. Dan Dedu, antrenor de fotbal pentru copii la Sporting Kids și Sporting Jilava, a vorbit într-un interviu pentru caloria.ro despre transformările pe care le observă în mod direct la cei mici, dar și despre rolul esențial pe care îl au alimentația, disciplina și implicarea părinților în drumul lor spre succes. La ce vârstă poate începe un copil antrenamentele de fotbal Dan Dedu, antrenor la cluburile Sporting Kids și Sporting Jilava, lucrează cu copii cu vârste cuprinse între 4 ani și adolescență, având ocazia să observe direct cum reacționează aceștia în fața provocărilor și a muncii în echipă, în funcție de etapa de dezvoltare în care se află. Din experiența sa, a înțeles că niciodată nu este prea devreme pentru ca un părinte să își înscrie copilul la antrenamente, însă așteptările trebuie adaptate în funcție de vârstă și nivelul de înțelegere al fiecărei etape. „La vârsta de 4-5-7-8 ani este o joacă. Ei vin, se împrietenesc. E exact ca la grădiniță. Ei se duc la grădiniță nu că le place lor, ci pentru că acolo și-au făcut prieteni, se duc, povestesc, este o joacă. Și la fotbal, primii pași sunt pentru joacă, atenție, coordonare, joculețe. Toată lumea câștigă, ca să se îndrăgostească de sport. Într-adevăr, după 10 ani lucrurile devin mai serioase. Puterea de absorbție a mesajelor crește. Înțeleg mai ușor ce le transmiți, sunt mult mai atenți. Dar până atunci este o joacă în care trebuie să-i lăsăm pe ei să-și dezvolte creativitatea, să-i încurajăm, să încercăm să le minimizăm frica, teama de a greși, de a dezamăgi. Eu consider că vârsta potrivită ar fi undeva la 6-7 ani. Dar, repet, este în funcție de fiecare copil. Sunt copii care absorb mesajul și informația mult mai repede, ca și la școală. Unii înțeleg lecția din clasă, alții trebuie să facă tema acasă sau să pună întrebări. Dar asta nu înseamnă că cel care absoarbe informația mai lent nu are șanse să ajungă un mare sportiv. Fiecare copil are ritmul lui, de aceea nu trebuie să punem etichete sau să lucrăm doar cu „topurile”. Mie îmi place să dezvolt toată grupa. Mâine-poimâine poate un copil nu mai vrea să vină la fotbal. Eu vreau să cresc toată generația”, a explicat antrenorul cluburilor Sporting Kids și Sporting Jilava. În zilele noastre, munca bate talentul Vorbind despre succes, Dan Dedu a răspuns unei întrebări care revine constant: „ce contează mai mult, munca sau talentul?”. În opinia sa, în fotbalul de azi, seriozitatea, disciplina și munca susținută au ajuns să cântărească mai mult decât talentul brut: „Înainte, în fotbal, acum vreo 20-30 de ani, talentul era esențial. Ajungeai fotbalist dacă exista talent. Acum, din păcate, oricât de talentat ai fi, munca bate talentul. S-a ajuns la un nivel foarte ridicat: orele de somn, când să mănânci, când să te trezești. La nivel înalt, la echipele mari cum sunt Bayern München, Manchester City, Barcelona, fiecare jucător primește un inel care monitorizează activitatea cardiacă, cât trebuie să doarmă, care este somnul cel mai bun pentru el, la ce oră trebuie să se trezească și la ce oră trebuie să mănânce, ca să dea randament. Deja tind un pic spre roboți. Pentru că este o industrie foarte mare, în care se cheltuie miliarde de euro și a devenit deja un business. Nu mai riscă niciun club să ia în ziua de astăzi un copil talentat care să aibă probleme de caracter sau dificultăți în a munci ori de a se integra într-un grup. Ca să fii cumpărat de un club din străinătate, ești monitorizat luni de zile, inclusiv la școală. Cel mai bun exemplu, de acum mai bine de 20 de ani, este Cristian Chivu, actual antrenor la Inter, mândria noastră a românilor în ziua de astăzi. Când a fost cumpărat de Ajax Amsterdam, a fost monitorizat un an de zile: ce prieteni are, ce note are, cum se pregătește, dacă iese în cluburi. Nu investește nimeni o sumă mare de bani în cineva care nu are potențialul de a o multiplica”. Acesta este și motivul pentru care antrenorul îi învață pe copiii cu care lucrează să își asume greșelile, să nu trișeze și să rămână corecți, indiferent dacă sunt sau nu priviți. „Le spun mereu această pildă: dacă ai spart un pahar de sticlă, îl poți lipi, dar nu mai poți bea apă din el. Așa e și cu ei, trebuie să muncească ca și cum cineva îi privește, chiar dacă nu o face. Doar așa pot face lucrurile cum trebuie”, a completat Dan Dedu. Alimentația corectă a unui viitor fotbalist În această ecuație, alimentația joacă un rol important. Într-o perioadă în care trăim pe fugă și, din lipsă de organizare, ajungem să ne bazăm pe mâncare semipreparată sau fast-food, cu efecte pe termen lung asupra sănătății, copiii care practică fotbal de la vârste mici urmează un meniu strict, bogat în nutrienți: „Când merg în cantonament, eu le fac meniul. Conține: la micul dejun, omletă, ouă fierte, legume, roșii, castraveți, ardei gras, brânzeturi, cașcaval afumat, brânză și cereale, fulgi de porumb, fulgi de ovăz, miere, gem, dulceață, unt. Lapte, ceai, apă. La prânz avem ciorbă întotdeauna: ciorbă de legume, de porc, de pui, supe. Felul doi poate consta în ceafă de porc la grătar, legume mexicane și salată de sfeclă. Și, obligatoriu, la prânz au ca desert un fruct, măr ori banană. Seara au cotlet de porc la grătar, cartofi natur și murături asortate, plus desert. Desertul este făcut de mână, cu puțin adaos de zahăr. Pentru că, în ziua de astăzi, zahărul este drogul alb, cum se spune”. Cum influențează sportul dezvoltarea copiilor Dincolo de dezvoltarea fizică, fotbalul are un impact mult mai profund asupra copiilor, spune Dan Dedu. Îi învață să lase deoparte egoismul și să privească dincolo de propriile nevoi. „Se schimbă foarte mult în bine. Dacă un antrenor este dedicat, copilul are parte de atenție, de argumentare și integrare într-un grup, este învățat să fie altruist. Adică să lase deoparte egoismul. Acasă, dacă o familie are un singur copil, toată atenția este asupra lui și, inevitabil, i se creează ideea că el merită totul. Tocmai de aceea, fiind un sport de echipă, la fotbal învățăm că spiritul de echipă și de sacrificiu este foarte important. Dacă eu greșesc faza asta, colegii mei trebuie să repare greșeala mea. După aceea, colegul care mi-a reparat greșeala, peste 10 minute greșește și el și trebuie să alerg eu, să mă sacrific pentru el ca să recupereze. Asta îi ajută ulterior în viață, să se integreze mai ușor și în colectivul de la muncă. Dacă nu ajunge fotbalist, va fi un angajat care va ști ce înseamnă munca în echipă”, a subliniat antrenorul. Mai mult decât atât, spune el, timpul petrecut la antrenamente și lecțiile primite în acest context echilibrează influențele negative pe care cei mici le primesc adesea din social media. Din experiența sa, Dan Dedu a observat că cei care petrec mult timp în fața telefoanelor pot ajunge să dezvolte comportamente agresive și o tendință crescută spre violență. „De aproape patru ani, de când mi-am început activitatea la școală, le tot spun părinților și mai ales copiilor despre influența negativă pe care o au telefoanele asupra lor și despre faptul că ar trebui să fie controlați constant, să se vadă pe ce site-uri intră, cu cine comunică, ce limbaj folosesc pe telefoane și pe ce aplicații intră. Văd copii foarte agitați, lipsiți de atenție, cu probleme de concentrare, pentru că anumite zone din creier, inclusiv cortexul cingular anterior, sunt afectate. Acesta este responsabil și de empatie. Dacă nu gestionăm corect situația și nu le oferim alternative, va fi din ce în ce mai greu să lucrăm cu copiii în perioada următoare”, a subliniat Dan Dedu, care recunoaște că a întâlnit copii care reacționează cu amuzament în fața unor situații grave. Rolul părinților și influența pe care aceștia o au asupra copiilor Din această perspectivă, în drumul spre performanță al unui copil, este important ca părinții să facă echipă cu antrenorul. Acesta din urmă încearcă să le devină, dincolo de profesor, un prieten, o persoană cu care ei pot discuta despre fiecare problemă. Dacă au probleme acasă sau dureri de oase în perioadele de creștere, de exemplu, el trebuie să știe, pentru a nu pune mai multă presiune pe umerii lor. „Pentru copiii noștri nu suntem lumea lor. Ei copiază nu doar ce spunem, dar și ce facem noi, comportamentul nostru. Poate nu pun în practică în luna următoare, dar peste câteva luni sigur o să o facă. Din păcate trebuie să educăm părinții, ca să putem să avem o șansă mică cu copiii”, a spus antrenorul. Una dintre cele mai mari greșeli ale adulților este lipsa de consecvență: îi ceartă pe cei mici atunci când nu joacă perfect și îi laudă peste măsură atunci când o fac, implementându-le ideea că nu au voie să greșească. În schimb, după fiecare meci, aceștia ar trebui să le explice atât ce au făcut bine, cât și ce mai au de lucrat, pentru echilibru și pentru a-i împiedica să caute validare și explicații în exterior.Totodată, dacă eforturile lor sunt apreciate doar în momentele de victorie, copiii au de suferit. „Noi suntem plasa lor de siguranță. Știu că în brațele noastre și cu ajutorul vorbelor noastre ei își găsesc liniștea, siguranța și încrederea. Dacă noi le tăiem aceste trei paliere, ei nu o să poată niciodată să se dezvolte. Faptul că ai ieșit astăzi pe locul doi, este o performanță pe care o poți îmbunătăți. Trebuie să înveți din greșeli și să multiplici faptele bune”, a explicat Dan Dedu. Dacă simte că dezamăgește, cel mic își poate dori să renunțe. Același lucru se poate întâmpla în lipsa unui echilibru între sport, școală și viața socială, când presiunea ajunge să fie mai mare decât poate suporta. „Comportamentul de acasă, de la școală și de la sport trebuie să fie, cumva, uniform. Copiii la vârsta asta pot fi duplicitari. Cu mine stau o oră la antrenament și pot să se comporte exemplar, că îi e frică de pedepse sau că îl scot din echipă. Îi poți ‘șantaja’, dacă vezi că îi place fotbalul, nu îl mai aduci la fotbal și atunci poți corecta celelalte deficiențe: notele de la școală, comportamentul, să nu mai facă bullying”, a completat antrenorul. Citește și: Singurele sporturi pe care cofeina chiar le influențează Distribuie articolul pe: