Pierderea grăsimii „greșite” poate declanșa mai multe boli. Descoperirea care schimbă modul în care privim țesutul adipos

Nu orice grăsime din organism este dăunătoare. Din contră, pierderea anumitor tipuri de țesut adipos poate avea consecințe grave asupra sănătății și poate favoriza apariția diabetului și a altor boli metabolice. Aceasta este concluzia unui nou studiu realizat de cercetători de la University of Michigan, care explică de ce lipsa grăsimii sănătoase poate fi la fel de periculoasă ca excesul acesteia.

Rezultatele cercetării oferă o perspectivă nouă asupra rolului țesutului adipos și ar putea deschide calea către tratamente inovatoare pentru persoanele care suferă de boli rare caracterizate prin pierderea anormală a grăsimii corporale.

Grăsimea nu este doar un depozit de energie

Multă vreme, țesutul adipos a fost considerat doar un rezervor de calorii pe care organismul îl folosește atunci când are nevoie de energie. Astăzi, oamenii de știință știu că acesta este, de fapt, un organ activ, implicat în numeroase procese esențiale.

Țesutul adipos contribuie la:

• stocarea energiei;
• producerea unor hormoni importanți;
• reglarea metabolismului;
• menținerea echilibrului energetic al organismului.

Excesul de grăsime este asociat cu un risc crescut de diabet de tip 2, boli cardiovasculare și alte afecțiuni cronice. Însă cercetătorii atrag atenția că și situația opusă poate fi la fel de periculoasă.

O boală rară și rolul grăsimii sănătoase

Studiul s-a concentrat asupra unei afecțiuni genetice rare, numită lipodistrofie parțială familială de tip 2 (FPLD2). Persoanele care suferă de această boală pierd în mod anormal țesut adipos din anumite regiuni ale corpului, iar grăsimea rămasă este distribuită neuniform. Deși, la prima vedere, par să aibă puțină grăsime corporală, acești pacienți dezvoltă frecvent diabet, ficat gras și alte tulburări metabolice severe.

De ani de zile, medicii încearcă să înțeleagă de ce pierderea grăsimii produce efecte atât de grave asupra metabolismului.

Citește și: Un nou studiu arată legătura îngrijorătoare dintre grăsimea abdominală și accelerarea îmbătrânirii creierului

Ce se întâmplă în interiorul celulelor adipoase

Coordonată de profesorul Elif Oral, specialist în metabolism și endocrinologie la University of Michigan, echipa de cercetare a analizat atât probe de țesut donate de pacienți, cât și un model experimental realizat pe șoareci.

Cercetătorii au dezactivat selectiv gena lamin A/C în celulele adipoase, aceeași genă care este modificată la pacienții cu FPLD2. Rezultatele au arătat că în celulele grase apar modificări profunde.

„O explicație simplă este că în toate celulele adipoase se produc modificări catastrofale”, a explicat Jessica Maung, unul dintre autorii studiului.

Celulele nu mai pot depozita grăsimea normal

Analizele au arătat că modificările genetice împiedică adipocitele să proceseze și să stocheze lipidele în mod normal.

În același timp:

• celulele adipoase intră într-o stare inflamatorie;
• celulele sistemului imunitar din țesutul adipos devin proinflamatorii;
• mitocondriile – „uzinele energetice” ale celulelor – încep să funcționeze defectuos.

Cum mitocondriile sunt responsabile pentru producerea energiei, deteriorarea lor afectează funcționarea întregii celule.

„Toate aceste modificări creează un mediu extrem de nesănătos, iar în cele din urmă țesutul adipos începe să dispară”, spune Jessica Maung.

De ce grăsimea sănătoasă este esențială pentru organism

Atunci când țesutul adipos sănătos se pierde, organismul nu mai poate controla eficient metabolismul grăsimilor și nici nu mai produce în mod normal hormonii implicați în reglarea glicemiei.

Acest dezechilibru poate favoriza apariția unor afecțiuni precum:

• diabetul;
• ficatul gras;
• alte boli metabolice.

„Aceste rezultate demonstrează cât de importantă este grăsimea sănătoasă pentru menținerea unui metabolism normal”, explică profesorul Elif Oral.

Citește și: Cum poate grăsimea brună să accelereze slăbirea și să combată obezitatea

Potrivit acesteia, diabetul de tip 2 nu este doar o boală a pancreasului.

„Mulți oameni cred că diabetul de tip 2 este exclusiv o boală a celulelor beta din pancreas. În realitate, este și o boală a celulelor adipoase”, afirmă cercetătoarea.

Celulele beta sunt cele care produc insulină, însă studiul arată că și adipocitele joacă un rol esențial în controlul glicemiei și în sănătatea metabolică.

Descoperirea ar putea duce la tratamente noi

Autorii studiului speră că rezultatele vor contribui la dezvoltarea unor terapii capabile să protejeze țesutul adipos înainte ca acesta să se degradeze. O astfel de strategie ar putea preveni dispariția celulelor adipoase și ar reduce complicațiile metabolice asociate bolii, potrivit Science Daily.

În același timp, cercetarea evidențiază importanța colaborării dintre medici, cercetătorii din laborator și pacienți.

„Acest proiect este un exemplu excelent al colaborării dintre cercetarea clinică și cea fundamentală”, spune profesorul Ormond MacDougald.

El subliniază că implicarea pacienților a fost esențială pentru înțelegerea bolii și pentru dezvoltarea unor viitoare tratamente.

Ce înseamnă această descoperire

Studiul schimbă perspectiva asupra grăsimii corporale și arată că obiectivul nu este eliminarea completă a țesutului adipos, ci menținerea unui țesut adipos sănătos și funcțional.

Cercetătorii consideră că, pe viitor, tratamentele pentru diabet și alte boli metabolice ar putea viza nu doar pancreasul, ci și protejarea și funcționarea corectă a celulelor adipoase, considerate acum un element-cheie al sănătății metabolice.