De ce nu dorm bebelușii noaptea și ce este, de fapt, normal în primii ani de viață? Un specialist explică trezirile frecvente, adormirile dificile și semnele la care părinții ar trebui să fie atenți. Imagine reprezentativă. Sursa foto: DPphoto / Profimedia Somnul bebelușilor rămâne una dintre cele mai mari provocări pentru părinții aflați la început de drum. Între sfaturi contradictorii, nopți fragmentate și multă oboseală, granița dintre „normal” și „problemă” devine greu de definit. În acest context, Ioana Sfîrnaciuc, consultant în somnul bebelușilor și al copiilor mici, a explicat ce se află, de fapt, în spatele acestor dificultăți, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru caloria.ro. Somnul bebelușilor se poate educa? Ioana Sfîrnaciuc, informații utile pentru părinți Uneori, poate, perioada sarcinii ar fi mai ușoară dacă nu ar exista toate temerile cu care se confruntă mamele, alimentate de celebrele avertizări „dormi acum, că după o să vezi tu” sau „stai să vezi când o să te țină trează toată noaptea”. Somnul bebelușilor este aproape un subiect tabu. Părinții celor care dorm toată noaptea sunt considerați chiar mai norocoși decât câștigătorii marelui premiu la Loto. În schimb, cei care au acasă micuți care par că nu vor, pur și simplu, să doarmă, încep să se simtă neputincioși. Ioana Sfîrnaciuc, mamă și consultant certificat în somnul bebelușilor și copiilor mici, a fost acolo. După nașterea fiului său, deși credea că este pregătită pentru nopțile nedormite, a urmat o perioadă dificilă: legănat ore în șir, alăptat haotic și treziri foarte dese. Asta a împins-o să caute răspunsuri. Iar după ce le-a găsit, nu le-a păstrat doar pentru ea, ci a devenit sprijin pentru părinții aflați la început de drum. „Este nevoie să ne adaptăm continuu” Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru caloria.ro, ne-a explicat ce înseamnă, de fapt, somnul „bun” al bebelușilor și copiilor mici, ce greșeli frecvente fac adulții și când este momentul să apeleze la un specialist. „Somnul nu e linear, de aceea este nevoie să ne adaptăm continuu. Depinde de așteptările pe care le avem, dar somnul bun înseamnă treziri pentru foame reală sau nevoi fiziologice, excluzând perioadele de erupție dentară sau de dezvoltare în care somnul poate să fie mai dificil. Un bebeluș care doarme bine va avea adormiri ușoare, somnuri consolidate (după 6 luni) si nopți în care poate lega ciclurile de somn fără a avea nevoie de ajutor constant din exterior”, ne-a explicat Ioana. Citește și: Puiul de somn zilnic: ne face rău sau bine? Un cercetător în somn explică „În primele 3 luni de viață, trezirile dese sunt complet normale” Este firesc ca bebelușul să se trezească mai des în primele luni de viață, pentru că abia se obișnuiește cu mediul și are nevoie să fie hrănit mai des. În timp, însă, aceste treziri încep să se rărească, pe măsură ce somnul se reglează treptat. „În primele 3 luni de viață, trezirile dese sunt complet normale (la fiecare 2-3h) fiind cauzate de nevoia de a se hrăni mai des, disconfort, confuzia zi-noapte. De la vârsta de 4 luni, un bebeluș poate lega și 6-8h de somn, iar hrănirile să fie 2/3 pe noapte. Odată cu introducerea meselor solide, am lucrat cu bebeluși care dormeau toată noaptea de la 9 luni, dar e complet realist să ne așteptăm de la vârsta de 1 an să doarmă întreaga noapte”, a completat specialista. Mulți părinți ajung să se întrebe dacă somnul bebelușului poate fi organizat după un program sau dacă ritmul lui ar trebui, mai degrabă, lăsat complet liber. Ioana Sfîrnaciuc spune că, începând cu vârsta de aproximativ 3 luni, se poate contura un program orientativ al zilei, cu treziri în intervalul biologic 6:00–8:00, în funcție de nevoile copilului, de ferestrele de veghe și de semnalele de somn pe care acesta le transmite. „Bebelușul, copilul mic are nevoie de predictibilitate, iar un program ne ajută să fim mai organizați, dar și pe el să fie mai odihnit. Nu indic un program cu ore fixe, ci urmând intervalul orientativ de veghe și numărul de ore de somn recomandate conform vârstei pe care o are copilul”, a spus specialista. De ce nu dorm copiii bine? Cele mai frecvente greșeli ale părinților Ioana Sfîrnaciuc a mărturisit faptul că printre cele mai frecvente greșeli pe care le fac părinții și care pot afecta somnul copiilor mici se numără așteptările nerealiste, cum ar fi ideea că un bebeluș ar trebui să doarmă toată noaptea încă de la 6-7 luni. De asemenea, multe dificultăți apar atunci când copilul este ținut treaz mai mult timp, în încercarea de a-l obosi, însă acest lucru duce de fapt la suprasolicitare, adormiri mai grele și nopți mai agitate. O altă greșeală des întâlnită este lipsa de echilibru în somnul de zi, fie prin limitarea lui, fie prin „compensarea” după nopți mai dificile, ceea ce poate dereglă ritmul copilului. La fel de importantă este rutina de somn, pe care unii părinți fie nu o au, fie o aplică inconsecvent, deși copiii au nevoie de predictibilitate și pași constanți pentru a se simți în siguranță. În plus, nu toți copiii pot adormi oriunde și oricum, unii având nevoie și în timpul somnurilor de zi de condiții potrivite, precum întuneric și liniște, pentru a avea un somn odihnitor și adormiri mai ușoare. Ce sunt regresiile de somn și cât durează, ele, de fapt? Un alt subiect care îi pune adesea pe părinți pe gânduri este cel al regresiilor de somn, acele perioade în care somnul pare să se dea peste cap dintr-odată și care vin, de multe ori, cu multă oboseală și confuzie. „Regresiile vin la pachet cu noi achiziții foarte importante (rostogolitul, mersul în 4, etc) și sunt perioade scurte de timp în care somnul poate să fie afectat. Dar, dacă un copil nu are o igienă bună a somnului, nu a avut niciodată program, un mediu de somn potrivit și o rutină de somn, poate părea că este continuu într-o regresie. Pot dura de la 2 săptămâni la 1 lună, dar sunt copilași care nu le simt deloc, având obiceiuri bune de somn, pe care părinții le mențin și în această perioadă”, a completat Ioana Sfîrnaciuc. Semnele care ar trebui să atragă atenția părinților Nu doar numărul orelor de somn contează, ci și calitatea acestuia. Chiar dacă un bebeluș pare că doarme mult, părinții pot simți că, în realitate, nu este cu adevărat odihnit. Există câteva semne la care merită să fie atenți, care îi pot ajuta să înțeleagă mai bine ce se întâmplă. „Ne dăm seama că programul nu e potrivit atunci când adormirile sunt mereu dificile (refuz, plâns), trezirile sunt dese ( la fiecare 1/2h), apar perioade de 2-3h în care copilul stă treaz noaptea, dar pot apărea și trezirile foarte matinale, înainte de ora 6:00”, a subliniat Ioana. Când este necesară intervenția unui specialist Un lucru important este ca părinții să fie conștienți că în spatele unui „somn bun” stă un proces complex și că, dacă simt că au nevoie de ajutor, nu este deloc o rușine să îl ceară. Un specialist îi poate ghida și poate aduce mai mult echilibru și liniște în familie. „Somnul bun se construiește pas cu pas, cu multă blândețe, predictibilitate, consecvență. Lucrez cu mulți viitori părinți, de aceea nu e niciodată prea devreme sau prea târziu pentru a apela la un specialist. Dar e foarte important să cerem ajutor atunci când copilul plânge la fiecare adormire, refuză constant somnul, adoarme doar după 22:00-23:00, există treziri la fiecare 1-2h indiferent de vârstă și are nevoie de sprijin constant pentru a readormi. Nopțile nedormite nu trebuie să devină o normalitate atunci când copilul este ok din punct de vedere medical. Înainte de a stabili o consultație, ne asigurăm că orice problemă medicală a fost eliminată după discuția cu mediul pediatru care urmărește copilul, ca mai apoi să implementăm schimbările. Acestea nu vin peste noapte, nu există o formulă magică în trei zile, ci un plan adaptat nevoilor copilului și temperamentului lui. Somnul bun și sănătos se clădește ușor în prezența și cu prezența părintelui”, a concluzionat Ioana Sfîrnaciuc. Distribuie articolul pe: