Boala Alzheimer: litiul poate ajuta la încetinirea declinului cognitiv?

Boala Alzheimer fură amintiri și distruge vieți! Cu toate acestea, în ciuda cercetărilor abundente, cele mai timpurii modificări ale creierului care declanșează această boală rămân încă neclare, ceea ce face dificilă găsirea de tratamente eficiente.

Dar ar putea litiul – un metal pe care cei mai mulți dintre noi îl cunoaștem mai bine pentru utilizarea sa în baterii sau ca tratament pentru tulburările de dispoziție – să joace un rol în sănătatea cognitivă? Noi cercetări arată că acest mineral poate juca un rol cheie în protejarea împotriva bolii Alzheimer.

Litiul poate juca un rol în sănătatea cognitivă?

Boala Alzheimer este legată de acumularea a două proteine dăunătoare: beta-amiloid și tau. Beta-amiloid se aglomerează în afara celulelor creierului (neuroni), formând plăci lipicioase care blochează comunicarea. Tau se răsucește în încurcături în interiorul celulelor, perturbând structura și funcția acestora. Împreună, deteriorează rețeaua delicată de neuroni care susține memoria și gândirea, conform theconversation.com.

Dar de aproape un deceniu, oamenii de știință de la Universitatea Harvard au descoperit și importanța neașteptată a litiului în creier.

Litiul este prezent în mod natural în cantități mici în creier. Acest litiu provine din dieta noastră, unde este transportat prin fluxul sanguin către celulele creierului. Dar cercetătorii au descoperit că, pe măsură ce oamenii trec de la o deficiență cognitivă ușoară – o etapă adesea văzută ca un semn de avertizare pentru boala Alzheimer – la boala Alzheimer completă, nivelul lor de litiu scade. Această pierdere de litiu pare să declanșeze cascada de schimbări care duc la pierderea memoriei și confuzie.

Citește și: O vitamină „ar putea proteja” împotriva Alzheimer, potrivit descoperirii ultimului studiu

Acest studiu recent ajută acum să explice de ce o pierdere de litiu este legată de boala Alzheimer. Studiul a arătat că litiul acționează ca un apărător natural – ajutând la ținerea sub control a amiloidului și a tau-ului. Când nivelul de litiu scade, creierul devine mai vulnerabil la aceste proteine toxice.

Cei cu deficiențe cognitive ușoare aveau semnificativ mai puțin litiu în creie

Cercetătorii au descoperit această legătură prin efectuarea de examinări post-mortem ale țesutului cerebral prelevat de la persoane care se aflau în diferite stadii de sănătate cognitivă. Cei cu deficiențe cognitive ușoare aveau semnificativ mai puțin litiu în creier în comparație cu cei care aveau o sănătate cognitivă bună. Nivelurile au fost chiar mai scăzute la pacienții cu Alzheimer.

Interesant, ei au descoperit că litiul nu dispare pur și simplu. O mare parte din ea devine prinsă în plăcile de amiloid, care o blochează departe de celulele creierului acolo unde este cel mai necesar. Aceasta înseamnă că, chiar dacă nivelurile totale de litiu nu scad drastic, celulele creierului pot fi înfometate de efectele sale protectoare.

Citește și: Și dacă extrasul de cont bancar ar putea detecta Alzheimer cu 10 ani înainte?

Au redus cu 50% litiul alimentar al șoarecilor și au observat rezultatele

Deci, pentru a explora ce se întâmplă atunci când litiul lipsește complet, oamenii de știință au studiat apoi șoarecii – atât șoareci sănătoși, cât și șoareci care au fost modificați genetic pentru a dezvolta simptomele Alzheimer. Ei au redus cu 50% litiul alimentar al șoarecilor și au observat rezultatele.

Efectele au fost izbitoare. Șoarecii cu litiu redus au prezentat o acumulare mai rapidă de amiloid și tau, mai multă inflamație a creierului și conexiuni pierdute între neuroni – toate esențiale pentru învățare și memorie. De asemenea, șoarecii modificați genetic au avut rezultate mai proaste la testele de memorie.

Ce este enzima GSK3β?

La baza acestui proces se află o enzimă numită GSK3β. Litiul menține în mod normal această enzimă sub control. Dar când litiul este scăzut, GSK3β devine hiperactiv, încurajând tau să se comporte anormal și să formeze încurcături care dăunează neuronilor. Această enzimă acționează ca un comutator, înclinând celulele creierului către boală dacă nu este controlată.

Vestea bună este că studiul nu s-a oprit la identificarea problemei. Cercetătorii au tratat șoarecii cu orotat de litiu, o formă a mineralului care este mai puțin probabil să fie prins de plăcile de amiloid. Acest tratament a prevenit acumularea dăunătoare de beta-amiloid și tau, a redus inflamația, a păstrat conexiunile neuronale și a îmbunătățit memoria.

De ce e important litiul?

Această cercetare transformă litiul ca mai mult decât un oligomineral uitat. Pare a fi un gardian vital al sănătății creierului, protejând neuronii și menținând funcția cognitivă de-a lungul vieții. Perturbarea echilibrului de litiu ar putea fi unul dintre primii pași către Alzheimer – chiar înainte de apariția simptomelor.

Rolul protector al litiului nu este complet nou. A fost folosit în psihiatrie de zeci de ani, în special pentru a gestiona tulburarea bipolară, unde stabilizează starea de spirit. Dar dozele medicinale sunt mult mai mari decât cantitățile mici prezente în mod natural în creier. Acest studiu este primul care dezvăluie că chiar și aceste niveluri mici, naturale, au o funcție de protecție crucială.

Dincolo de boala Alzheimer, litiul susține creșterea creierului, protejează celulele nervoase și calmează inflamația, toate importante pentru o îmbătrânire sănătoasă. Menținerea nivelului de litiu stabil ar putea avea beneficii mai largi în prevenirea demenței și susținerea rezistenței creierului.

Unul dintre motivele pentru care litiul nu a mai fost proeminent în cercetarea Alzheimer este simplitatea sa. Nu vizează o moleculă, ci acționează ca un conductor, echilibrând mai multe procese ale creierului. Acest lucru face ca studiul să fie mai greu, dar nu mai puțin important.