Crețușca, planta supranumită „aspirina naturală”. Ce proprietăți are și cum poate fi consumată

Folosită în medicina tradițională de sute de ani, crețușca este una dintre plantele asociate în mod frecvent cu ameliorarea durerilor și a inflamațiilor. Datorită compușilor naturali pe care îi conține, planta a ajuns să fie cunoscută popular drept „aspirina naturală”.

Dincolo de efectele sale analgezice, crețușca este apreciată și pentru acțiunea asupra sistemului digestiv și pentru proprietățile diuretice și astringente. Planta poate fi întâlnită în numeroase regiuni din emisfera nordică și preferă zonele cu sol umed.

Cum recunoști crețușca și ce parte a plantei se utilizează

Crețușca, cunoscută sub denumirea științifică Filipendula ulmaria, este o specie erbacee perenă care se dezvoltă în zonele temperate din Europa, Asia și America de Nord.

Poate fi observată în special în apropierea râurilor, pe pajiști umede, în lunci și în zone mlăștinoase. Planta are frunze cu margini zimțate, iar florile sale mici, albe, sunt grupate în inflorescențe bogate și emană un parfum caracteristic.

În fitoterapie sunt utilizate în special florile recoltate și uscate, din care se pot prepara diverse remedii tradiționale.

De ce este comparată crețușca cu aspirina

Popularitatea crețușcăi este strâns legată de prezența salicilaților, compuși care au atras atenția datorită legăturii lor cu substanțele din familia acidului salicilic. Compuși înrudiți se găsesc și în scoarța de salcie.

Această particularitate explică unul dintre motivele pentru care planta a primit denumirea populară de „aspirina naturală”. Totuși, faptul că o plantă conține salicilați nu înseamnă că are exact aceeași compoziție sau același efect ca medicamentele pe bază de acid acetilsalicilic.

Crețușca poate fi folosită tradițional pentru dureri și inflamații

Unul dintre cele mai cunoscute roluri ale crețușcăi este asociat cu reducerea senzației de durere. Preparatele pe bază de plantă au fost folosite în mod tradițional pentru disconfortul muscular și articular.

Printre situațiile în care este menționată în fitoterapie se numără durerile reumatismale, crampele, durerile de cap, disconfortul asociat menstruației și stările febrile.

Datorită compușilor săi activi, planta este cercetată pentru potențialul antiinflamator și analgezic. În cazul unor simptome persistente sau intense, însă, utilizarea unei plante medicinale nu ar trebui să înlocuiască evaluarea medicală și tratamentul recomandat de specialist.

Citește și: Plante cu efecte terapeutice pe care merită să le ții în locuință

Cum se prepară ceaiul de crețușcă

Una dintre cele mai cunoscute modalități de utilizare este infuzia. În preparatele tradiționale se folosește planta uscată, peste care se toarnă apă fierbinte.

O rețetă tradițională menționată pentru infuzie presupune folosirea unei lingurițe de plantă la aproximativ 200 de mililitri de apă clocotită. Amestecul se lasă la infuzat, apoi se strecoară.

În sursa tradițională prezentată, recomandarea este de 2-3 căni de ceai pe zi. Totuși, cantitatea și durata unei cure trebuie adaptate în funcție de produsul utilizat și de recomandările specialistului, deoarece concentrația poate varia de la un preparat la altul.

Utilizarea externă, sub formă de comprese

Crețușca poate fi folosită și extern, în special în preparate tradiționale destinate zonelor în care apare disconfort.

Pentru obținerea unui decoct se poate folosi o linguriță de plantă la aproximativ 250 de mililitri de apă. Amestecul se fierbe în jur de 10 minute, apoi lichidul se lasă să se răcească și poate fi utilizat pentru comprese.

Acestea se aplică local, pe zonele în care există durere sau disconfort. Utilizarea externă nu trebuie făcută pe răni deschise sau pe pielea iritată fără sfatul unui specialist.

Ce efect poate avea asupra sistemului digestiv

Crețușca este cunoscută în fitoterapia tradițională și pentru utilizarea sa în probleme digestive. Compușii prezenți în plantă, inclusiv taninurile și flavonoidele, sunt asociați cu efecte astringente și calmante asupra mucoaselor.

Preparatele tradiționale pe bază de crețușcă au fost utilizate pentru indigestie, scaune diareice și disconfort gastric. Planta a fost, de asemenea, asociată cu diminuarea senzației de arsură gastrică și cu protejarea mucoasei digestive.

În cazul arsurilor frecvente la stomac, al durerilor abdominale sau al suspiciunii de ulcer, automedicația cu plante nu este recomandată. Aceste simptome pot avea cauze care necesită diagnostic și tratament medical.

Crețușca și sănătatea cardiovasculară

Flavonoidele și salicilații din compoziția plantei au determinat interesul pentru posibilele sale efecte asupra sistemului cardiovascular.

Citește și: Decoctul din plante: cum se prepară corect, când se folosește și de ce nu trebuie confundat cu ceaiul

În medicina tradițională, crețușca a fost asociată cu susținerea circulației și cu reducerea tendinței de formare a cheagurilor. Cu toate acestea, afirmația că ceaiul de crețușcă „subțiază sângele” și previne infarctul sau accidentul vascular cerebral este prea categorică pentru a fi prezentată ca efect demonstrat al unei infuzii.

Persoanele care urmează tratamente anticoagulante sau antiagregante trebuie să discute cu medicul înainte de a utiliza astfel de plante, deoarece anumite combinații pot crește riscul de sângerare.

Are și efect diuretic

O altă proprietate atribuită crețușcăi este acțiunea diuretică. Aceasta înseamnă că planta poate favoriza eliminarea apei prin urină.

În fitoterapia tradițională, crețușca a fost utilizată pentru retenția de lichide și pentru susținerea eliminării acidului uric. Din acest motiv, este uneori inclusă în remedii tradiționale destinate persoanelor care se confruntă cu probleme asociate metabolismului acidului uric.

Totuși, nu există suficiente motive pentru a considera ceaiul de crețușcă un tratament pentru pietrele la rinichi, gută, obezitate sau celulită. În astfel de situații, cauza problemei trebuie identificată, iar tratamentul stabilit în funcție de diagnosticul medical.

Ce trebuie să știi înainte de a consuma crețușcă

Persoanele alergice la aspirină sau la salicilați ar trebui să evite preparatele pe bază de crețușcă. De asemenea, utilizarea plantei nu este recomandată în timpul sarcinii și alăptării fără acordul medicului.

Este importantă prudența și în cazul persoanelor care iau medicamente ce influențează coagularea sângelui, deoarece combinația cu plante care conțin salicilați poate necesita supraveghere medicală.

În plus, o plantă medicinală nu trebuie considerată automat o alternativă sigură la medicamentele prescrise. Dacă durerile, febra, problemele digestive sau simptomele articulare persistă, este necesară identificarea cauzei și consultarea unui specialist.

Crețușca, o plantă tradițională cu multiple utilizări

Crețușca rămâne o plantă interesantă pentru fitoterapie, mai ales datorită conținutului său de salicilați, flavonoide și taninuri. Utilizarea sa tradițională vizează în principal durerea, inflamația, anumite tulburări digestive și retenția de lichide.

Populara denumire de „aspirină naturală” trebuie însă privită cu precauție: crețușca nu este echivalentul unui medicament pe bază de acid acetilsalicilic, iar efectele și siguranța sa depind de forma de administrare, cantitate și particularitățile fiecărei persoane.

Înainte de folosirea regulată a plantei, mai ales în cazul existenței unor boli cronice sau al unui tratament medicamentos, este recomandată o discuție cu medicul sau farmacistul.