Două medicamente deja cunoscute reduc leziunile cerebrale după AVC în experimente pe șoareci. Foto: AI Rezultatele unor cercetări recente publicate în prestigioasa revistă Science Translational Medicine aduc în prim-plan o abordare terapeutică promițătoare pentru reducerea leziunilor cerebrale produse în urma accidentului vascular cerebral (AVC). Studiul demonstrează că administrarea unei combinații alcătuite din două medicamente deja cunoscute în practica medicală poate induce o stare de hipotermie controlată la șoareci, contribuind astfel la diminuarea distrugerii țesutului cerebral după un episod ischemic. Două medicamente deja cunoscute reduc leziunile cerebrale după AVC în experimente pe șoareci Cei doi compuși utilizați în experiment acționează sinergic prin reducerea activității metabolice a organismului și prin dilatarea vaselor de sânge aflate în apropierea pielii. Acest proces facilitează eliminarea căldurii din organism, determinând o scădere rapidă și controlată a temperaturii corporale. În urma administrării tratamentului, șoarecii la care a fost indus experimental un accident vascular cerebral au prezentat leziuni cerebrale semnificativ mai mici comparativ cu animalele care nu au beneficiat de această terapie. În plus, evaluările neurologice efectuate după producerea AVC-ului au evidențiat o recuperare funcțională superioară la animalele tratate. Accidentul vascular cerebral ischemic apare atunci când circulația sângelui către o anumită regiune a creierului este întreruptă de un cheag sau de o altă obstrucție vasculară. În lipsa oxigenului și a substanțelor nutritive transportate de sânge, neuronii încep să se deterioreze și, în cele din urmă, mor. Din acest motiv, fiecare minut de întârziere în restabilirea fluxului sanguin poate conduce la pierderea unui număr foarte mare de celule nervoase. Oamenii de știință consideră că inducerea hipotermiei ar putea încetini aceste procese distructive Scăderea temperaturii centrale a corpului reduce necesarul energetic al celulelor nervoase și diminuează activitatea metabolică a acestora, ceea ce le permite să reziste mai mult timp în condiții de aport insuficient de oxigen. Astfel, medicii ar putea beneficia de o perioadă mai mare pentru aplicarea tratamentelor de reperfuzie, precum tromboliza sau îndepărtarea mecanică a cheagului, înainte ca leziunile cerebrale să devină ireversibile. Potrivit lui Shaun Morrison, cercetător în domeniul neuroștiințelor la Oregon Health & Science University, o astfel de abordare terapeutică ar putea extinde în viitor „fereastra terapeutică” disponibilă pentru intervențiile de urgență destinate pacienților cu accident vascular cerebral. Cu cât neuronii pot fi menținuți viabili mai mult timp, cu atât cresc șansele unei recuperări neurologice mai bune. Interesul pentru utilizarea hipotermiei ca metodă de protecție cerebrală nu este unul nou. De mai multe decenii, cercetătorii investighează efectele scăderii controlate a temperaturii corporale în numeroase situații critice, inclusiv în cazul traumatismelor cerebrale, al stopului cardiac și al accidentului vascular cerebral ischemic. De altfel, hipotermia terapeutică reprezintă deja un standard de îngrijire în anumite cazuri de stop cardiac, datorită efectului său protector asupra creierului. Citește și: Ce se întâmplă în organism atunci când urmezi o dietă de detoxifiere. Mit sau realitate? Primele încercări de a induce o stare asemănătoare hibernării la pacienții cu accident vascular cerebral datează din anii 1980, când cercetători din China au utilizat asocierea dintre clorpromazină și prometazină. Clorpromazina este un medicament antipsihotic utilizat în tratamentul schizofreniei și al tulburării bipolare, în timp ce prometazina este prescrisă frecvent pentru prevenirea și tratarea grețurilor și vărsăturilor, inclusiv după intervențiile chirurgicale, scrie nature.com. Cu toate acestea, strategia terapeutică a fost abandonată deoarece dozele necesare pentru obținerea efectului hipotermic produceau o scădere accentuată a tensiunii arteriale, ceea ce reprezenta un risc major pentru pacienți. Coautorul actualului studiu, Yuchuan Ding, profesor de neuroștiințe la Wayne State University din Detroit, consideră însă că ideea a fost abandonată prematur și că progresele actuale permit reevaluarea acestei metode în condiții de siguranță. În cadrul cercetării recente, autorii au demonstrat că aceeași combinație medicamentoasă poate induce hipotermia prin mecanisme fiziologice bine controlate, fără a recurge la metode externe de răcire. Vasodilatația periferică favorizează transferul căldurii din sângele circulant către suprafața corpului, accelerând pierderea acesteia și reducând temperatura internă. Pe lângă reducerea dimensiunii zonei afectate de ischemie, animalele tratate au obținut rezultate mai bune la testele neurologice efectuate după accidentul vascular cerebral, sugerând că efectele benefice nu se limitează doar la protejarea țesutului cerebral, ci contribuie și la conservarea funcțiilor neurologice. Deși rezultatele experimentale sunt încurajatoare, primele teste clinice efectuate la oameni au arătat că tratamentul a fost bine tolerat și nu a ridicat probleme importante de siguranță la dozele administrate. Cu toate acestea, eficiența terapeutică nu a fost demonstrată în studiile clinice inițiale, ceea ce indică necesitatea unor cercetări suplimentare pentru identificarea dozelor optime, a momentului ideal de administrare și a pacienților care ar putea beneficia cel mai mult de această strategie. În concluzie, inducerea hipotermiei prin administrarea unor medicamente deja disponibile reprezintă o direcție de cercetare promițătoare în tratamentul accidentului vascular cerebral ischemic. Dacă rezultatele obținute în studiile preclinice vor fi confirmate prin cercetări clinice viitoare, această metodă ar putea deveni un instrument valoros pentru limitarea leziunilor cerebrale și îmbunătățirea prognosticului pacienților afectați de această patologie severă. Citește și: Dieta bogată în grăsimi care ar putea proteja creierul îmbătrânit de boala Alzheimer. Ce au descoperit cercetătorii Distribuie articolul pe: