Ce au descoperit cercetătorii despre copiii care au crescut fără telefoane și fără divertisment permanent. Foto: pexels.com Într-o perioadă în care programul copiilor este adesea umplut de activități, cursuri, teme și timp petrecut în fața ecranelor, cercetătorii au analizat un ingredient aparent banal al copilăriei: timpul liber în care nimeni nu le spune celor mici ce trebuie să facă. Un studiu realizat de cercetătorii de la University of Colorado Boulder și publicat în Frontiers in Psychology a găsit o asociere între timpul petrecut în activități mai puțin structurate și o capacitate mai bună a copiilor de a-și stabili singuri obiectivele și de a acționa pentru a le îndeplini. Cercetarea nu demonstrează însă că lipsa telefoanelor sau a tabletelor este, de una singură, responsabilă pentru acest rezultat. Mai mult, autorii nu au susținut că părinții ar trebui să-și lase copiii fără supraveghere sau activități. Ideea centrală este alta: copiii au nevoie și de momente în care să decidă singuri ce fac. Ce au analizat cercetătorii la copii Echipa coordonată de psihologul Yuko Munakata a analizat programul unor copii cu vârste între 6 și 7 ani. Părinții au oferit informații despre modul în care cei mici își petreceau timpul, iar activitățile au fost împărțite, în linii mari, în două categorii: structurate și mai puțin structurate. În prima categorie intrau activități conduse sau organizate de adulți, precum antrenamentele sportive, lecțiile de muzică ori temele. În cealaltă categorie se aflau activități în care copilul avea mai multă libertate, de la joaca în aer liber și citit până la alte forme de petrecere a timpului în care adultul nu stabilea fiecare pas. Copiii care aveau mai mult timp nestructurat au obținut rezultate mai bune la testarea funcției executive autodirijate, adică abilitatea de a decide singuri ce obiectiv urmăresc și cum să ajungă la el. În schimb, timpul petrecut în activități mai structurate a fost asociat cu rezultate mai slabe la această componentă. Citește și: 4 comportamente care pot indica o copilărie marcată de lipsa afecțiunii emoționale, potrivit psihologilor Nu trebuie să-i spunem mereu ce să facă Copiii au nevoie și de momente în care să decidă singuri ce fac. Foto: pexels.com Funcțiile executive sunt implicate în numeroase situații de zi cu zi: organizarea unei activități, schimbarea unei strategii atunci când ceva nu funcționează, controlul impulsurilor sau urmărirea unui obiectiv. Atunci când adultul stabilește permanent activitatea, regulile, durata și următorul pas, copilul exersează mai puțin situația în care trebuie să ia singur o decizie. Timpul nestructurat îi oferă tocmai această oportunitate. Poate să se joace, să inventeze o poveste, să construiască ceva, să deseneze sau pur și simplu să stea câteva minute fără să aibă o activitate pregătită. Nu înseamnă că fiecare minut de plictiseală produce automat un copil mai creativ sau mai independent. Studiul arată o relație între cele două lucruri, iar autorii subliniază că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili exact mecanismul. Plictiseala nu este neapărat un lucru rău Pentru adulți, plictiseala este de multe ori ceva ce trebuie eliminat rapid. Pentru un copil, însă, ea poate reprezenta momentul în care începe să caute singur o soluție. Dacă nu are imediat la dispoziție un videoclip, un joc sau o activitate propusă de un adult, copilul poate fi nevoit să inventeze ceva. O cutie poate deveni o casă, câteva perne se pot transforma într-un obstacol, iar o curte obișnuită poate deveni decorul unei aventuri. Academia Americană de Pediatrie atrage, de asemenea, atenția asupra valorii timpului liber și recomandă ca părinții să-i ajute pe copii să nu perceapă automat plictiseala ca pe ceva negativ. În timpul vacanțelor, de exemplu, timpul nestructurat poate fi o ocazie pentru joacă și explorare, nu doar un interval care trebuie umplut cu ecrane. Citește și: Copilul tău se confruntă cu probleme de imagine corporală? 5 semne subtile la care să fii atent Ce legătură au telefoanele și tabletele Copiii care aveau mai mult timp nestructurat au obținut rezultate mai bune la testarea funcției executive autodirijate. Foto: pexels.com Studiul de la Colorado nu poate fi folosit pentru concluzia că „telefoanele îi fac pe copii mai puțin autonomi”. Cercetarea nu a testat direct această ipoteză. Există însă alte motive pentru care specialiștii recomandă ca dispozitivele digitale să nu ocupe întregul timp liber al copilului. Atunci când un ecran devine soluția automată pentru fiecare moment de plictiseală, copilul poate avea mai puține ocazii să-și găsească singur activități. Pediatrii recomandă, de aceea, un echilibru între utilizarea tehnologiei și alte experiențe importante pentru dezvoltare, precum joaca, mișcarea, interacțiunea cu familia și timpul petrecut în aer liber. Telefonul nu trebuie să dispară complet Concluzia cercetării nu este că părinții trebuie să renunțe complet la tehnologie sau să lase copilul fără nicio activitate organizată. Sportul, muzica, școala, lectura și alte activități structurate au propriile beneficii. Problema apare atunci când nu mai rămâne aproape deloc timp în care copilul să decidă singur ce face. O după-amiază fără un program stabilit minut cu minut poate fi suficientă. Părintele poate crea un cadru sigur, fără să umple imediat fiecare pauză cu o activitate sau cu un dispozitiv. Ce poate face un părinte Pentru un copil, plictiseala poate reprezenta momentul în care începe să caute singur o soluție. Foto: pexels.com În loc să răspundă instantaneu la „M-am plictisit!”, părintele poate încerca să-i lase copilului puțin spațiu pentru a găsi singur o idee. Pot fi suficiente câteva obiecte simple puse la dispoziție: hârtie și creioane, cuburi, cărți, mingi sau materiale pentru construit. Nu este obligatoriu ca adultul să explice ce trebuie făcut cu ele. Uneori, cea mai utilă intervenție este tocmai absența unei instrucțiuni. Mai mult timp liber, nu mai puțină atenție Cercetarea de la University of Colorado oferă o perspectivă interesantă asupra unei probleme foarte actuale: copilul nu are nevoie ca fiecare moment liber să fie organizat pentru el. Timpul nestructurat îi poate oferi ocazia să ia decizii, să-și stabilească propriile obiective și să descopere ce îl interesează. Nu este o pledoarie pentru lipsa limitelor sau pentru absența părinților, ci pentru un echilibru în care adultul creează siguranță, iar copilul primește și libertatea de a decide. Distribuie articolul pe: