Un virus comun, cu efecte ascunse în timp: BK polyomavirus. foto:chatgpt Ce este BK polyomavirus? Un virus contractat de majoritatea oamenilor încă din copilărie, aparent inofensiv și uitat odată cu trecerea anilor, ar putea avea un rol neașteptat în apariția cancerului de vezică urinară la vârsta adultă. Cercetările recente scot la iveală un mecanism complex prin care această infecție timpurie lasă „urme genetice” ce pot favoriza dezvoltarea cancerului chiar și după câteva decenii. Descoperirea oferă o explicație nouă pentru cazurile de cancer vezical în care nu se identifică niciun agent viral activ în tumori. Un virus comun, cu efecte ascunse în timp: BK polyomavirus BK polyomavirus (BKPyV) este extrem de răspândit, fiind prezent la aproape toți adulții. Infecția apare de regulă în copilărie și este atât de ușoară încât trece adesea neobservată. Cu toate acestea, virusul nu este eliminat complet din organism, ci rămâne într-o stare latentă, „adormit”, în special în celulele rinichilor, unde poate persista toată viața. Deși ani la rând nu provoacă probleme, cercetătorii au descoperit că reactivarea sa, chiar și temporară, poate declanșa procese biologice care afectează ADN-ul celulelor sănătoase din vezica urinară, crescând riscul de cancer. Rolul paradoxal al sistemului imunitar Celulele vezicii urinare detectează prezența virusului și declanșează un răspuns imun, eliberând interferoni – molecule de alarmă care activează două enzime importante: APOBEC3A și APOBEC3B, conform kidneyresearchuk.org. Atunci când BKPyV se reactivează, acesta este eliminat prin urină. Aceste enzime au rolul de a ataca materialul genetic al virusului pentru a-i bloca multiplicarea. Problema apare deoarece ele nu acționează selectiv. În timpul acestui proces, pot induce mutații și în ADN-ul celulelor sănătoase din jur, generând un stres genetic care, acumulat în timp, poate duce la transformări canceroase. Ce au arătat experimentele de laborator Pentru a înțelege mai bine fenomenul, cercetătorii au folosit organoizi – structuri de țesut vezical cultivate în laborator. Rezultatele au fost surprinzătoare: celulele infectate direct cu virusul sunt eliminate rapid de organism printr-un mecanism numit extruzie apicală, prin care sunt „expulzate” din țesut. În schimb, celulele vecine, neinfectate, rămân expuse la niveluri crescute de enzime APOBEC3. Acestea acumulează mutații genetice similare celor identificate ulterior în tumorile de vezică urinară. Atunci când activitatea genelor APOBEC3A și APOBEC3B a fost blocată, mutațiile nu au mai apărut. Un efect similar s-a observat și prin inhibarea interferonilor, sugerând posibile direcții de prevenție. De ce tumorile nu conțin virusul Studiul aduce acum un răspuns clar: virusul dispare odată cu celulele infectate, eliminate cu mult înainte ca tumora să se dezvolte. Mult timp, medicii s-au întrebat de ce tumorile de vezică nu prezintă urme ale BKPyV, dacă acesta ar fi implicat în apariția cancerului. Celulele „martor”, afectate indirect de răspunsul imun, supraviețuiesc și continuă să acumuleze mutații timp de ani sau chiar zeci de ani. Analiza a peste 300 de tumori invazive a arătat că aproximativ 36% dintre mutațiile identificate poartă amprenta caracteristică enzimelor APOBEC3. De ce unii oameni sunt mai expuși Nu toate persoanele reacționează identic la reactivarea virusului. Nivelurile de APOBEC3A și APOBEC3B diferă de la individ la individ, fiind influențate de factori genetici și de mediu. Această variabilitate ar putea explica de ce unii oameni dezvoltă mutații periculoase și, în timp, cancer, în timp ce alții nu prezintă niciodată probleme. Citește și: Ecranele, folosite pentru a liniști bebelușii agitați, pot avea efecte pe termen lung asupra creierului, arată un studiu Ce schimbă această descoperire pentru viitor Până acum, BKPyV era asociat mai ales cu complicații la persoanele cu sistem imunitar slăbit. Noile date arată însă că virusul poate avea efecte pe termen lung și asupra indivizilor aparent sănătoși. Cercetătorii iau în calcul mai multe strategii pentru viitor: dezvoltarea unor vaccinuri care să prevină infectarea sau reactivarea virusului; terapii antivirale care să reducă eliminarea BKPyV în urină; screening urinar periodic pentru persoanele cu risc crescut; tratamente țintite care să blocheze semnalele de interferon și să limiteze apariția mutațiilor ADN. Ce este important să știm despre BK polyomavirus este prezent la aproximativ 95% dintre adulți; se transmite ușor în copilărie, prin contact cu urina sau secrețiile persoanelor infectate; infecția este de obicei ușoară sau asimptomatică; rămâne latent în rinichi și se poate reactiva ulterior; poate contribui indirect la apariția cancerului de vezică prin acumularea lentă de mutații genetice în celulele sănătoase. Citește și: Sute de substanțe chimice uzuale pot distruge bacteriile benefice din intestin Distribuie articolul pe: