Cum ajung oamenii să creadă că au intoleranțe alimentare fără un diagnostic. Explicațiile oferite de specialistul în afecțiuni digestive Lăcrămioara Văsc. Sursa foto: Facebook Influențați de multitudinea de informații care circulă pe social media, tot mai mulți oameni își schimbă alimentația în funcție de felul în care se simt după masă. Balonarea, disconfortul abdominal sau oboseala sunt rapid puse pe seama glutenului sau lactozei, ajungându-se frecvent la autodiagnosticarea unei intoleranțe. În acest context, nutriționist-dieteticianul Lăcrămioară Văsc, specialist în afecțiuni digestive și microbiom, explică, într-un interviu acordat pentru caloria.ro, unde apar cele mai frecvente confuzii și de ce eliminarea alimentelor „după ureche” poate face mai mult rău decât bine. Boala celiacă, sensibilitatea la gluten și intoleranța la lactoză. Trei realități complet diferite Deși în mediul online balonarea și disconfortul abdominal sunt adesea asociate cu intoleranța la lactoză, sensibilitatea la gluten sau chiar cu boala celiacă, Lăcrămioara Văsc atrage atenția că, în realitate, vorbim despre trei afecțiuni complet diferite: „Sunt afecțiuni diferite și este important să nu le confundăm. Boala celiacă este o afecțiune autoimună. La persoanele cu predispoziție genetică, consumul de gluten declanșează un răspuns imun care afectează mucoasa intestinului subțire și poate duce la malabsorbție, deficite nutriționale și complicații pe termen lung. Diagnosticul necesită investigații specifice. Sensibilitatea non-celiacă la gluten presupune apariția simptomelor după consumul de gluten, fără să existe boală celiacă sau alergie la grâu. Este încă un subiect intens studiat și diagnosticul se pune prin excludere. Intoleranța la lactoză este diferită: nu implică sistemul imunitar, ci apare atunci când organismul produce insuficientă lactază, enzima necesară digestiei lactozei. Pot apărea balonare, gaze, dureri abdominale sau diaree după consumul anumitor produse lactate. Deși simptomele se pot asemăna, mecanismele sunt complet diferite”. Faptul că tot mai multe persoane afirmă cu ușurință că au intoleranțe, fără un diagnostic pus de un specialist, este influențat în mare măsură tocmai de social media. „Cred că social media are un rol important. Vedem frecvent mesaje de tipul ‘am eliminat glutenul și mă simt mai bine’ sau ‘lactoza este inflamatorie’, fără context medical. Mulți oameni asociază simptome digestive comune: balonare, oboseală, disconfort abdominal direct cu o intoleranță, însă acestea pot avea multe alte cauze: sindrom de intestin iritabil, SIBO, disbioză, stres cronic, reflux, tulburări funcționale digestive sau alte patologii. Problema apare când autodiagnosticarea înlocuiește investigațiile. Eliminarea alimentelor fără evaluare poate întârzia diagnostice importante”, a completat Lăcrămioara Văsc. Simptomele atribuite frecvent în mod greșit glutenului sau lactozei Balonarea, oboseala, durerile abdominale sau tranzitul modificat sunt printre cele mai frecvent atribuite glutenului sau lactozei. Însă acestea pot apărea și în alte situații, precum IBS (sindromul intestinului iritabil), disbioze intestinale, intoleranță la histamină, SIBO (suprapopularea bacteriană a intestinului subțire), stres sau alte afecțiuni digestive. „În practică, văd mulți pacienți care elimină glutenul ani întregi și ulterior descoperim că problema reală era alta”, a afirmat specialista. Cum se ajunge, de fapt, la un diagnostic corect Și atunci, cum se ajunge la un diagnostic corect? Primul pas nu este eliminarea alimentelor, ci evaluarea simptomelor împreună cu un specialist, spune Lăcrămioara Văsc: „Foarte important: persoana NU ar trebui să elimine glutenul înainte de investigațiile pentru boala celiacă, deoarece rezultatele pot fi influențate. În funcție de simptomatologie, pot fi recomandate analize specifice, teste pentru boala celiacă, teste pentru intoleranța la lactoză, investigații digestive sau evaluarea alimentației și istoricului medical. Diagnosticul corect începe întotdeauna cu întrebarea: ‘Ce cauzează simptomele?’, nu cu eliminarea alimentelor și se pune doar de către medicul gastroenterolog”. Riscurile dietelor restrictive făcute „după ureche” Atunci când alimentele sunt eliminate fără un motiv medical, pot apărea efecte în lanț. În timp, dietele restrictive reduc diversitatea alimentară, pot duce la dezechilibre nutriționale și pot influența negativ microbiomul intestinal. „Mai mult, persoana poate ajunge să evite tot mai multe alimente din teamă, fără să rezolve cauza reală a simptomelor. Restricțiile alimentare au sens doar atunci când există un obiectiv clar și un plan de reintroducere, dacă este posibil”, a subliniat specialista. Pe măsură ce lista alimentelor eliminate se lungește, cresc și riscurile. „Excluderea nejustificată a lactatelor poate contribui la aport insuficient de calciu sau de alți micronutrienți. Dietele fără gluten pot avea uneori aport mai redus de fibre sau diversitate alimentară dacă nu sunt făcute sub îndrumarea unui dietetician. Riscul crește atunci când eliminările sunt multiple și prelungite. Scopul nu este restricția maximă, ci alimentația cea mai variată posibil, compatibilă cu diagnosticul și toleranța individuală”, a punctat Lăcrămioara Văsc. Citește și: Glutenul: necesitate medicală pentru unii, trend alimentar pentru alții Ce se întâmplă după un diagnostic confirmat În schimb, odată ce diagnosticul este confirmat, alimentația se ajustează în funcție de tipul afecțiunii. „În boala celiacă, dieta fără gluten trebuie urmată strict și pe termen lung. În intoleranța la lactoză, multe persoane tolerează anumite cantități sau anumite produse lactate. Nu întotdeauna este necesară eliminarea completă. Adaptarea alimentației trebuie să fie personalizată și urmărită de specialiști, astfel încât să reducem simptomele fără să compromitem aportul nutrițional”, a spus Lăcrămioara Văsc. Totodată, fiecare organism se adaptează diferit la noua dietă, astfel că evoluția trebuie monitorizată împreună cu medicul. „Adaptarea diferă de la persoană la persoană și depinde de afecțiune, severitatea simptomelor și complianța la recomandări. Diagnosticul este doar începutul. Urmărirea evoluției este esențială: simptomele, analizele, toleranța alimentară și statusul nutrițional trebuie reevaluate periodic. În practica mea, văd frecvent că pacienții au nevoie de ajustări în timp, pentru că alimentația terapeutică nu este statică. Ideal este ca pacientul să rămână în contact cu specialistul pentru monitorizare și adaptarea recomandărilor”, susține Lăcrămioara Văsc. „Obiectivul nostru nu ar trebui să fie eliminarea cât mai multor alimente” La final, specialista în afecțiuni digestive și microbiom a subliniat că obiectivul nu ar trebui să fie eliminarea cât mai multor alimente, ci identificarea cauzei reale a simptomelor: „În ultimii ani, am observat tot mai mulți pacienți care ajung cu liste lungi de alimente eliminate, dar fără un diagnostic clar. Cred că obiectivul nostru nu ar trebui să fie eliminarea cât mai multor alimente, ci identificarea cauzei reale a simptomelor și construirea unei alimentații cât mai variate, sigure și sustenabile pe termen lung”. Citește și: Dieta fără gluten: ce alimente sunt permise și ce trebuie evitat, chiar și dacă ai tiroidă Distribuie articolul pe: