Un microcip implantat în retină îi ajută pe pacienții orbi să citească din nou

Google Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
|Andreea Nicole |
Un microcip implantat în retină îi ajută pe pacienții orbi să citească din nou

Un microcip implantat în retină îi ajută pe pacienții orbi să citească din nou. Sursa foto: Moorfields Eye Hospital

Un dispozitiv retinal dezvoltat de profesorul Daniel Palanker a reușit să redea vederea funcțională unor pacienți diagnosticați cu degenerescență maculară legată de vârstă, o afecțiune frecventă și incurabilă care provoacă pierderea vederii la persoanele în vârstă.

Printre lucrurile de care Sheilei Irvine i-a fost cel mai dor după ce și-a pierdut vederea s-a numărat cititul.

„Cititul, asta este în ADN-ul meu”, spune femeia în vârstă de 70 de ani, care locuiește în micul oraș englez Malmesbury, în regiunea Cotswolds. „Sunt o devoratoare de cărți. În copilărie citeam câte un roman în fiecare săptămână.”

Așa că, atunci când a aflat despre un studiu clinic în cadrul căruia urma să-i fie implantat un microcip în partea din spate a ochiului, cu posibilitatea de a o ajuta să vadă din nou litere și cuvinte, Irvine nu a stat pe gânduri și s-a înscris.

„Eram emoționată, entuziasmată, aveam toate aceste sentimente”, povestește ea.

Cum și-a pierdut vederea Sheila Irvine

Sheila Irvine a început să observe probleme cu vederea încă de la 30 de ani. În timp, vederea i s-a deteriorat treptat, până când a ajuns să și-o piardă din cauza degenerescenței maculare uscate asociate vârstei (AMD).

Afecțiunea este una dintre principalele cauze ale pierderii vederii la persoanele în vârstă și provoacă deteriorarea progresivă a zonei centrale a retinei.

„La început, am observat că nu mai puteam aprecia corect distanțele atunci când conduceam”, spune femeia. „Tot loveam bordura. Am plâns toată ziua când mi-am predat permisul de conducere, acum mai bine de 15 ani, dar apoi mi-am spus: «Mergi mai departe și continuă-ți viața».”

Irvine spune că și-a prețuit întotdeauna independența și că încă obișnuiește să se întâlnească în mod regulat cu prietenii la pubul din apropierea casei sale.

Citește și: Consumul de fistic protejează vederea. Care este motivul

Microcip implantat în retină pentru orbi

Un dispozitiv retinal a reușit să redea vederea funcțională unor pacienți diagnosticați cu degenerescență maculară legată de vârstă. Sursa foto: Science Corporation
Un dispozitiv retinal a reușit să redea vederea funcțională unor pacienți diagnosticați cu degenerescență maculară legată de vârstă. Sursa foto: Science Corporation

Pentru a participa la studiul clinic, femeia a făcut o călătorie de aproximativ două ore cu transportul public până la Moorfields Eye Hospital din Londra. Acolo a fost una dintre cele cinci persoane cărora le-a fost implantat microcipul creat de Daniel Palanker, profesor de oftalmologie la Stanford.

Intervenția a durat aproximativ două ore. Chirurgul Mahi Muqit a introdus dispozitivul, care are forma unei cartele SIM foarte mici, sub centrul retinei, în zona numită maculă.

În total, studiul clinic a inclus 38 de pacienți din cinci țări europene. Toți sufereau de atrofie geografică, o formă avansată de degenerescență maculară uscată care duce la distrugerea celulelor nervoase din maculă. Apar astfel zone fără vedere, care afectează capacitatea de a citi, de a conduce sau chiar de a recunoaște fețele oamenilor.

27 de pacienți au reușit să citească din nou

Dintre cei 32 de pacienți care au rămas în cadrul studiului timp de un an, 27 și-au recăpătat capacitatea de a identifica litere, cifre și cuvinte cu ajutorul unei perechi speciale de ochelari high-tech.

Rezultatele studiului au fost publicate în octombrie 2025 în New England Journal of Medicine.

Cercetătorii au descris rezultatul drept o etapă importantă în dezvoltarea protezelor vizuale. Spre deosebire de dispozitivele testate anterior, care le permiteau unor pacienți să perceapă în principal lumina, noul sistem le-a oferit posibilitatea de a identifica forme și tipare.

Ochelarii permit și îmbunătățiri digitale, precum mărirea imaginii și ajustarea contrastului. După un an, unii dintre pacienți au ajuns la o acuitate vizuală echivalentă cu 20/42. Cercetătorii intenționează să continue dezvoltarea sistemului și să îi îmbunătățească performanțele.

Pentru Sheila Irvine, schimbarea a fost una majoră.

„Operația de două ore nu a durut deloc și mi-a schimbat viața”, spune ea. „A fost extraordinar când am început să văd o literă. Acum citesc în majoritatea zilelor. Citesc atât de mult. Sunt fascinată de Jack Spintecătorul și citesc toate cărțile despre el.”

În timpul unui interviu realizat prin Zoom, la care au participat și chirurgul londonez Mahi Muqit și Daniel Palanker, conectat din California, Irvine a aflat că Palanker este inventatorul microcipului. Dispozitivul se numește PRIMA, acronim pentru Photovoltaic Retina Implant Microarray.

„Dragul meu”, i-a spus Irvine lui Palanker. „Îți mulțumesc atât de mult pentru ceea ce ai făcut pentru mine. Îți poți imagina cum mă simt. Mi-a schimbat atât de multe lucruri.”

Citește și: Cum poate un tatuaj să declanșeze o afecțiune care îți pune vederea în pericol

Cum funcționează microcipul PRIMA

Pacienții văd cu ajutorul unei perechi speciale de ochelari high-tech. Sursa foto: Science Corporation
Pacienții văd cu ajutorul unei perechi speciale de ochelari high-tech. Sursa foto: Science Corporation

Palanker a început să se gândească la un astfel de dispozitiv în urmă cu aproximativ 20 de ani, pe vremea când lucra cu lasere oftalmologice folosite în tratarea unor afecțiuni oculare.

Cercetătorul a pornit de la ideea că sistemul biologic responsabil pentru vedere este transparent și că, prin urmare, ar putea fi creat un microcip capabil să transmită informații folosind lumina naturală.

Într-o lucrare publicată în 2005, el descria un sistem care urma să utilizeze ochelari asemănători dispozitivelor de realitate virtuală.

În cazul degenerescenței maculare uscate, celulele fotoreceptoare din maculă se deteriorează și mor treptat. Macula este zona centrală a retinei și conține o concentrație foarte mare de astfel de celule. Fotoreceptorii transformă lumina în semnale nervoase, care sunt transmise ulterior către creier și permit formarea imaginilor.

Pe măsură ce boala avansează, pacienții își pierd vederea centrală. Irvine descrie experiența ca pe apariția a două discuri negre în centrul câmpului vizual.

„În cazul degenerescenței maculare uscate, fotoreceptorii pur și simplu încep să moară”, explică Palanker. „Acest lucru provoacă leziuni ireversibile. Îți pierzi vederea. Întreaga zonă în care aceștia au murit devine un punct orb.”

Cu toate acestea, majoritatea pacienților își păstrează o parte din vederea periferică, deoarece alte celule ale retinei continuă să funcționeze. Iar tocmai această particularitate i-a oferit lui Palanker posibilitatea de a încerca să redea o parte din vederea centrală pierdută.

Microcipul funcționează ca mici panouri solare

Ideea cercetătorului a fost să creeze un microcip retinal wireless care să înlocuiască fotoreceptorii distruși.

Sistemul folosește lumină infraroșie, invizibilă pentru fotoreceptorii care au rămas funcționali în zona periferică a retinei. Astfel, pacientul poate folosi în același timp vederea periferică naturală și vederea centrală oferită de proteză.

Microcipul a fost proiectat pentru a transforma lumina în curent electric, stimulând neuronii din straturile interne ale retinei. Aceștia transmit apoi informațiile către creier.

Primele dispozitive au fost fabricate pentru testare în cadrul Stanford’s Nanofabrication Facility. În prezent, microcipul este produs de Science Corporation. Dispozitivul are 378 de pixeli alimentați de lumină, care folosesc tehnologia fotovoltaică pentru a transforma lumina în electricitate.

„Practic, sunt ca niște panouri solare”, explică Palanker. „Fiecare pixel este un mic panou solar în ochi.”

Microcipul funcționează împreună cu ochelari de realitate augmentată. În fața unuia dintre ochi este montată o cameră video de dimensiuni reduse, care captează imaginile și le transformă în tipare de lumină infraroșie. Acestea sunt transmise apoi către implantul retinal.

La aproximativ o lună după operație, pacienții încep procesul de antrenament. Acesta durează, de regulă, câteva luni și îi ajută să învețe să interpreteze noile semnale luminoase, pe care le percep sub forma unor tipare vizuale alb-negru.

În timpul exercițiilor, în fața pacienților sunt prezentate obiecte, inclusiv litere. Ei învață să poziționeze corect ochelarii și să folosească reglajele disponibile prin intermediul unui mic dispozitiv de control.

Pentru persoane precum Sheila Irvine, tehnologia oferă astfel posibilitatea de a recupera o parte din vederea centrală pierdută, folosind o combinație între un implant minuscul, tehnologie fotovoltaică și ochelari inteligenți.

„La început am crezut: «Nu voi reuși niciodată să fac asta»”, povestește Irvine. „Trebuie să îți ții capul nemișcat. Asta mi-a dat ceva bătăi de cap. Trebuie să ai răbdare cu tine.”

Palanker spune că procesul seamănă cu cel prin care trec persoanele care primesc un implant cohlear. Și în acest caz este nevoie de exercițiu constant pentru ca creierul să învețe să interpreteze noile semnale transmise de dispozitiv.

Cercetătorul nu știa inițial cât de ușor va fi pentru pacienți să folosească tehnologia. Rezultatele studiului au arătat însă că majoritatea beneficiarilor au reușit să vadă litere aproape imediat și, la câteva luni după implantare, foloseau deja sistemul PRIMA acasă pentru a citi.

„Faptul că îl folosesc în fiecare zi pentru a citi, pentru a se juca și pentru lucruri precum integrame sau gătit este extrem de încurajator”, spune Palanker. „Recent, am întâlnit la Roma un arhitect care îl folosește pentru a munci, ceea ce este remarcabil. Vrea să finalizeze proiectarea unei biserici pe care, din cauza problemelor sale de vedere, nu a putut să o ducă la capăt până acum.”

Microcipul, dezvoltat după zeci de ani de cercetare

Dispozitivul se numește PRIMA, acronim pentru Photovoltaic Retina Implant Microarray. Sursa foto: Science Corporation
Dispozitivul se numește PRIMA, acronim pentru Photovoltaic Retina Implant Microarray. Sursa foto: Science Corporation

PRIMA este rezultatul mai multor decenii de cercetare, în care au fost dezvoltate prototipuri, au fost efectuate teste pe animale și, ulterior, un prim studiu de mici dimensiuni pe oameni.

Frank Brodie, fost cercetător în laboratorul lui Palanker și actual director medical pentru divizia de vedere și PRIMA din cadrul Science Corporation, spune că firma se așteaptă să obțină aprobarea europeană pentru ca dispozitivul să poată fi pus la dispoziția publicului.

În paralel, compania lucrează pentru obținerea aprobării din partea Food and Drug Administration (FDA), astfel încât tehnologia să poată fi utilizată și în Statele Unite.

Între timp, Palanker și echipa sa continuă să lucreze la noi versiuni ale microcipului. Cercetătorii încearcă să crească numărul de pixeli pentru a obține o rezoluție mai bună și dezvoltă programe software care, în viitor, ar putea permite inclusiv recunoașterea fețelor.

„În prezent, ceea ce folosim în studiul clinic este binar, precum alb-negru, iar acest lucru nu este grozav pentru fețe”, explică Palanker.

Următoarea generație a microcipului ar putea avea o densitate de peste 10.000 de pixeli, ceea ce ar duce la o îmbunătățire semnificativă a calității imaginilor. Totodată, software-ul ar urma să fie modificat astfel încât să redea mai bine trăsăturile faciale, în speranța că pacienții vor putea recunoaște oamenii din jurul lor.

Pe viitor, ar putea deveni posibilă chiar și percepția culorilor, spune cercetătorul. Sistemul a fost conceput încă de la început astfel încât să poată beneficia de noi îmbunătățiri tehnologice.

Sheila speră să poată recunoaște fețele oamenilor

Cercetătorii încearcă să crească numărul de pixeli pentru a obține o rezoluție mai bună și dezvoltă programe software. Sursa foto: McKibillo
Cercetătorii încearcă să crească numărul de pixeli pentru a obține o rezoluție mai bună și dezvoltă programe software. Sursa foto: McKibillo

Pentru Sheila Irvine, posibilitatea apariției unei noi versiuni a sistemului PRIMA este deja motiv de entuziasm, potrivit stanford.edu. Deși implantul i-a permis să citească din nou și să distingă diferite forme și tipare, femeia spune că încă nu poate vedea fețele celor din jur.

„Oamenii sunt în continuare doar niște siluete”, spune Irvine. „Nu pot să văd fețele. Voi încerca!”

Distribuie articolul pe: