De ce uneori reacția noastră poate fi mult mai puternică decât o cere situația și cum învățăm să ne controlăm nervii. Ruxandra Stoian, psihoterapeut integrativ: „Furia poate fi un ecou al trecutului” EXCLUSIV

Uneori ne enervăm pentru că cineva ne taie calea în trafic, ne tratează cu lipsă de respect sau pentru că rețeta simplă și delicioasă pe care am găsit-o pe internet nu a ieșit deloc așa cum ne așteptam. Și pare justificat. Dar este posibil ca, după ce ne-am calmat, să ne dăm seama că reacția noastră a fost mult prea puternică pentru ceea ce s-a întâmplat. În astfel de momente, furia nu mai este doar despre ceea ce s-a întâmplat, ci poate avea rădăcini mult mai adânci. Despre asta am discutat cu Ruxandra Stoian, psihoterapeut integrativ, care a explicat și cum putem învăța să ne gestionăm reacțiile.

De unde vine, de fapt, furia pe care o simțim?

Știi când, după o zi foarte grea, ți se agață bluza în clanța ușii și izbucnești? Atunci nu mai este despre bluza care s-a agățat, ci despre tot ce s-a acumulat până în acel moment al zilei. Doar că atunci când ne enervăm, țipăm sau chiar avem tendința să devenim agresivi fizic doar pentru că s-a desfăcut șiretul pantofilor a treia oară, o persoană mestecă prea zgomotos sau pentru că, în timp ce stăteam la coadă, cineva nu a fost atent și ne-a călcat pe picior, este posibil să nu ne dăm seama de ce facem acest lucru, mai ales dacă, până atunci, ziua a mers relativ bine.

Ruxandra Stoian, psihoterapeut integrativ, a explicat, însă, că furia pe care o simțim poate fi, de fapt, un ecou al trăilor din trecut care ne-au marcat:

„Furia poate să fie declanșată de ceva din momentul prezent, dar poate să fie și un ecou al trecutului. De exemplu, stai la coadă și cineva te calcă pe picior sau se bagă în fața ta. Te enervezi pentru ceva ce se întâmplă aici și acum.

Dar sunt și situații în care reacția noastră are o amploare mai mare decât pare să justifice momentul prezent. Poate cineva îți împinge constant limitele sau te face să te simți nerespectat, iar asta atinge și experiențe mai vechi în care te-ai simțit neglijat emoțional, ignorat, minimalizat sau respins de părinți ori de un partener. Atunci furia poate să fie un cumul de factori: reacționezi la ceea ce se întâmplă acum, dar și la ecoul unor experiențe trecute.

Și mai este ceva important. Chiar dacă furia este una dintre emoțiile noastre de bază, de foarte multe ori o putem întâlni și ca emoție secundară, care vine peste ceva mai greu de simțit sau de exprimat. Sub furie putem găsi tristețe, teamă, vulnerabilitate, neputință, respingere sau sentimentul de a fi singur și izolat.

Vedem asta inclusiv la oamenii cărora le este foarte greu să stea în vulnerabilitate. Într-un moment în care se simt neputincioși, răniți sau respinși, pot începe să critice, să atace sau să îl ‘înțepe’ pe celălalt cu foarte multă furie. Uneori furia este mai ușor de tolerat decât neputința pe care o maschează”.

Citește și: Rușinea nu ne părăsește niciodată. Cum ajunge „ce o să spună lumea” să ne conducă viața și la maturitate. Ioana Vîlcu, psihoterapeut: „Un copil învață că valoarea lui depinde de ceilalți” EXCLUSIV

De ce unii oameni se enervează mai repede decât alții

„Dar nu e așa grav, de ce te enervezi?”. Ceea ce pentru o persoană poate fi ceva insignifiant, pentru alta poate avea o însemnătate cu mult mai mare, iar diferența poate avea mai multe explicații.

„Contează temperamentul, dar contează foarte mult și mediul în care am crescut și felul în care am învățat să gestionăm emoțiile.

Dacă într-o familie furia se exprima prin țipete, amenințări sau agresivitate, copilul poate învăța că așa arată conflictul. Dacă, dimpotrivă, nu avea voie să se enerveze, să spună ‘nu’, să se opună sau să își exprime nemulțumirea, poate ajunge adultul care acumulează foarte mult și, la un moment dat, izbucnește.

Contează și experiențele ulterioare, nivelul de stres, oboseala și cât de bine am învățat să ne reglăm emoțional. De aceea, pragul la care apare furia nu este același pentru toată lumea”, a explicat psihoterapeutul.

Ce se întâmplă în corp atunci când ne enervăm

Înainte să fim conștienți de faptul că ne-am enervat, corpul nostru poate să fi intrat deja în alertă. De aceea, putem spune lucruri pe care, după ce ne liniștim, ajungem să le regretăm sau putem trânti o ușă.

„Când ne enervăm, organismul poate intra într-o stare de alertă și se activează sistemele noastre de răspuns la amenințare. Putem vorbi despre răspunsurile de tip fight, flight, freeze și, în anumite contexte, fawn.

Crește pulsul, respirația se poate accelera, iar musculatura se încordează. Foarte multe persoane simt tensiunea inclusiv în zona umerilor, a maxilarului sau a cervicalei. Când trăim mult timp în stres și hipervigilență, putem observa că ținem corpul aproape permanent ‘în gardă’.

În momentul unei activări emoționale foarte intense ne este mai greu să analizăm situația la rece și să ne alegem reacția. De aceea putem spune sau face impulsiv lucruri pe care, după ce ne liniștim, nu le-am mai face.

Eu văd furia și ca pe un fel de protector intern. Este o emoție care ne poate mobiliza și ne poate transmite că ceva nu este în regulă. Mai ales când, de-a lungul timpului, am fost neglijați, călcați în picioare, minimalizați, umiliți, rușinați sau respinși, furia poate veni cu acel mesaj foarte clar: ‘Până aici’”, a explicat Ruxandra.

Semnele care arată că suntem pe punctul de a izbucni

Totuși, anumite semne pot prevesti faptul că situația devine tensionată:

„Corpul ne dă, de regulă, indicii înainte să ajungem la izbucnire. Putem observa maxilarul încordat, pumnii strânși, tensiune în umeri, căldură în corp, puls crescut, respirație accelerată sau pur și simplu senzația că nu mai avem deloc răbdare.

Apar și anumite gânduri: ‘iar face asta’, ‘nu mai suport’, ‘mereu se întâmplă la fel’. E important să învățăm să recunoaștem furia înainte să ajungă la intensitate maximă. Dacă o observăm când este la 4-5 din 10, avem mult mai mult spațiu între ceea ce simțim și ceea ce alegem să facem”, a subliniat psihoterapeutul.

Ce putem face în momentul în care simțim că ne pierdem răbdarea

Nu înseamnă că putem fi mereu calmi sau să respingem furia. Important este să nu ne confundăm cu ea, pentru a nu lăsa emoția să decidă în locul nostru.

„Pentru mine este importantă, în primul rând, dezidentificarea de emoție. Eu nu sunt una cu emoția mea. În loc să spun ‘sunt nervos’, pot spune ‘m-a enervat situația asta’, ‘simt furie în momentul acesta’ sau ‘situația asta îmi creează foarte mult disconfort’.

Pare doar o schimbare de limbaj, dar ne ajută să punem puțin spațiu între noi și ceea ce simțim. Emoția este o stare prin care trecem, nu identitatea noastră.

Putem apoi să luăm puțină distanță de situație și să ajutăm corpul să descarce activarea: să ne scuturăm energic mâinile și corpul, ca și cum am vrea să scuturăm tensiunea de pe noi, să mergem, să facem puțină mișcare sau să respirăm mai lent. Și, pe cât posibil, să nu continuăm conflictul exact când furia este la intensitate maximă”, a spus Ruxandra Stoian.

Cum putem schimba felul în care reacționăm la lucrurile care ne enervează

Pentru a ne putea controla reacțiile, trebuie să știm ce le cauzează. Pentru că nu replica pe care am primit-o ne-a activat cel mai probabil, ci „butonul” pe care acea replică l-a apăsat.

„În primul rând, ne ajută să ne întrebăm: ‘Ce m-a enervat, de fapt, atât de tare?’. Pentru că uneori nu este doar replica sau gestul celuilalt. Este ceea ce a însemnat acel gest pentru mine: ‘nu mă respectă’, ‘nu contez’, ‘nu sunt auzit’, ‘iar mi-au fost încălcate limitele’.

Aici putem descoperi inclusiv ecoul trecutului despre care vorbeam mai devreme. Putem învăța treptat să facem diferența între ce se întâmplă acum și ce anume din trecutul nostru a fost activat de situația prezentă.

Scopul nu este să nu mai simțim furie. Furia este o emoție firească și are o funcție. Important este să înțelegem ce încearcă să ne transmită, ce încearcă să protejeze și să nu lăsăm emoția să decidă automat comportamentul nostru”, a spus Ruxandra Stoian.

Când am putea avea nevoie de ajutor specializat

Există și situații în care nervozitatea nu mai apare doar din când în când, după o zi proastă sau în urma unui conflict. Dacă izbucnirile devin frecvente, dacă aceleași situații ne declanșează iar și iar sau dacă reacțiile noastre încep să îi rănească pe cei din jur, merită să ne uităm mai atent la ce se întâmplă înainte ca furia să ne afecteze relațiile sau viața de zi cu zi.

„Atunci când furia devine foarte intensă sau frecventă, când începe să ne afecteze relațiile, familia, munca sau propria stare de bine, când îi rănim pe ceilalți prin reacțiile noastre ori când observăm că aceleași situații ne declanșează din nou și din nou.

În terapie nu lucrăm doar pe tema ‘cum să fac să nu mă mai enervez’. Încercăm să înțelegem ce se află sub furie, ce ne declanșează, ce experiențe mai vechi se reactivează, unde ne sunt încălcate limitele și ce încearcă, de fapt, furia să protejeze.

Pentru că obiectivul nu este să eliminăm furia, ci să putem asculta mesajul ei fără să îi permitem să vorbească în locul nostru”, a explicat Ruxandra.

Citește și: Când stresul provine din surse greu de eliminat, „calmează-te” nu ajută. Cristina Secară, psihoterapeut, a spus când trebuie să învățăm să-i facem față și ce putem face preventiv: „Nu înseamnă să suportăm orice și să încercăm să ne adaptăm la nesfârșit” EXCLUSIV