Cum funcționează schimbul de ADN între bacterii. Foto: Magnific.com Atunci când ne gândim la virusuri, asociem de obicei aceste microorganisme cu boli, epidemii, simptome asemănătoare gripei și perioade de izolare. De-a lungul istoriei, oamenii s-au confruntat cu numeroase infecții virale, de la variolă până la COVID-19, Ebola sau infecțiile cu hantavirus. Virusurile nu afectează însă doar oamenii. Practic, toate organismele vii pot fi infectate de virusuri, iar cele mai numeroase și mai diverse comunități de virusuri sunt cele care atacă bacteriile. În mod surprinzător, unele bacterii au găsit o modalitate de a transforma acești „invadatori” în instrumente care le ajută să facă schimb de material genetic. Cercetătorii numesc aceste structuri agenți de transfer genetic, prescurtați GTA (Gene Transfer Agents). Fenomenul este deosebit de interesant deoarece le permite bacteriilor să-și transmită genele între ele fără ca schimbul genetic să aibă loc prin reproducere. Acest mecanism ar putea avea implicații importante atât pentru înțelegerea evoluției bacteriilor, cât și pentru combaterea rezistenței la antibiotice. Virusurile antice au fost transformate în „vehicule” pentru ADN Agenții de transfer genetic sunt considerați urmași evolutivi ai unor virusuri străvechi. Cercetătorii au descoperit primele indicii importante în acest sens în anul 2000, când au analizat genele GTA ale bacteriei Rhodobacter capsulatus. Proteinele produse pe baza acestor gene prezentau asemănări structurale cu proteinele întâlnite la o categorie de virusuri cunoscute drept fagi cu coadă, adică virusuri specializate în infectarea bacteriilor. Descoperirea a reprezentat una dintre primele dovezi că agenții de transfer genetic nu sunt doar asemănători superficial cu virusurile, ci au o origine evolutivă legată de acestea. Ulterior, cercetările au identificat agenți de transfer genetic și la numeroase alte specii bacteriene. Astfel de mecanisme au fost observate inclusiv la bacterii asociate unor boli infecțioase și la microorganisme care trăiesc în mediul marin, notează theconversation.com. Citește și: Tehnică în premieră: bebeluși concepuți folosind ADN-ul a trei persoane. Micuții s-au născut fără boli ereditare Cum funcționează schimbul de ADN între bacterii Procesul prin care un GTA transferă material genetic este unul complex. În interiorul bacteriei sunt selectate și împachetate fragmente de ADN. Aceste fragmente sunt introduse într-o structură proteică asemănătoare capului unui virus. Alte proteine formează o structură asemănătoare unei cozi tubulare. După ce agentul de transfer genetic este eliberat, acesta poate întâlni o altă bacterie. Proteinele aflate pe suprafața GTA-ului recunosc celula-țintă și se fixează de aceasta. Ulterior, ADN-ul aflat în interiorul particulei este transportat prin structura asemănătoare unei cozi și introdus în celula bacteriană receptoare. Odată ajuns în interior, materialul genetic este preluat de alte proteine ale bacteriei și poate fi integrat în genom. Foto: Magnific.com Acest lucru înseamnă că o bacterie poate primi gene pe care nu le-a moștenit de la celula-mamă. Dacă aceste gene îi oferă un avantaj, noua caracteristică poate contribui la supraviețuirea și adaptarea bacteriei. Bacteriile își pot modifica astfel rapid caracteristicile Fenomenul face parte din ceea ce biologii numesc transfer orizontal de gene. Spre deosebire de transmiterea clasică a informației genetice, în care genele sunt transferate de la o generație la alta, transferul orizontal permite schimbul direct de material genetic între organisme. Prin acest mecanism, bacteriile pot dobândi anumite proprietăți fără să aștepte mai multe generații pentru ca acestea să apară și să se răspândească. În anumite condiții, o genă nou dobândită poate ajuta bacteria să folosească o sursă de hrană pe care anterior nu o putea exploata sau să supraviețuiască mai bine într-un mediu ostil. Același mecanism poate deveni însă problematic atunci când sunt transferate gene care conferă rezistență la antibiotice. Sacrificiul unei bacterii poate ajuta întreaga populație Există un aspect neobișnuit al acestui proces: bacteria care produce agenții de transfer genetic nu supraviețuiește. Pentru ca particulele GTA să fie eliberate, celula producătoare trebuie să se rupă, proces care duce la moartea acesteia. Citește și: Embrioni umani din ADN extras din piele, creați pentru prima dată de oamenii de știință La prima vedere, pare un comportament dezavantajos. De ce ar „accepta” o bacterie să moară pentru a transmite ADN-ul? Explicația este legată de avantajul pe care îl poate obține întreaga populație bacteriană. Nu toate celulele dintr-o comunitate produc GTA. Doar o parte dintre ele activează genele necesare producerii acestor particule. Astfel, majoritatea bacteriilor supraviețuiesc, în timp ce un număr redus de celule se sacrifică și eliberează material genetic care poate fi preluat de bacteriile înrudite. Prin urmare, moartea unei singure celule poate contribui la apariția unor combinații genetice noi în cadrul populației. Lipsa nutrienților poate declanșa procesul Cercetările sugerează că anumite condiții de mediu pot influența momentul în care o bacterie începe să producă agenți de transfer genetic. Una dintre situațiile importante este lipsa nutrienților, în special a aminoacizilor necesari pentru producerea proteinelor. Atunci când resursele devin insuficiente, schimbarea materialului genetic poate reprezenta o oportunitate pentru bacteriile rămase în viață. O nouă combinație de gene le-ar putea permite să utilizeze nutrienți pe care înainte nu îi puteau accesa. Un alt factor îl reprezintă semnalele chimice emise de bacteriile din apropiere. Aceste semnale pot indica faptul că în zonă există numeroase celule înrudite. Într-o asemenea situație, sacrificiul unei bacterii producătoare de GTA ar putea avea un beneficiu mai mare pentru întreaga comunitate, deoarece ADN-ul eliberat are mai multe șanse să ajungă la celule înrudite. Agenții de transfer genetic pot răspândi rezistența la antibiotice Una dintre cele mai importante implicații ale acestor cercetări este legătura dintre GTA și rezistența bacteriană la antibiotice. Primele experimente de laborator care au demonstrat transferul genetic prin astfel de mecanisme au implicat chiar gene care puteau ajuta bacteriile să supraviețuiască tratamentului cu antibiotice. Foto: Magnific.com Ulterior, cercetătorii au identificat mai multe situații în care agenții de transfer genetic contribuie la răspândirea genelor de rezistență. Fenomenul este important deoarece rezistența antimicrobiană reprezintă una dintre problemele majore ale medicinei moderne. Atunci când bacteriile dobândesc gene care le permit să reziste medicamentelor, tratamentul unor infecții poate deveni mai dificil. Înțelegerea mecanismelor prin care aceste gene circulă între bacterii ar putea ajuta oamenii de știință să identifice modalități de a limita transmiterea lor. O nouă cercetare a identificat gene importante pentru eliberarea GTA Un studiu recent publicat în revista Nature Microbiology a adus informații suplimentare despre mecanismul prin care bacteriile produc și eliberează acești agenți de transfer genetic. Cercetătorii au identificat un grup de gene care joacă un rol important în procesul prin care anumite bacterii se rup și eliberează particule GTA capabile să transporte material genetic, inclusiv gene asociate rezistenței la antibiotice. Atunci când aceste gene au fost eliminate, bacteriile nu au mai reușit să se rupă în același mod și să elibereze particulele respective. Descoperirea ar putea contribui la dezvoltarea unor strategii prin care transferul anumitor gene între bacterii să fie redus sau blocat. Moartea programată a unor bacterii ar putea inspira noi tratamente Cercetătorii sunt interesați nu doar de modul în care agenții de transfer genetic răspândesc informația, ci și de faptul că producerea lor duce la moartea celulei care îi generează. Acest fenomen ar putea oferi, pe termen lung, inspirație pentru noi metode de combatere a bacteriilor dăunătoare. Pentru ca o astfel de strategie să devină posibilă, oamenii de știință trebuie să afle mai exact cum decide o populație bacteriană care celule vor produce GTA și care vor supraviețui. De asemenea, este necesar să se înțeleagă dacă proporția celulelor care intră în acest proces poate fi modificată în mod controlat. Ce ar putea însemna aceste descoperiri pentru medicină Agenții de transfer genetic arată cât de flexibil este comportamentul bacteriilor și cât de complex poate fi schimbul de informație genetică dintre microorganisme. Un mecanism care provine, cel mai probabil, din interacțiunea străveche dintre bacterii și virusuri poate fi folosit astăzi pentru transferul ADN-ului în interiorul unei populații bacteriene. În același timp, același proces poate avea efecte nedorite, deoarece poate contribui la răspândirea genelor care fac bacteriile mai greu de tratat cu antibiotice. Înțelegerea modului în care funcționează GTA ar putea permite dezvoltarea unor metode prin care transferul genelor problematice să fie oprit. Pe viitor, aceste cunoștințe ar putea contribui inclusiv la apariția unor abordări noi pentru controlul bacteriilor patogene. Cercetătorii consideră că mecanismul merită studiat în continuare, deoarece agenții de transfer genetic ar putea avea și alte aplicații în biotehnologie, dincolo de ceea ce se cunoaște în prezent. Distribuie articolul pe: