Cercetătorii au identificat diferențe la nivelul creierului între persoanele monogame și cele non-monogame. foto: AI Infidelitatea continuă să fie unul dintre cele mai dezbătute subiecte atunci când vine vorba despre relațiile de cuplu. Deși motivele pentru care o persoană ajunge să înșele sunt numeroase și diferă de la un caz la altul, cercetătorii încearcă de ani buni să afle dacă există și explicații biologice sau neurologice care pot influența comportamentul afectiv. Ce se întâmplă în creierul celor fideli și al celor non-monogami Un studiu recent aduce în prim-plan o ipoteză interesantă: felul în care creierul procesează iubirea, atașamentul și exclusivitatea într-o relație ar putea varia de la o persoană la alta. Cercetarea a analizat activitatea cerebrală a unor bărbați care se identificau fie ca monogami, fie ca non-monogami. Scopul nu a fost să stabilească cine este predispus la infidelitate, ci să observe dacă există diferențe în modul în care creierul reacționează la stimuli romantici. Pentru realizarea studiului, participanții au fost supuși unor investigații prin imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), o metodă care permite observarea zonelor cerebrale activate în timpul diferitelor activități sau emoții. În timpul scanărilor, voluntarii au privit imagini cu încărcătură romantică și fotografii considerate provocatoare din punct de vedere emoțional. Descoperirea care i-a uimit pe cercetători Rezultatele au arătat că participanții care se considerau monogami prezentau o activitate mai intensă în anumite regiuni ale creierului implicate în procesarea recompensei, a emoțiilor și a luării deciziilor. Una dintre zonele care s-a remarcat a fost cortexul orbitofrontal, o regiune asociată cu evaluarea recompenselor și cu stabilirea valorii emoționale a relațiilor interpersonale, scrie publicația yourtango.com. În schimb, persoanele care se identificau ca fiind non-monogame au prezentat un tipar diferit de activitate cerebrală atunci când au fost expuse acelorași imagini. Cercetătorii consideră că aceste diferențe ar putea reflecta moduri distincte de procesare a atașamentului romantic și a exclusivității într-o relație. Specialiștii atrag însă atenția că rezultatele nu trebuie interpretate ca o dovadă că infidelitatea este determinată de structura creierului sau că anumite persoane sunt „programate” să înșele. Comportamentul uman este extrem de complex și este influențat simultan de factori biologici, psihologici, sociali și culturali. Educația, experiențele de viață, valorile personale, satisfacția în relație și contextul în care trăiește fiecare individ joacă un rol major în deciziile pe care le ia. Autorii studiului subliniază că cercetarea are limite importante În primul rând, eșantionul analizat a fost foarte redus, incluzând doar 20 de participanți, toți fiind bărbați. Un număr atât de mic nu permite formularea unor concluzii valabile pentru întreaga populație. Mai mult decât atât, cercetarea nu a urmărit dacă participanții au fost implicați efectiv în acte de infidelitate. Diferențierea s-a făcut exclusiv pe baza modului în care aceștia își descriau propriul stil relațional, respectiv monogam sau non-monogam. Din acest motiv, studiul nu poate demonstra existența unei legături directe între activitatea cerebrală observată și comportamentul de a înșela partenerul. O altă limitare este faptul că analiza nu a inclus femei și nici persoane aflate în relații poliamoroase sau în alte forme consensuale de non-monogamie. În lipsa acestor categorii, concluziile nu pot fi extinse asupra tuturor tipurilor de relații sau asupra ambelor sexe. Pe lângă această cercetare, alte studii din domeniul neuroștiințelor au arătat că experiențele repetate pot modifica răspunsul emoțional al creierului. Cercetători de la University College London și Duke University au descoperit că amigdala cerebrală – regiunea implicată în procesarea emoțiilor precum frica, vinovăția și anxietatea – își poate reduce treptat reacția atunci când o persoană repetă comportamente considerate neetice. Acest fenomen, cunoscut drept adaptare emoțională, poate face ca anumite acțiuni care inițial provoacă disconfort psihologic să devină mai ușor de repetat în timp. Totuși, autorii acestor cercetări precizează că mecanismul nu poate fi asociat automat cu infidelitatea romantică, fiind nevoie de studii suplimentare care să analizeze această posibilă legătură. În concluzie, cercetările actuale oferă indicii interesante despre felul în care creierul procesează iubirea și atașamentul, însă nu demonstrează că infidelitatea este determinată biologic. Oamenii de știință consideră că sunt necesare studii mai ample, care să includă participanți din categorii diverse și să urmărească mai atent relația dintre activitatea cerebrală și comportamentele din viața de cuplu. Până atunci, fidelitatea rămâne rezultatul unei combinații complexe de alegeri personale, valori morale, experiențe de viață și factori emoționali, nu doar al modului în care funcționează creierul. Citește și: 5 modalități prin care poți alunga monotonia din viața de cuplu Distribuie articolul pe: