Și copiii pot mânca pe fond emoțional. Cum se calculează greutatea ideală și greșeala pe care o fac des părinții. Dr. Oana Bogdana Greblă, nutriționist pediatric: „Alimentația nu trebuie transformată într-o sursă de stres, vinovăție sau rușine” EXCLUSIV

Google Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
|Andreea Manole |
Și copiii pot mânca pe fond emoțional. Cum se calculează greutatea ideală și greșeala pe care o fac des părinții. Dr. Oana Bogdana Greblă, nutriționist pediatric: „Alimentația nu trebuie transformată într-o sursă de stres, vinovăție sau rușine” EXCLUSIV

Un copil poate căuta alinare în dulciuri atunci când este trist sau stresat. Sursa foto: Stock Budget / Profimedia

„O să crească”. „O să se schimbe când crește”. „E copil acum”. Sunt explicații pe care adulții le aduc în discuție atunci când observă că un copil a luat în greutate. Chiar și așa, de multe ori, părinții tind să îi limiteze porțiile sau să îi interzică anumite alimente, în special dulciurile. Dincolo de kilograme, însă, relația celui mic cu mâncarea se construiește încă din primii ani de viață și poate fi ușor influențată, chiar fără să ne dăm seama. Mai mult decât atât, și copiii pot mânca pe fond emoțional, chiar dacă, de multe ori, „cei mari” sunt de părere că la vârste fragede nu există motive pentru a fi stresat sau neliniștit. 

Într-un interviu acordat exclusiv pentru caloria.ro, Dr. Oana Bogdana Greblă, nutriționist pediatric, a vorbit despre riscurile restricțiilor alimentare și semnele care ar trebui să le atragă atenția părinților.

Care este greutatea ideală a unui copil? Indicatorii de care specialiștii țin cont

Andreea Manole (caloria.ro): Dacă părinții observă că micuțul lor a luat în greutate, cum își pot da seama dacă este un motiv de îngrijorare? La copii, cum se stabilește dacă greutatea este potrivită pentru vârsta și înălțimea lor?

Dr. Oana Bogdana Greblă: În cazul copiilor, evaluarea greutății este diferită de cea a adulților. Nu ne putem raporta exclusiv la numărul de kilograme sau la aspectul fizic, ci trebuie să ținem cont de ritmul de creștere, vârstă, sex, înălțime și evoluția copilului în timp.

Un instrument important îl reprezintă curbele de creștere și percentilele IMC (indicele de masă corporală) pentru vârstă și sex, conform standardelor pediatrice. Acestea ne ajută să identificăm dacă dezvoltarea copilului se încadrează în limitele așteptate sau dacă există o tendință de acumulare excesivă de țesut adipos.

La fel de importantă este evaluarea istoricului alimentar, a nivelului de activitate fizică, a somnului și a eventualelor antecedente familiale.

Recomand părinților să nu aștepte ca problema să devină evidentă pentru a solicita o evaluare nutrițională. O consultație preventivă la doctorul dietetician poate identifica din timp anumite tendințe și poate contribui la corectarea lor prin măsuri simple, adaptate vârstei și nevoilor copilului.

Prevenția este întotdeauna mai eficientă decât intervenția tardivă, iar monitorizarea periodică a creșterii este esențială pentru sănătatea copilului.

Dr. Oana Bogdana Greblă, nutriționist pediatric. Sursa foto: arhivă personală/ Oana Bogdana Greblă
Dr. Oana Bogdana Greblă, nutriționist pediatric.
Sursa foto: arhivă personală/ Oana Bogdana Greblă

Restricțiile alimentare severe au consecințe mai grave decât simpla scădere în greutate

Andreea Manole (caloria.ro): Când observă că s-a îngrășat copilul, unii părinți încep să îi limiteze porțiile sau să îi interzică dulciurile. Cum ar fi mai bine să abordeze situația, astfel încât să nu pună presiune pe copil sau să îl facă să se rușineze de felul în care arată?

Dr. Oana Bogdana Greblă: Primul lucru pe care trebuie să îl înțeleagă părinții este că alimentația copilului nu trebuie transformată într-o sursă de stres, vinovăție sau rușine. Restricțiile alimentare severe, interdicțiile categorice și comentariile negative despre greutate pot afecta atât relația copilului cu mâncarea, cât și imaginea de sine.

Nu recomand dietele restrictive la copii, decât în situații medicale atent evaluate și gestionate de specialiști. Copiii sunt în creștere și au nevoie de nutrienți pentru dezvoltarea sistemului nervos, a sistemului osos, a musculaturii și pentru buna funcționare a întregului organism.

Abordarea corectă presupune educație nutrițională, echilibru și implicarea întregii familii. Este important să avem mese regulate, alimente variate, porții adaptate vârstei și necesarului individual, dar și să încurajăm mișcarea și un program de somn adecvat.

În loc să îi spunem copilului că trebuie să slăbească, este mult mai sănătos să îi explicăm că anumite alimente ne ajută să creștem, să avem energie și să fim sănătoși.

Rolul nutriționistului pediatru este tocmai acela de a construi un plan alimentar echilibrat, fără înfometare și fără presiune psihologică, astfel încât dezvoltarea copilului să nu fie afectată.

De ce unii copii caută mâncare deși nu le este foame

Andreea Manole (caloria.ro): Sunt copii care cer ceva de mâncare la scurt timp după masă sau caută dulciuri imediat ce se plictisesc. Cum pot părinții să înțeleagă ce se află în spatele acestor cereri?

Dr. Oana Bogdana Greblă: Aceste comportamente pot avea mai multe cauze și este important să le identificăm corect. Uneori, copilul chiar nu a consumat suficient la masa anterioară sau meniul nu a fost suficient de echilibrat din punct de vedere nutrițional. Alteori, poate fi vorba despre sete, plictiseală, obișnuință sau nevoia de recompensă.

Un aspect important este structura meselor. O alimentație care conține proteine de calitate, fibre, grăsimi sănătoase și carbohidrați complecși contribuie la menținerea sațietății și la o mai bună reglare a apetitului.

„Nu trebuie să presupunem automat că este vorba despre lipsa autocontrolului”

De asemenea, trebuie să observăm dacă solicitarea alimentelor apare în anumite contexte: atunci când copilul se uită la televizor, folosește dispozitive electronice, este plictisit sau are nevoie de atenție.

Nu trebuie să presupunem automat că este vorba despre lipsa autocontrolului. Comportamentul alimentar este influențat de factori fiziologici, emoționali și de mediul familial.

Prin evaluarea nutrițională putem identifica dacă există un dezechilibru alimentar și putem oferi părinților soluții concrete, personalizate, pentru a susține reglarea apetitului și dezvoltarea unor obiceiuri sănătoase.

Un copil poate mânca pe fond emoțional

Andreea Manole (caloria.ro): Dacă un copil trece printr-o perioadă dificilă, poate ajunge să caute alinare în mâncare? Cum se manifestă acest lucru la copii și ce semne ar trebui să observe părinții?

Dr. Oana Bogdana Greblă: Da, alimentația poate deveni pentru unii copii o modalitate de gestionare a emoțiilor. Vorbim despre ceea ce numim alimentație emoțională, un comportament prin care copilul caută în mâncare confort, liniște sau o formă de recompensă.

Acest lucru se poate manifesta prin solicitarea frecventă a dulciurilor atunci când este trist, consumul de alimente fără să îi fie foame, mâncatul în fața televizorului sau tendința de a căuta permanent ceva de ronțăit în perioadele de stres.

Părinții ar trebui să fie atenți la schimbările de comportament, mai ales atunci când observă că alimentația copilului se modifică în perioadele de anxietate, tensiune familială, dificultăți școlare sau schimbări importante în viața sa.

Este esențial să înțelegem că mâncarea nu este problema în sine, ci poate deveni un mecanism prin care copilul încearcă să facă față unor emoții pe care încă nu știe să le gestioneze.

În aceste situații, abordarea trebuie să fie una integrată, care să țină cont atât de alimentație, cât și de sănătatea emoțională a copilului.

„Părinții trebuie să evite criticile, pedepsele și interdicțiile”

Andreea Manole (caloria.ro): Ce pot face părinții atunci când observă că cel mic se refugiază în mâncare ori de câte ori este trist, furios sau plictisit? Cum îl pot ajuta să își gestioneze emoțiile fără să apeleze de fiecare dată la ceva de mâncare?

Dr. Oana Bogdana Greblă: În primul rând, părinții trebuie să evite criticile, pedepsele și interdicțiile. Copilul are nevoie să se simtă înțeles și susținut, nu judecat pentru comportamentul său alimentar.

Este important să îl ajutăm să identifice emoția pe care o simte și să îi oferim alternative sănătoase pentru gestionarea acesteia: activități fizice, jocuri, plimbări, activități creative, discuții sau pur și simplu timp petrecut împreună.

De asemenea, părinții trebuie să fie atenți la propriul comportament. Dacă mâncarea este folosită frecvent ca recompensă, consolare sau instrument de liniștire, copilul poate prelua acest model.

Din punct de vedere nutrițional, este important să existe un program alimentar echilibrat, cu mese și gustări adecvate, astfel încât nevoile fiziologice să fie acoperite.

Atunci când alimentația emoțională devine un comportament repetitiv, recomand colaborarea dintre doctorul dietetician și psihoterapeutul specializat în lucrul cu copiii. Sănătatea fizică și cea emoțională sunt strâns legate și trebuie abordate împreună.

Comentariile despre greutate și criticile auzite în casă pot influența relația copilului cu mâncarea

Andreea Manole (caloria.ro): Ce rol au obiceiurile din familie în relația copilului cu mâncarea? Îl pot influența, de exemplu, comentariile părinților despre propriul corp, dietele pe care le țin sau felul în care vorbesc despre kilograme?

Dr. Oana Bogdana Greblă: Familia are un rol fundamental în formarea comportamentului alimentar al copilului. Primele modele de alimentație sunt preluate de la părinți, iar atitudinea adulților față de mâncare, greutate și imagine corporală influențează direct modul în care copilul se raportează la propriul corp.

Dacă un copil aude frecvent comentarii negative despre greutate, observă diete restrictive sau vede că mâncarea este asociată cu vinovăția, poate dezvolta o relație nesănătoasă cu alimentația și cu propria imagine corporală.

În schimb, un mediu familial în care mesele sunt echilibrate, alimentele sunt privite fără etichete de tipul „bune” sau „rele” contribuie la formarea unor obiceiuri sănătoase.

Recomand părinților să privească schimbarea alimentației ca pe un proces al întregii familii, nu ca pe o intervenție aplicată exclusiv copilului.

În cadrul consultațiilor de nutriție pediatrică, educația părinților este la fel de importantă ca recomandările oferite copilului. Obiceiurile construite în copilărie pot influența sănătatea metabolică și cardiovasculară de la vârsta adultă.

Citește și: De ce ne doare atât de tare când ne îngrășăm. Psihologul Sorina Brif explică de unde vine vocea critică pe care o auzim când ne privim în oglindă și de ce ajunge să ne saboteze: „Rușinea nu e combustibil pentru schimbare” EXCLUSIV

Când este nevoie de ajutorul unui specialist

Andreea Manole (caloria.ro): Când ar trebui părinții să ceară ajutorul unui specialist și la cine să apeleze mai întâi? Cum își dau seama dacă problema ține doar de alimentație sau dacă există și o componentă emoțională?

Dr. Oana Bogdana Greblă: Recomand părinților să solicite o evaluare nutrițională pediatrică nu doar atunci când observă o creștere excesivă în greutate, ci și preventiv, pentru a verifica dacă alimentația și dezvoltarea copilului sunt în parametri optimi.

Semnale precum modificările rapide ale greutății, apetitul excesiv sau foarte redus, oboseala persistentă, preferințele alimentare extrem de restrictive, episoadele repetate de mâncat emoțional sau dificultățile legate de imaginea corporală justifică o evaluare de specialitate.

Dacă există suspiciunea unei componente emoționale, colaborarea cu un psihoterapeut specializat în lucrul cu copiii este foarte importantă. În anumite cazuri, poate fi necesară și evaluarea endocrinologică sau a altor specialități medicale.

„Prevenția începe înainte de apariția bolii”

Aș vrea să subliniez un aspect esențial: vizita la nutriționistul pediatru nu trebuie să fie asociată exclusiv cu tratarea excesului ponderal. Ea este o componentă importantă a medicinei preventive și ar trebui să facă parte din preocuparea constantă a părinților pentru sănătatea copiilor.

Cred cu tărie că rolul nostru, ca specialiști, nu este doar să intervenim atunci când apare o problemă, ci să ajutăm părinții să o prevină. Fiecare copil este diferit, are propriul ritm de dezvoltare, propriile nevoi metabolice și propriile particularități genetice. De aceea, nu putem aplica aceleași recomandări tuturor.

Prin nutriție pediatrică personalizată, testare nutrigenetică și medicină preventivă, putem construi încă din copilărie premisele unei vieți sănătoase, cu obiectivul de a reduce riscurile și de a preveni, pe cât posibil, apariția bolilor asociate dezechilibrelor metabolice și stilului de viață.

În concluzie, prevenția începe înainte de apariția bolii, iar investiția în sănătatea copilului de astăzi reprezintă investiția în adultul sănătos de mâine.

Citește și: Cum sunt afectați copiii de consumul de fast-food și de la ce vârstă pot mânca astfel de produse. Rodica Demenciuc, medic gastroenterolog pediatru: „Noi decidem ce mănâncă copilul, iar copilul decide dacă și cât mănâncă” INTERVIU EXCLUSIV

Distribuie articolul pe: