Apă oxigenată peste rană? Cât de mult ajută

Apă oxigenată peste rană? Atunci când aplicăm apă oxigenată pe o rană, observăm imediat cum începe să facă spumă și să provoace o senzație de usturime. Această reacție, adesea inconfortabilă, stârnește frecvent întrebări legate de eficiența reală a acestei substanțe în procesul de vindecare.

Apa oxigenată – eficientă sau dureroasă în tratarea rănilor?

Deși organismul uman dispune de mecanisme proprii de regenerare și reparare a țesuturilor, eficiența cu care acestea funcționează depinde de mai mulți factori, printre care se numără vârsta, starea generală de sănătate și severitatea leziunii.

În ciuda capacității naturale de vindecare, în anumite situații este necesară intervenția externă pentru a susține procesul, a grăbi refacerea țesuturilor afectate și, cel mai important, a preveni apariția complicațiilor precum infecțiile.

Apa oxigenată este adesea folosită în acest scop datorită proprietăților sale antiseptice, însă este important să înțelegem nu doar beneficiile, ci și limitele ei, mai ales în contextul unei utilizări frecvente sau necorespunzătoare.

Utilizarea apei oxigenate pe răni nu este întotdeauna recomandată

Este adevărat că apa oxigenată (sau peroxidul de hidrogen) are capacitatea de a distruge o gamă largă de agenți patogeni, inclusiv bacterii, virusuri și ciuperci. Acest efect se datorează proprietăților sale puternic oxidative, care o transformă într-un aliat aparent ideal pentru dezinfectarea rănilor. La prima vedere, pare logic să aplicăm această substanță pe o leziune deschisă pentru a reduce riscul unei infecții.

Totuși, realitatea este mai complexă. Utilizarea apei oxigenate pe răni nu este întotdeauna recomandată, deoarece pe lângă distrugerea microorganismelor dăunătoare, ea poate afecta și celulele sănătoase implicate în procesul de vindecare.

Citește și: Apa de cocos de la Lidl, lăudată de un nutriționist: ieftină, naturală și plină de beneficii pentru sănătate

Ce este, de fapt, apa oxigenată?

Din punct de vedere chimic, apa oxigenată este o moleculă compusă din doi atomi de hidrogen și doi atomi de oxigen (H₂O₂), similară apei, dar cu o structură instabilă. Această instabilitate rezultă din legătura slabă dintre atomii de oxigen, care se poate rupe cu ușurință, eliberând radicali liberi – particule extrem de reactive.

Deși acești radicali pot distruge agenții patogeni, ei pot, de asemenea, să afecteze celulele proprii ale organismului, provocând stres oxidativ și, în cazuri mai grave, moarte celulară.

Organismul uman produce în mod natural cantități mici de peroxid de hidrogen ca parte a metabolismului celular, dar acest echilibru este fin reglat. O expunere excesivă la peroxid poate dezechilibra acest sistem și poate interfera negativ cu procesul de regenerare a țesuturilor.

De ce utilizarea apei oxigenate pe răni poate fi riscantă

Chiar dacă apa oxigenată este eficientă în distrugerea agenților patogeni periculoși, aceeași acțiune oxidativă care o face utilă poate deveni dăunătoare pentru celulele sănătoase ale pielii. Atunci când este utilizată într-o concentrație suficient de puternică, substanța nu face distincție între bacterii și celulele implicate în vindecare — ceea ce înseamnă că poate compromite procesele esențiale ale regenerării tisulare.

Prin interferarea cu mecanismele naturale ale organismului de reparare a țesuturilor, apa oxigenată nu doar că nu sprijină vindecarea, dar poate chiar încetini acest proces. Celulele care ar trebui să refacă structura pielii pot fi distruse sau afectate, ceea ce prelungește durata de recuperare și crește riscul de complicații.

Un alt pericol major asociat cu folosirea necorespunzătoare a apei oxigenate este pătrunderea oxigenului gazos în fluxul sanguin.

Dacă acest lucru se întâmplă — un risc real în cazul rănilor profunde sau al utilizării excesive — oxigenul poate ajunge să circule prin vasele de sânge și să provoace afecțiuni grave. Printre cele mai severe se numără infarctul miocardic (atac de cord), accidentul vascular cerebral și embolia pulmonară, toate fiind potențial letale, scrie vinmec.com.

În concluzie, deși apa oxigenată pare o opțiune la îndemână pentru tratarea rănilor, riscurile asociate cu utilizarea sa depășesc beneficiile, mai ales în mediul casnic.

O alternativă mult mai sigură și recomandată de specialiști constă în curățarea rănilor cu soluție salină sterilă și aplicarea unor produse antibacteriene aprobate, disponibile în farmacii. Aceste metode sprijină vindecarea fără a pune în pericol celulele sănătoase sau sănătatea generală.

Citește și: Modalitatea simplă de a elimina microplasticele din apa de băut

Cum se vindecă, de fapt, o rană

Vindecarea unei răni este un proces complex și fascinant, prin care organismul nostru își repară singur țesuturile afectate. Deși pare simplu la suprafață, fiecare zgârietură sau tăietură declanșează un mecanism biologic bine organizat, format din mai multe etape care se desfășoară în ordine precisă.

Faza de hemostază – oprirea sângerării

Imediat după apariția rănii, corpul reacționează pentru a opri pierderea de sânge. Vasele de sânge se contractă (vasoconstricție), iar plachetele sanguine (trombocitele) se adună la locul leziunii și formează un cheag. Acest cheag funcționează ca un dop biologic ce previne hemoragia și protejează rana de contaminare externă.

Inflamația – curățarea rănii

În următoarele ore și zile, zona afectată devine ușor roșie, caldă și poate fi ușor dureroasă. Aceste semne sunt normale și indică faptul că sistemul imunitar lucrează. Celulele imunitare, cum sunt neutrofilele și macrofagele, migrează către rană și distrug bacteriile sau resturile celulare. Practic, organismul face „curățenie” înainte de a începe reconstrucția.

Proliferarea – reconstruirea țesutului

După curățarea rănii, începe procesul de refacere. Celulele pielii (keratinocitele) și ale vaselor de sânge se multiplică, formând un țesut nou. Apare un țesut temporar numit „țesut de granulație”, bogat în colagen și vase capilare, care oferă suport pentru regenerare. Este etapa în care rana începe să se „strângă” vizibil.

Maturarea (remodelarea) – întărirea finală

Ultima etapă poate dura de la câteva săptămâni până la luni, în funcție de adâncimea și mărimea rănii. Țesutul temporar este înlocuit treptat cu țesut matur, mai rezistent. Colagenul se reorganizează, iar pielea capătă o consistență și o structură mai apropiată de cea inițială. Uneori, rămâne o cicatrice, care este rezultatul acestui proces de reparare.