Un caz care a atras atenția lumii medicale este cel al lui Joy Milne, o asistentă medicală pensionară din Scoția. foto: midlandsderm Organismul nostru eliberează permanent o varietate impresionantă de substanțe chimice prin piele și respirație. Multe dintre acestea au un miros specific, iar unele pot trăda prezența unor afecțiuni încă din stadii incipiente. Tocmai de aceea, cercetătorii explorează astăzi posibilitatea de a folosi aceste „semnale olfactive” pentru a dezvolta metode inovatoare de diagnosticare timpurie, relatează BBC. Intuiția unei asistente care a dus la o descoperire majoră Un caz care a atras atenția lumii medicale este cel al lui Joy Milne, o asistentă medicală pensionară din Scoția. Cu ani înainte ca soțul ei să primească diagnosticul de boală Parkinson, Milne observase că acesta căpătase un miros neobișnuit, asemănător cu moscul. Ulterior, ea a realizat că și alți pacienți cu Parkinson emanau același tip de miros distinctiv. La început, oamenii de știință au privit povestea cu scepticism, dar au decis să îi testeze percepția. I-au oferit 12 tricouri, dintre care 6 aparțineau unor pacienți cu Parkinson. Milne i-a identificat corect pe toți cei 6, dar a indicat și un al șaptelea tricou ca având același miros. Persoana respectivă a fost diagnosticată cu Parkinson un an mai târziu. „A fost uluitor. Practic, a reușit să anticipeze boala, la fel cum observase la soțul ei”, a explicat chimista Perdita Barran. Joy Milne are hiperosmie ereditară Se pare că Joy Milne are hiperosmie ereditară, adică un simț al mirosului mult mai fin decât media. Această particularitate rară a transformat-o într-un partener valoros pentru echipele de cercetare. În prezent, laboratorul condus de Barran analizează sebumul – stratul uleios secretat de piele – al pacienților cu Parkinson. Folosind metode moderne de cromatografie și spectrometrie, specialiștii încearcă să identifice compușii chimici care se modifică odată cu apariția bolii. Din cele aproximativ 25.000 de substanțe detectate la nivelul pielii, aproape 3.000 prezintă variații specifice la pacienții cu Parkinson, în special lipide și acizi grași cu lanț lung. Citește și: De ce ne înroșim la față atunci când simțim rușine, conform specialiștilor Aceste modificări chimice, generate de schimbări metabolice, duc la apariția unor compuși organici volatili (COV), responsabili pentru mirosul distinct pe care un nas foarte sensibil îl poate detecta. Cercetătorii speră ca pe baza acestor date să creeze un test rapid, neinvaziv și eficient pentru depistarea timpurie a bolii. Mirosul – un instrument universal de diagnostic? Această abordare nu se limitează doar la Parkinson. Există deja numeroase studii care arată că bolile lasă o „semnătură olfactivă”. Cancerul: câinii dresați pentru a detecta cancerul de prostată au reușit să identifice boala în probe de urină cu o acuratețe impresionantă, de 99%. Leziuni cerebrale: cercetătorul Bruce Kimball de la Monell Chemical Senses Centre lucrează la un test bazat pe COV prezenți în urină, care ar putea semnala rapid o comoție la sportivi. În experimente pe șoareci, traumatismele craniene au produs un miros caracteristic. Malarie: s-a constatat că pielea copiilor infectați emană un miros care atrage țânțarii. Descoperirea ar putea fi folosită în viitor pentru combaterea răspândirii bolii. În paralel, echipe de ingineri și fizicieni încearcă să transforme aceste observații biologice în instrumente tehnologice. De exemplu, Andreas Mershin, fizician și cofondator al companiei RealNose.ai, dezvoltă un „nas artificial” care combină receptori olfactivi umani cultivați în laborator cu inteligență artificială. Scopul său este de a detecta cancerul de prostată fără proceduri invazive. „E frustrant să știm că semnalul este deja la suprafață și câinii îl simt, iar noi tot recurgem la metode dureroase”, spune Mershin. Citește și: 6 semne ale cancerului pancreatic pe care nu trebuie să le ignori Distribuie articolul pe: