De ce renunțăm prea repede la oamenii care ne plac. Cum ne influențează aplicațiile de dating alegerile

Aplicațiile de dating au schimbat radical felul în care oamenii se cunosc. În loc să depindem de cercul de prieteni, de locul de muncă sau de întâlnirile întâmplătoare, avem la dispoziție, în doar câteva minute, zeci sau chiar sute de potențiali parteneri.

Partea mai puțin evidentă a acestei abundențe este că alegerea nu devine neapărat mai simplă. Dimpotrivă, atunci când următoarea persoană este mereu la un swipe distanță, poate apărea senzația că merită să continuăm căutarea, chiar și atunci când am întâlnit deja pe cineva care ne place.

Psihologii vorbesc în acest context despre „supraîncărcarea opțiunilor” sau choice overload. Numărul mare de posibilități poate face mai dificilă luarea unei decizii și poate încuraja evaluarea rapidă a unor oameni pe baza unor criterii superficiale.

Când o persoană reală concurează cu alte variante

La început, o conversație care curge ușor și câteva mesaje schimbate pot crea impresia că lucrurile merg într-o direcție bună. Totuși, în mediul online, aceeași persoană continuă să fie doar una dintre numeroasele variante disponibile.

În loc să descoperim treptat dacă ne simțim bine alături de ea, putem începe să ne întrebăm dacă nu cumva există undeva un partener mai compatibil. Iar pentru că alternativa poate apărea imediat pe ecran, tentația de a renunța înainte ca relația să aibă timp să se contureze devine mai mare.

„Când avem foarte multe opțiuni, nu devenim doar mai selectivi, devenim mai puțin disponibili să ne așezăm în ceea ce simțim lângă un om, pentru că o parte din atenția noastră rămâne orientată către ceea ce am putea simți în altă parte”, explică Gabriela Marc, psiholog clinician principal și lector universitar asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației.

Specialista consideră că problema nu este doar numărul mare de persoane pe care le putem cunoaște, ci și dificultatea de a accepta că orice alegere presupune renunțarea la alte posibilități.

„Cred că aici este una dintre dificultățile mai profunde ale abundenței: orice alegere adevărată ne obligă să acceptăm limita. Alegând un om, acceptăm că nu vom putea afla cine am fi fost lângă toți ceilalți, integrăm psihologic pierderea acelei părți din noi la care am ales să renunțăm, iar maturizarea afectivă presupune exact această capacitate de a face pace cu viețile pe care nu le vom trăi”, susține specialista.

Citește și: Secretul unei relații care rezistă în timp nu este doar iubirea. Ce contează cu adevărat într-un cuplu?

De ce necunoscutul pare mai atractiv

Există o diferență importantă între persoana pe care am început să o cunoaștem și cea pe care încă nu am întâlnit-o.

Despre prima știm deja anumite lucruri. Îi cunoaștem reacțiile, defectele, limitele și poate chiar primele dezamăgiri. Despre cea de-a doua putem proiecta aproape orice ne dorim. Nu știm încă dacă ne-ar dezamăgi, dacă ar avea aceleași nevoi ca noi sau dacă relația ar funcționa în realitate.

„Necunoscutul are un avantaj extraordinar asupra omului pe care am început deja să îl cunoaștem, pentru că în spațiile pe care încă nu le știm putem așeza aproape orice dorință. Omul posibil nu ne-a dezamăgit, nu ne-a făcut să ne simțim singuri într-o seară grea, nu s-a apărat atunci când aveam nevoie să ne audă și nu ne-a arătat încă locurile în care iubirea lui va avea limite, iar tocmai această absență a realității îi permite imaginației noastre să îl completeze cu tot ceea ce ne dorim”, explică aceasta.

Asta nu înseamnă că orice persoană pe care am întâlnit-o merită automat o relație. Compatibilitatea, valorile comune, respectul și modul în care cei doi se raportează unul la celălalt rămân importante.

„Uneori înseamnă mai potrivit pentru valorile, nevoile și viața noastră, alteori «mai bun» înseamnă un om ale cărui limite încă nu am avut timp să le întâlnim”, mai spune Gabriela Marc.

De ce devenim critici când începe să ne pese

Un fenomen aparent paradoxal poate apărea atunci când relația începe să capete importanță. În loc ca apropierea să ne facă automat mai siguri, ea poate activa și teama de respingere, abandon sau pierderea libertății.

„Cât timp cineva este doar interesant, avem puțin de pierdut, dar când începem să așteptăm mesajul lui, să ne pese dacă se îndepărtează și să dorim să fim aleși de el, relația atinge sistemul nostru de atașament, iar odată cu dorința de apropiere pot apărea toate fricile vechi legate de respingere, abandon, insuficiență sau pierderea libertății”, subliniază specialista.

În acest punct, deschiderea unei noi conversații pe aplicație poate părea mai ușoară decât asumarea vulnerabilității pe care o presupune apropierea de cineva.

Dar există și o explicație mult mai simplă: uneori atracția dispare sau apare o incompatibilitate reală.

„Uneori ne pierdem interesul pentru că atracția chiar s-a stins sau pentru că am descoperit o incompatibilitate reală, iar alteori începem să vedem mai multe defecte tocmai când persoana a devenit suficient de importantă încât pierderea ei să ne poată durea”, explică Gabriela Marc.

Citește și: Relațiile de lungă durată au nevoie de acest obicei. Ce recomandă terapeuții de cuplu?

Mesajele online nu sunt același lucru cu o relație

O altă problemă a întâlnirilor online este că o conversație poate crea senzația de apropiere fără ca cei doi oameni să fi avut încă suficient contact în viața reală.

Experiențele povestite de utilizatori pe Reddit ilustrează acest lucru. Într-o discuție din comunitatea r/DatingRO, un tânăr a povestit că discuta cu femei care acceptau inițial să se întâlnească, însă întâlnirile erau ulterior anulate.

„Totuși, niciodată nu am apucat să ajung până la întâlnire, pentru că mereu apăreau motive, chiar dacă eu propuneam întâlnirea uneori cu o săptămână înainte (ca să nu aibă altceva planificat), și în final primeam ghost”, a scris acesta.

Un alt participant a rezumat experiența astfel: „Poți să vorbești zi de zi cu cineva și să rămână doar atât, chiar dacă intenția era alta.”

Astfel de relatări arată cât de diferit poate fi parcursul unei relații începute online, însă nu pot explica, în sine, motivele pentru care oamenii anulează întâlniri sau aleg să continue căutarea.

Cât timp merită să acordăm unei persoane

Prima impresie contează, dar nu toate lucrurile importante într-o relație pot fi observate la prima întâlnire. Unele dintre ele apar abia atunci când cei doi ajung să fie vulnerabili unul în fața celuilalt și trec prin situații mai puțin confortabile.

„Putem vedea frumusețea într-o fotografie, carisma dintr-o seară și ușurința conversației la prima întâlnire, în timp ce lucrurile din care se construiește siguranța unei relații au nevoie de o istorie: felul în care cineva rămâne lângă vulnerabilitatea noastră, cum primește un «nu», dacă poate asculta fără să se apere imediat, dacă știe să repare după ce ne-a rănit și dacă ne putem simți liberi lângă el chiar după ce atașamentul dintre noi a devenit puternic,” completează Gabriela Marc.

Nu există un număr universal de întâlniri după care doi oameni pot ști dacă relația va funcționa. Important este ca timpul acordat să fie însoțit de reciprocitate și de o stare de siguranță, nu de ignorarea unor probleme importante.

„Dacă există atracție, respect, reciprocitate, curiozitate, o anumită siguranță și dorința sinceră de a-l revedea pe celălalt, putem să nu știm încă unde va duce povestea și să îi oferim totuși suficient spațiu încât să aflăm”, continuă specialista.

În același timp, a acorda timp unei persoane nu înseamnă să trecem peste incompatibilități majore sau peste comportamente care ne fac rău. Diferența este între a respinge pe cineva pentru că nu corespunde unei imagini perfecte și a observa că valorile sau nevoile celor doi nu se potrivesc.

Într-un material recent despre întâlnirile online, psihologii au atras atenția și asupra faptului că o primă întâlnire neutră nu înseamnă neapărat că nu există potențial pentru o relație. Uneori, atracția și sentimentul de apropiere se conturează pe măsură ce oamenii se cunosc.

În final, problema nu este existența aplicațiilor de dating și nici faptul că avem mai multe posibilități de a cunoaște oameni. Ele pot extinde considerabil cercul social. Dificultatea apare atunci când numărul variantelor ne face să evaluăm oamenii permanent în raport cu următoarea posibilitate, fără să lăsăm suficient timp unei conexiuni reale să se formeze.

„Un om nu devine de neînlocuit pentru că, în ziua în care l-am întâlnit, a fost cea mai bună dintre toate variantele disponibile, pentru că devine de neînlocuit prin ceea ce ajungem să construim împreună”, concluzionează psihologul.